Un studiu nou arată că „bărbații-copii” distrug viața sexuală a femeilor

De-a lungul anului în care au trăit împreună, teama asta a ei a devenit o realitate. „Am realizat că e un bărbat-copil când am văzut că nu știa să folosească mașina de spălat sau să facă patul”, își amintește Lianne. Și deși fostul ei a făcut niște eforturi minore să devină mai bun la treburile casei, nu i-a ieșit. Părea total incapabil. I-a rupt Liannei cuțitul preferat, a inundat bucătăria, aproape a dat foc la casă în mai multe rânduri și lipsea de acasă câte trei nopți la rând. Părea că se simte vinovat, dar își găsea justificări, îi spunea Liannei că părinții îl învățaseră prost acasă. „Dar se mutase de acasă de la ai lui de șapte ani.”

Acest tip de comportament, însoțit de scuzele de rigoare, le e familiar foarte multor femei care locuiesc sau au locuit cu bărbați cis heterosexuali. Nu sunt chiar exclusiv cis hetero toți, dar o să vorbim despre asta mai târziu. 

Numiți bărbați-copii, acești tipi se caracterizează prin mai multe trăsături infantile, cum ar fi faptul că nu observă că vasele trebuie spălate sau că trebuie dus gunoiul sau că își folosesc incompetența drept scuză ca să nu facă lucrurile astea. În plus, sunt nerecunoscători pentru grija fizică și emoțională pe care le-o poartă partenera, sunt neajutorați când trebuie să aibă grijă de ei sau de copiii lor.

Acum, acest fenomen a fost confirmat oficial de știință. Un studiu recent, publicat în Archives of Sexual Behaviour, a descoperit nu doar că acești bărbați-copii chiar există, ci și că ei distrug libidourile femeilor cu incompetența lor.

Cercetătorii de la mai multe universități din Canada și Australia au vrut să exploreze dacă acest tip de relație nedreaptă ar putea explica de ce foarte multe femei care au parteneri bărbați au un libido foarte scăzut. Într-adevăr, au descoperit că atunci când femeile muncesc mai mult în casă decât partenerul lor, tind să îl vadă pe acesta ca pe un copil dependent de ele. Și bineînțeles că asta le reduce dorința sexuală pentru el. Această inegalitate în ceea ce privește muncile domestice face foarte multe femei să intenteze divorț. Niște statistici recente arată că femeile fac cu șaizeci la sută mai multă muncă neplătită decât bărbații.

Conform autorilor studiului, până la această cercetare, această dinamică heteronormativă nu a fost niciodată studiată în relație cu satisfacția sexuală a femeilor sau dorința sexuală din cuplu. Emily Harris, unul dintre coautori, a zis că asta e din cauză că „există niște presupuneri despre dorința sexuală a femeilor. Una dintre ele ar fi că libidoul scăzut e cauzat de factori individuali, precum hormonii sau stresul, sau factori ai relației, cum ar fi conflictul sau lipsa de satisfacție. Dar aceste presupuneri nu iau în calcul și inegalitatea de gen din relații.”

Sari van Anders, o altă coautoare, a adăugat că multe persoane se consolează cu aceste presupuneri. „Pare mai ușor să iei hormoni sau să încerci tehnici de reducere a stresului decât să rezolvi probleme care țin de inegalități din structura relației”, a zis ea.

Corelația dintre bărbații-copii și libidoul scăzut n-a trecut neobservată, în schimb, de femeile care au locuit cu acest tip de bărbați. „Viața noastră sexuală a murit complet după șase luni de trăit împreună”, dezvăluie Lianne. „Nu mai puteam să-l iau în serios, simțeam că sunt maică-sa.” Deși acum e într-o relație mai satisfăcătoare și echilibrată, Lianne a zis că experiența cu bărbatul-copil a făcut-o să se îndoiască de dorința de a avea copii. „Nu am niciun chef să petrec două decenii din viață strângând după cineva care nu-mi apreciază eforturile”, a zis ea.

Emme Witt, o scriitoare de 48 de ani din Los Angeles, știe cum e să ai grijă simultan de copii și de un bărbat-copil. Comportamentul nepăsător și infantil al fostului soț a început să o deranjeze abia după ce au apărut copiii. „Deodată am realizat că eu făceam treaba în casă și aveam și grijă de copii. Când copiii făceau crize, fostul se retrăgea în dormitor. Era epuizant.”

La fel ca Lianne, Witt a descoperit că acest comportament infantil al soțului i-a eradicat orice dorință sexuală pentru el. Au avut o căsnicie fără sex până la capăt. „Acum că sunt cu un bărbat total capabil, îmi place să fac sex cu el, pentru că ador cum mă tratează. Îl văd ca pe un bărbat matur, în toată firea, nu ca pe un băiețel de care trebuie să am grijă.”

O caracteristică esențială a bărbaților-copii e că aceștia își ascultă partenerele când se plâng, încearcă să schimbe ceva pe un termen foarte scurt, după care revin la vechile obiceiuri.

„De câte ori mă plângeam și îi spuneam că nu e corect, părea să înțeleagă și se simțea vinovat că eu duc tot greul în casă”, a zis Katie, 24 de ani, din Nevada, despre fostul ei iubit. „Vinovăția asta îl făcea să o ajute în casă timp de două săptămâni. Dar după ce realiza că treaba asta necesită un efort continuu, renunța. Mi-a zis de atâtea ori că se va schimba, dar nu a făcut-o.”

Întrebarea e: de ce se ajunge aici? Jordan Dixon, o psihoterapeută din Londra, a declarat pentru VICE: „Multe persoane nu știu să aibă grijă de ele, nici fizic, nici emoțional. Problema asta se simte atât în relație cu noi înșine, dar și în relațiile intime cu alții.” Acest lucru își are de obicei originea în tipare învățate în copilărie și în primele relații.

Dixon respinge termenul „bărbat-copil”. Preferă să utilizeze „adult-copil”, pentru că, spune ea, oricine poate fi copilul într-o relație, indiferent de gen sau sexualitate. Și totuși, a observat și ea că această dinamică se creează din așteptările heteronormative de gen. Dixon a zis că mulți bărbați simt o presiune socială să se conformeze la comportamente convenționale dictate de rolurile de gen, iar aceste comportamente nu includ treburile casnice.

În același timp, multe studii au arătat că femeile tind mult mai des să intre în rolul de îngrijitor. Asta pentru că asta așteaptă societatea de la ele, „să existe mai mult pentru alții decât pentru ele”, cum zice și Simone de Beauvoir în Al doilea sex. Dixon a zis că asta poate duce la burnout emoțional și fizic și sentimente negative față de partener.

Deși asociem acest adult-copil cu bărbatul cis hetero, Dixon a zis că dinamica asta apare regulat și în relațiile neconvenționale sau între persoane de același sex. E cazul lui Charley, 26 de ani, din Londra, care a experimentat această dinamică în relația ei queer masc-femme. Când fosta ei parteneră s-a mutat cu ea în timpul carantinei din pandemie, Charley a realizat că femeia nu știa deloc să aibă grijă de ea. Nu făcea niciun fel de treabă prin casă, pe motiv că nu se pricepea la asta, nu gătea, dar era foarte mofturoasă la mâncare și făcea crize. 

„Unele persoane nu știu să facă lucruri de bază și ajung să profite de tine când văd că ești dispusă să le lași. Bărbații cis hetero fac asta tot timpul, dar nu numai ei se poartă așa”, a zis Charley.

Asta nu înseamnă că aceste tactici nu își au originea în rolurile de gen heteronormative sau că nu apar mai des în relațiile heterosexuale.

„Cei care beneficiază de pe urma normelor nu vor să le chestioneze, ba chiar le susțin cu tărie”, a zis van Anders. Deci, pentru că bărbații profită de pe urma acestei norme sociale, nu vor face eforturi să o schimbe, pe când persoanele LGBTQ+ - care sunt adesea persecutate de heteronormativitate – tind să devieze de la acest tipar.

Și atunci care e soluția când ai o relație cu un adult-copil și nu vrei să te desparți de el? În poziția asta s-a aflat Annie, 22 de ani, din Marea Britanie. După ce s-a mutat cu el la începutul anului, a descoperit că tipul se juca jocuri video până la orele mici ale dimineții și era incapabil să facă treburi casnice. În plus, nici nu reacționa bine la critici, chiar dacă erau constructive.

Le ia ca pe un atac personal, a zis Annie, care a adus de multe ori subiectul în discuție. I-a sugerat și metode prin care ar putea împărți sarcinile, dar degeaba. „Nu știu ce să fac. Încă țin la el și îl iubesc, dar simt că îmi vine să mă distanțez.” Deocamdată, Annie a hotărât să nu mai strângă o vreme după el și să vadă ce se întâmplă.

Dixon a zis că, în astfel de situații, trebuie să analizezi dacă dinamica relației e alimentată de persoana care preia rolul de părinte/îngrijitor, deci susține comportamentul adultului-copil. Dacă da, e util ca partenerii să reevalueze sincer toate aspectele relației – inclusiv relația pe care o au cu ei înșiși. Dacă nu funcționează – cum s-a întâmplat în multe dintre cazurile enumerate în acest articol – poate ar ajuta ca partenerii să facă terapie de cuplu. Dacă problema nu se rezolvă, cel mai bine e să renunți la relație decât să accepți o astfel de situație.

Cât despre bărbatul-copil, soluția e simplă. „Bărbații trebuie să preia o parte dintre treburile casnice. Trebuie să analizeze corect și să fie recunoscători pentru lucrurile pe care le face partenera pentru ei, inclusiv suportul emoțional oferit lor și copiilor”, a zis Harris.

Van Anders a adăugat că bărbații trebuie să încurajeze și alți bărbați să se schimbe. „Așa vor exista mai multe relații echitabile, care reflectă niște valori în care toți ar trebui să credem. Plus mai mult sex de calitate în relații”, a zis ea.

Până la urmă, bărbatul-copil nu e nasol doar pentru societate, ci și pentru viețile sexuale ale tuturor. „Preludiul începe în momentul în care te trezești dimineața. Dacă ai o mie de treburi de făcut și partenerul nu te ajută, e clar că n-o să ai niciun chef de sex. În preludiu nu încălzești doar corpul, ci și mintea. Nimic nu e mai sexy decât un partener care te respectă și e activ în viața de zi cu zi”, a zis Katie.