Poveștile oamenilor care sunt 100% siguri că au văzut fantome

Ca jurnalist, pentru mine trebuie să primeze adevărul.

Și așa e, în mare parte.

Sinceră să fiu, mereu am preferat gândirea de tipul „nu lăsa adevărul să stea în calea unei povești bune”.

Tind să vorbesc cu oamenii despre orice. Extratereștri, fantome, monștri... Dacă știi să povestești frumos, vreau să-ți aud povestea, ce dracu’.

Ba chiar vreau s-o aud și dacă nu știi să povestești frumos. O să-ți sorb fiecare cuvințel, chiar dacă sunt de părere că minți. Să te judece Dumnezeu pentru asta. Pe mine nu mă interesează, mai ales în era TikTok care a normalizat răspândirea unor informații chestionabile, sub formă de poveste „care i s-a întâmplat iubitei celui mai bun prieten al fratelui meu”.

Barul în care am lucrat mai demult era bântuit. De fapt, majoritatea barurilor sunt bântuite.

Mereu glumeam despre fantoma aia, vedeam tot felul de lucruri cu coada ochiului și ne simțeam dubios. Abia când am început să lucrez singură pe tură a început să-mi fie frică rău. Odată, au venit niște clienți care m-au întrebat dacă șemineul e real. Le-am zis că da, dar că habar nu aveam să fac focul în el. De fapt mințeam, doar n-aveam chef să-l fac. După ce am închis barul, am ieșit afară la un vin și o țigară și, când m-am întors, 20 sau 30 de minute mai târziu, ÎN ȘEMINEU ARDEA FOCUL. Am fugit acasă, efectiv.

Când eram mică, am împrumutat de la bibliotecă o carte numită „Supranaturalul, Paranormalul și Inexplicabilul”. Era un catalog cu toți monștrii, vrăjitoarele, demonii și extratereștrii care fuseseră văzuți în ultimul secol. După ce l-am citit, am rămas traumatizată luni de zile și am dezvoltat o teamă de întuneric. 

Oamenilor le plac lucrurile înfricoșătoare. Iar eu nu fac excepție. E genul de conversație pe care o ador. Așa că am rugat câțiva oameni să-mi spună cele mai înfricoșătoare sau ciudate experiențe ale lor.

Da, am o poveste pentru tine, dar te avertizez că e cu suicid, violență și abuz.

În liceu, familia prietenei mele a cumpărat o casă abandonată fără uși sau ferestre și care avea zgârieturi mari pe interiorul dulapurilor.

După ce au stat de vorbă cu vecinii, au aflat că familia care locuise acolo era extrem de violentă, iar tatăl scosese toate ușile pentru că nu voia ca cineva să aibă secrete față de el. Mama încuia copiii în dulapuri, de aceea erau toate zgâriate pe interior, iar unul dintre membrii familiei se sinucisese în baia de la subsol. Într-o zi, au dispărut toți fără urmă și nimeni nu știe unde s-au dus.

Cam la două luni după ce prietena mea s-a mutat acolo cu familia ei, m-am dus să dorm la ea. Avea un pat din ăla care mai are o bucată pe care o tragi de dedesubtul lui, așa că dormeam, practic, pe podea.

Ne-am culcat și am avut cel mai ciudat vis în care m-am trezit, m-am dat jos din pat și m-am uitat la mine cum dormeam. Mi-am dat seama că e un vis și am continuat să mă plimb prin casa întunecoasă. Am coborât în baia unde se sinucisese persoana de care ți-am zis și m-am așezat pe podea, după care m-am dus în dormitorul părinților și m-am uitat la ei cum dorm. Apoi m-am întors în camera prietenei mele și am intrat înapoi în corpul meu, dar înainte de asta, m-am lovit la picior de pat.

În dimineața următoare, i-am zis prietenei mele că am avut cel mai ciudat vis. Ea mi-a răspuns: „Cred că ai fost somnambulă și te-ai plimbat în somn”. În clipa aia, am văzut că aveam pe picior o vânătaie imensă în locul în care mă lovisem de pat când mă întorceam înapoi în corp în visul meu.

Nu m-am mai dus niciodată la ea acasă.

Bro, o fantomă a fumat din țigara mea electronică.

Eram acasă la ai mei și am auzit un zgomot dubios și înfricoșător din fostul meu dormitor. M-am dus acolo și am găsit o fantomă care trăgea din țigara mea electronică. M-am căcat pe mine. Lol. Cred că ai mei stau în cel mai bântuit cartier, jur.

Acum vreo opt ani, când locuiam lângă plajă, sunt sigură că am văzut un OZN, pentru că nimeni n-a reușit să-mi explice ce a fost.

Practic, eu și prietenii mei aveam o canapea pe care ne adunam să fumăm iarbă în natură, lângă o mlaștină. N-aș vrea ca faptul că eram sparți să influențeze povestea, pentru că TOȚI AM VĂZUT ACELAȘI LUCRU.

Era vreo 11 seara, super întuneric, cer senin. Toți vorbeam prostii când, deodată, am observat o lumină puternică și roșie pe cer. Era atât de ciudată încât toți ne-am întrebat ce o fi.

După o vreme, a început să se miște în jos, pe verticală, ceea ce ne-a derutat și mai tare. Ce naiba se mișcă așa? Un satelit? Un avion?

În orice caz, a coborât până la orizont și s-a aprins tare de tot, după care a părut că se desparte în două lumini roșii și pleacă fiecare în altă parte???!!!

Nu știu ce naiba de lucru din lumea asta face așa ceva. Oricum, mi s-a părut super cool și încă spun povestea asta oricui are chef s-o asculte.

Barul în care am lucrat închiria o clădire abandonată din zonă pentru petreceri. Era o clădire cu două etaje și toată lumea zicea că e bântuită. Ce-i drept, arăta sinistru. Odată, am fost rugată să fac curat acolo într-o după amiază de luni.

Imediat ce am intrat, am simțit un gol în stomac. Am început să mă uit peste umăr în spatele meu la fiecare câteva secunde. Se lăsa întunericul și, când am început să dau cu aspiratorul, deja eram panicată grav. Auzeam tot felul de urlete ciudate. Dar probabil erau în capul meu, pentru că, de câte ori opream aspiratorul ca să le aud mai bine, nu mai auzeam nimic. Cum porneam aspiratorul, cum auzeam iar urletele. N-am putut să mai suport și am plecat fără să mai termin de făcut curat.

Câteva luni mai târziu, am aflat că respectiva clădire era pe lista de clădiri bântuite a unui tip care făcea cu oamenii tururi ghidate prin oraș. Mi-a zis că acolo a locuit un tip care și-a împușcat toată familia, inclusiv câinele.

Aveam o casă veche care era bântuită. După ce am vorbit tâmpenii despre familia care a locuit acolo, o fantomă a dat foc la casă.

Fantoma era acolo de patru ani și deschidea ușile sau ne imita pe mine sau pe colegii de apartament – cred că voia companie.

Într-o noapte, aveam o prietenă în vizită și eu și colegii de apartament i-am povestit despre fantomă. Înainte să ne culcăm, prietena ne-a rugat să aprindem niște salvie ca să curățăm un pic atmosfera. Ea s-a dus în garaj ca să caute salvia și eu m-am dus la baie. Cât eram la baie, fantoma a deschis ușa de la baie violent. 

Prietena mea s-a întors și mi-a zis că nu a găsit salvia nicăieri, deși îi spusesem clar unde era, pentru că știam unde o lăsasem. M-am uitat confuz prin garaj și până la urmă am găsit-o între canapele. Doar că era arsă toată, de făcuse și gaură în covor și distrusese o parte dintr-o canapea. Mi-am întrebat colegii de apartament dacă fusese cineva în garaj și nimeni nu umblase acolo.

Dar povestea mea se termină frumos. Am stat de vorbă cu fantoma și s-a liniștit și a plecat din casă. Nu s-a mai întors să ne deranjeze niciodată.

Eram cu un prieten și terminasem lucrul pe ziua respectivă. Era miezul nopții. Eu eram spălător de vase, el bucătar. Am plecat amândoi să luăm niște iarbă. În timp ce conduceam spre dealer (gen încă nu ne spărsesem), am văzut amândoi o lumină strălucitoare și un obiect în formă de dom, de mărimea unei mașini, la vreo cincizeci de metri deasupra noastră.

Inițial am crezut că e un elicopter și am zis să-l urmărim. Apoi am văzut că nu avea elice. Era un obiect strălucitor și plutitor.

L-am urmărit și ne-a dus pe o plajă, unde a dispărut. Apoi, a reapărut și a zburat iar deasupra noastră. L-am urmărit până la un teren de golf. A aterizat pe iarbă. Ne-am uitat să vedem dacă ies extratereștri din el. 

Ne-am panicat un pic, ne temeam că o să ne răpească. Dar n-a făcut nimic, doar s-a ridicat și a plecat spre munți. Iar noi ne-am dus să luăm iarba ca să ne calmăm.

În 2006, eu și familia mea ne-am mutat într-o casă nouă cu șeminee superbe. Am observat că unul dintre ele avea niște zgârieturi dubioase. N-am dat mare atenție.

În fine, într-o noapte, sora mea și maică-mea, care dormeau în camere separate, s-au trezit în miez de noapte. Dimineața, au vorbit despre asta. Sora mea a crezut că intraseră câinii în casă și săreau prin sufragerie. Mama credea că sora mea sărea prin sufragerie.

Când sora mea s-a dus să vadă care era faza, a văzut pe canapea o păpușă care de obicei stătea în altă cameră. I s-a părut ciudat și a întrebat-o pe mama, a doua zi, dacă pusese ea păpușa acolo. N-o pusese. S-au dus amândouă să se mai uite prin sufragerie și au observat că pe șemineu erau niște zgârieturi noi. Era un balon ce părea desenat de un copil. Repet, era total nou, nu mai văzusem desenul până atunci.

S-au speriat destul de tare.

Trei ani mai târziu, stăteam la masă cu mama și soră-mea, beam ceai și bârfeam. Eu am zis ceva în glumă de o fantomă care umblă prin casă. Mama și sora mea s-au uitat amândouă ciudat la mine.

Soră-mea m-a întrebat: „Vorbești de fetița aia mică?”

Am răspuns, intrigat: „....daaaaa?”

Mama a adăugat: „Aia care aleargă mereu pe hol?”

Am răspuns, din nou tulburat: „Daaaa....”

Apoi, toți trei am împărtășit ce vedeam în casă. O fetiță de vreo nouă ani, într-o rochiță roz, care alerga pe holuri și care desenase probabil balonul de pe șemineu. Dar nu vorbisem nimic despre asta până în momentul acela, fiecare ținea lucrul ăsta pentru el.

Atunci mi-am găsit curajul să le întreb dacă văzuseră și cealaltă fantomă.

Mama și sora mea văzuseră și ele bătrânul de 85 de ani care stătea mereu în ușa de la baie. Îl vedeam deja în fiecare noapte și mă obișnuisem cu el. La fel și ele.

Deci da, am locuit în casă vreo trei ani cu două fantome despre care n-am vorbit niciodată până în clipa aceea.