Mereu s-a făcut mișto de nasul meu. Acum îl apreciez mai mult ca oricând

Când trec pe lângă un grup de oameni, încerc să-mi ascund subtil fața cu mâna sau să-mi întorc capul. Dacă cineva îmi face o poză, trebuie să o văd înainte să fie postată online sau să existe în general. Cât despre pozele de pe profilul meu? Fac totul ca să fie perfecte. Am învățat de mică cum să pozez ca nasul să arate cât mai mic, și deci cât mai „frumos” posibil în fiecare poză. 

De când mă știu, nasul meu a fost cea mai mare nesiguranță pentru mine. Sunt din Irak, dar aud des că nu prea se vede. Cu excepția nasului meu. Am ceea ce se numește nas tipic arăbesc. E mare, voluminos și încovoiat. 

Când aveam în jur de 11 ani, începusem deja să mă gândesc la o rinoplastie. Ca adolescentă, mă întrebam des de ce nu am un nas „normal” și de ce nu arăt ca restul prietenelor mele. Deloc surprinzător, având în vedere că am crescut într-un mediu alb, în care trăiesc foarte puține persoane de culoare. Așa că am înțeles frumusețea altfel, inclusiv că trebuie să am un nas mic și drăguț. 

Acum am 25 de ani și nu mi-am făcut nicio operație la nas. Tânjesc în secret să am un nas care să-mi placă. Dar și mai mult tânjesc după un moment în care să fiu cu adevărat recunoscătoare pentru nasul pe care îl am. Ca o femeie arabă mândră, vreau să-mi îmbrățișez trecutul și tot cu ce vine la pachet. Dar aș minți dacă m-aș preface că nu mă mai simt nesigură pe mine. Pe TikTok văd o mulțime de femei care pozează din profil. Unele cu nasuri despre care mulți cred că au forma perfectă, adesea poze cu înainte și după intervenții estetice. Altele cu filtre care aparent îți fac nasul „urât”. Dar văd și clipuri în care „nasurile noastre” sunt îmbrățișate. 

Într-un interviu din Vogue, Bella Hadid a recunoscut că regretă că a făcut rinoplastie. Modelul de origine palestiniană și olandeză a făcut operația la vârsta de 14 ani. „Dacă aș fi păstrat nasul străbunilor meu, cred că ar fi ajuns să-mi placă”, a spus Hadid într-un interviu. Declarațiile de genul mă pun pe gânduri. Dacă aș lua în considerare o rinoplastie, mi-aș pierde o parte din identitate și rădăcinile? O parte din mine?

Idealurile occidentale de frumusețe predomină pe social media. Și nu fac mereu acceptarea de sine să fie ușoară. Deși nu știu dacă „acceptare” e cuvântul pe care îl caut. Fiindcă de ce vorbim mereu despre acceptare, ca și cum ar fi vorba de ceva chiar rău sau urât?

Am vorbit cu trei femei ca să aflu de unde le vine nesiguranța, despre cum e să fii batjocorită din cauza nasului, despre influența social media asupra idealului de frumusețe și ce poate face o operație estetică la nas pentru imaginea de sine. 

„Nas de vrăjitoare”, „cioară” sau alte animale cu nas mare - le-am auzit pe toate. La început am crezut că eram singura care îl vedea așa, dar comentariile de genul îmi confirmau că nasul meu chiar era mare. La școală nu prea erau persoane ca mine, iar asta m-a făcut să mă simt și mai nesigură. 

Când am devenit activă ca inflenceriță și m-am apucat să colaborez cu branduri, am început să-mi editez pozele. Social media m-a făcut să fiu și mai conștientă de nasul meu. La un moment dat m-a prins atât de tare încât a devenit o obsesie. Plângeam des și nu eram fericită. Așa că în urmă cu câțiva ani mi-am făcut o rinoplastie în Turcia. 

Am mulți urmăritori pe social media și primesc multe întrebări despre rinoplastie. Sunt musulmană și operațiile estetice nu sunt de fapt permise, le vedem ca pe un păcat. Acum, deși am ales să schimb ceva, nu vreau ca alții să facă aceeași greșeală fiindcă m-au văzut pe mine. În plus, nu vreau ca tinerele să aibă ideea că nasul e frumos doar dacă e mic. Așa că nu vreau să dau sfaturi sau să răspund la întrebări despre operația mea. 

Dacă aș putea da timpul înapoi, n-aș mai fi făcut operația la nas. M-a lăsat și fără o parte a identității mele. Sunt siriană și toată lumea își dădea seama că sunt arăboaică sau din Orientul Mijlociu, dar acum nu se mai vede deloc. Oamenii cred acum că sunt europeană. Când mă uit acum la alte femei arabe și văd că au un nas încovoiat sau mare, cred că e atât de frumos. 

L-am întrebat pe doctorul meu de atunci dacă îmi poate face un nas de bebeluș. Voiam opusul a ceea ce aveam, voiam cel mai mic nas posibil. Un nas de bebeluș. Nasul pe care îl am acum nu se potrivește deloc cu fața mea. După asta am realizat că toți ne naștem așa cum ar trebui să arătăm. Regret din tot sufletul că nu am văzut asta mai devreme, mă face să mă simt foarte tristă. 

Multe persoane m-au avertizat în avans și mi-au spus că sunt frumoasă, dar chiar și dacă toată lumea spune asta, tu trebuie să te consideri frumoasă și să înveți să te apreciezi. Acum, uneori oamenii îmi spun că arăt ca un porc, deci dacă o faci pentru alții nu va fi niciodată bine. Când văd poze din trecut, mă gândesc: uite ce frumoasă erai, Dima. Dacă aș putea da timpul înapoi și să-mi spun asta înainte să intru în sala de operații. 

Tuturor oamenilor care se chinuie cu asta, vreau să le spun așa: gândește-te foarte bine. Nu e un filtru temporar pe care îl poți scoate. Nu te mai poți întoarce de la o rinoplastie. Cred că ar trebui să învățăm următoarea generație că fiecare nas e frumos, indiferent cât este de mare, mic, drept sau încovoiat. Și cât de importantă este iubirea de sine. 

Mă simțeam incredibil de nesigură. Eram mult batjocorită pentru nasul meu, de rude, de prieteni și la școală. Toată lumea făcea mereu comentarii despre el, iar asta a avut un impact imens asupra încrederii în mine. Am ajuns să cred că nasul meu e urât. M-a costat multă energie. Oricând vorbeam cu cineva, mă gândeam cum să stau ca nasul meu să arate mai drăguț sau să iasă mai puțin în evidență. 

Incertitudinea a crescut, așa că am început să-mi editez nasul în fotografii ca să pară mai mic. Când mă uitam la fotografiile alea mă gândeam: sunt grozavă. În sfârșit mă simțeam frumoasă și postam pozele pe Instagram. 

Pe atunci mă gândeam să-mi fac o rinoplastie. De fapt, am aplicat pentru o viză ca să merg în Iran și să-mi operez acolo nasul. Deja aranjasem totul: banii, doctorul și tot ce ținea de procedură. Dar din nu știu ce motiv, viza mi-a fost refuzată. Într-un final mi-a fost acceptată, dar nu m-am mai dus. Mama mi-a spus: „dacă îți operezi nasul, nu vei mai fi Farrah a mea”. Dacă nu mai sunt Farrah pentru ea, pentru mine cine sunt?

În perioada în care mi-am editat pozele și m-am gândit la o rinoplastie, am observat că nu eram niciodată mulțumită. Apoi, m-am gândit la o poză editată astfel și mi-am zis ok, dacă îmi operez nasul, atunci ar trebui și să-mi umplu un pic bărbia cu filler. Faptul că nu va fi niciodată îndeajuns de bine și n-aș fi niciodată mulțumită a fost un gând înfricoșător, fiindcă deja sunt bine. Și nasul meu la fel. Nasul oferă prestanță. Îți oferă acel aspect special feței. Nu judec dacă oamenii aleg să-și facă operații la nas, dacă asta îi face fericiți. Fiecare e liber să o facă, dar eu una nu mai vreau asta. 

Nu mai postez poze editate, ci profilul meu, plin de mândrie. Am văzut că Maya Samaha a postat o poză cu profilul ei. Arăta incredibil de frumoasă, cu tot cu nasul ei. După ce am văzut-o pe ea și din ce în ce mai mulți oameni care postează astfel de poze, am visat să pot face și eu la fel. Până când mi-a trecut prin minte: dar de ce n-aș putea face și eu asta? Așa că, m-am machiat și m-am fotografiat din profil. De atunci, mi se pare că nasul meu e foarte frumos. Îmi place nasul încovoiat și mare. Ador totul la el. 

Urăsc de asemenea când oamenii spun să-ți iubești imperfecțiunile. Nasul meu nu e o imperfecțiune. Sunt marocană/Imazighen, suntem cunoscute pentru nasurile noastre mari și sunt mândră de asta. 

Nu postez neapărat pozele ca să inspir oamenii, dar arăt că sunt mândră de cum arăt. Primesc zilnic mesaje private de la oameni care îmi mulțumesc că-i fac să realizeze că nasurile lor sunt frumoase așa cum sunt. Unii spun chiar că-i motivez să nu-și facă operații la nas. Sună ca un clișeu, dar lucrurile de genul mă fac fericită. 

Deși am acum super multă încredere în mine, încă primesc din când în când comentarii nasoale. „Cu nasul tău mare” sau ceva de genul. Am fost recent la un supermarket unde obișnuiam să muncesc și am vorbit cu o fostă colegă care mi-a spus: „Ești chiar foarte frumoasă, măcar dacă ți-ai fi operat nasul”. Mi s-a părut un comentariu atât de dubios. 

Toată copilăria mea copiii au făcut mișto de nasul meu. Dacă ai o față mică, va ieși în evidență un nas mare sau încovoiat. Mi s-a aplicat și mie. Copiii pot fi răutăcioși. 

Am primit comentarii de genul și mai târziu, când ieșeam în oraș. Când treceam pe lângă o terasă plină, încercam să merg cât mai rapid, să întorc capul sau să port ochelari de soare ca nasul meu să nu se vadă clar. Dacă nu eram interesată de un bărbat care m-a abordat, mi se zicea ceva de genul: „la ce te gândești cu nasul ăla al tău” - deși eram interesantă înainte să-l resping. Experiențele de genul ăsta m-au făcut să mă simt nesigură, așa că am început să-mi editez nasul în poze. Am fost mereu sinceră cu urmăritorii mei pe social media. Nu am fost mereu nesigură totuși: în unele zile îmi ziceam că sunt frumoasă, chiar și cu un nas care nu era „perfect”. 

Când aveam 27 de ani și destui bani pentru o rinoplastie, am zburat în Turcia. Nu cred că mi-am pierdut identitatea din cauza asta, fiindcă arăt la fel. Nasul meu tot nu este „perfect”, doar umflătură a dispărut. M-a făcut să mă simt foarte încrezătoare despre cum arăt acum. Ca creatoare de conținut, particip ocazional la evenimente de presă unde se fac fotografii. Acum nu mai am nicio problemă cu asta.

Părinții mei au moștenit batjocura și nesiguranța când eram copil. Deși mi-au spus mereu că sunt deja frumoasă, chiar și cu acea umflătură pe nas, a fost important pentru ei să fiu eu fericită. Chiar dacă asta înseamnă să-mi schimb ceva la față. Așa mă simt acum că sunt și eu mamă. Nu încurajez asta, dar dacă copilul meu se chinuie, atunci îmi pasă mai mult de fericirea lui și nu-l voi opri. 

Sunt deschisă și pe social media. Am făcut la un moment dat un Q&A pe Instagram unde oamenii puteau să mă întrebe orice despre operația la nas. Două fete s-au dus apoi la același medic ca mine. Nu am vrut să încurajez asta, dar am vrut să fiu transparentă. Dacă nasul tău chiar este un motiv de nesiguranță pentru tine, atunci poți face asta. Sper că oamenii nu o subestimează. Rinoplastia este o operație care are mereu un risc de complicații. Așa că sper că oamenii nu-și vor schimba nasul doar fiindcă văd că e la modă pe social media. Trendurile se schimbă sezonier, la fel și standardele de frumusețe. 

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.