Prin locurile astea, tradiția nescrisă spune că masa de Paște trebuie să duduie de crăpelniță și alcool, cât să nu te mai ridici de pe scaun măcar câteva zile. Dar ca să ajungi la nivelul ăsta de românism suprem, e musai să nu-ți bată vântul prin buzunare. Că nu-ți vâră nimeni în traistă, pe moca, cotlete de miel, ouă, vin sau cozonaci. Cum pe la noi munca nu-i neapărat cel mai popular mod de a produce bani, rămân combinațiile. Astea-s baza, ele fac banii să se-nvârtă.

Pe vremuri, înainte de internet, omul se ducea în talcioc, unde punea pe-o tarabă improvizată tot ce nu-și mai găsea utilitate prin casă, după care mergea pe tehnica de vânzări consacrată: „Băiatu', îți dau niște șuruburi? Hai, că-s aproape noi. Dar un far de Dacie nu-ți trebuie? Oglinzi auto, ceva?".

În zilele noastre, târgurile de genul ăsta s-au mutat pe internet. Practic, dacă vrei să știi ce se mai negustorește prin România, poți oricând s-arunci un ochi pe site-urile de profil și să vezi ce bizarerii mai scot cetățenii inventivi la vânzare. Uite, eu am fost curios să văd cam care-i mișcarea înainte de Paște: ce mai dau românii din propria ogradă, ca apoi să investească tot profitul în friptane și alcool.

Așa că m-am uitat pe anunțurile din ultimele săptămâni și ți-am făcut o selecție a celor mai originale dintre ele:

Oricât de ciudat ar suna asta, să vinzi meteoriți prin mica publicitate nu e o modă apărută recent în România. O grămadă de cetățeni se laudă c-au găsit bucăți de meteoriți la o ieșire la iarbă verde, la o plimbare aiurea sau chiar în curtea casei. Acum câțiva ani, un nene din Târgu-Neamț pretindea că ține-n sufragerie, probabil printre sacoșele de rafie și boabele câinelui, un meteorit natural de pe Marte, care a aterizat pe Pământ în Italia și, printr-un noroc chior, a intrat în posesia lui. Nici nu cerea o avere pe el: 500 de coco, adică o nimica toată pentru un colecționar pasionat.

Acum, în apropierea sărbătorilor pascale, găsești ceva meteoriți la ofertă.

Uite, unul la 150 de lei, pe care proprietarul spune că l-a găsit prin pădure și, după ce l-a studiat amănunțit cu ochi de specialist, a concluzionat că „prezintă crustă de fuziune". Dacă nici asta nu e dovadă c-are un corp extraterestru, atunci ce e?

Același utilizator mai are una bucată meteorit autentic, pe care-i dispus să-l dea pe doar 100 de lei, adică vreo două-trei kilograme de miel. Ca și meteoritul de mai sus, și ăsta-i găsit în același codru miraculos. Probabil că dacă se mai duce o dată în pădurea aia, o să mai găsescă vreo patru-cinci din ăștia.

Strategie de vânzare: 2/5 - Aici mergea o poveste ceva mai detaliată, despre o pădure faimoasă că-i magnet pentru meteoriți, și-un preț ceva mai ridicat. Un punct în plus pentru specificația de la sfârșitul anunțului, cum că chilipirul ăsta e „doar pentru cunoscători". Se știe.

În aceeași ordine de idei, un tip din Bacău e mai pretențios cu meteoritul din dotare. Bine, adevărul e că exemplarul lui arată mult mai cool decât alea ale băiatului anterior, la modul c-ai putea să iei ochii dușmanilor cu el. Eventual, și să agăți cu dânsul, pe sistemul „Pisi, hai să-ți arăte băiatul ce meteorit belea ține sub pat!". Detaliul mai puțin plăcut e că trebuie să marci banu ' gros ca să-ți aparțină: 2000 de euro sau schimb cu un teren din Bacău.

Strategie de vânzare: 3 /5 - Oferta asta e la modul „take it or leave it!". Pe de-o parte, e greu de crezut că vreun băcăuan și-ar da pământul pentru un meteorit, chiar dacă e aspirator la agățat, pe de altă parte, dacă cineva pune botul la cioaca asta, comerciantul s-a scos.

Te-ai gândit vreodată ce obiect de bucătărie ar fi perfect pentru sufletul unui creștin adevărat? Păi, nu-i complicat deloc: orice ultras din peluza Arsenie Boca își dorește să aibă strecurat, printre farfuriile ciobite și lingurile de lut, un vas fermecat, care să-i sfințească apa de la chiuvetă. Asta ar fi ideal, pe bune: cu o asemenea grozăvie, ai apă sfințită la discreție. Poți să gătești, spre exemplu, ciorbă de perișoare sfințită. Sau să sfințești apa în pocalul făcător de minuni, după care să-ți faci o cafeluță din lichidul ăsta magic. Sau să lenevești într-o cadă plină cu spumă și apă sfințită.

Și uite că cineva, probabil un fin cunoscător al psihologiei ultracreștine, chiar se mândrește că are o asemenea unealtă. Mai mult, o și vinde, pentru uimitorul preț de 499 de lei:

Iată-l, e într-o stare impecabilă, nu prezintă zgârieturi și-are un fierbător nou nouț, deși neutilizat de 26 de ani. Pe deasupra, negustorul e sincer. Adică, da, pocalul ăsta sfințește apa, dar el habar n-are din ce material e făcut, știe doar că „este nichelat foarte frumos". Sigur, poți să nu-l crezi și să-i ignori anunțul, dar e posibil să scapi printre degete o ocazie unică-n viață.

Strategie de vânzare: 4 /5 - Prețul, 499 de lei, pare să fie opera unui profesionist sau a unui tip obsedat de teleshopping. E ok în ambele cazuri. Detaliul specificat în anunț, că pocalul poate fi folosit și pentru vin fiert, este, de asemenea, crucial și poate s-atârne decisiv pentru cumpărător. N-a obținut nota maximă doar pentru că vânzătorul zice că n-a prea folosit pocalul și că nu prezintă zgârieturi. Ar fi fost senzațional să știi, ca potențial client, că omul ăla a sfințit apa de mii de ori și că i-a mers mai bine decât ți-a mers ție. Iar că multiplele zgârieturi de pe pocal nu influențează proprietățile miraculoase ale vasului. Ar fi sunat mai autentic așa.

Se știe că românii au o relație apropiată cu supranaturalul. Spre exemplu, pe unii îi iau toate slăbiciunile când aud de „vindecare", câtă vreme cuvântul ăsta nu e precedat sau urmat de altele ca „medic", „doctor" sau „spital". La fel și pentru „noroc". De asta, cu precădere în perioada pre-pascală, dacă ești un negustor brici, poți să bagi la vânzare orice nimic, atâta timp cât specifici că are efecte extraordinare.

Aici, ai un suvenir norocos, pe care-l poți „prinde la chei", ca să se țină norocul scai de tine mereu când ieși afară din casă.

Strategie de vânzare: 4 /5 - Prețul, 40 de lei, e super în regulă: nici prea ieftin, ca să bată la ochi și să te-ndoiești c-ar fi într-adevăr norocos, dar nici prea scump, cât să bălești la el și să nu-ți permiți minunăția.

Apoi, tot ca să-ți meargă bine, poți să-ți cumperi și piatră de onix, la lichidare de stoc. Adică, vânzătorul apelează la tehnica aia de sales strămoșească: „Hai c-o dau și pe asta, neamule, ca să plec și io acasă". Costă doar 25 de lei, dar îți aduce înzecit. Conform descrierii utilizatorului, dacă porți piatra de onix, o să te lovească succesul în afaceri și vei fi inspirat în toate investițiile pe care le faci. Hei, nu-i de ici-colo.

Strategie de vânzare: 2/5 - Pentru o piatră care te va transforma într-un Ion Țiriac, e totuși cam puțin, chiar și la lichidare de stoc. Vânzătorul n-are viziune pe termen lung, ci e ahtiat după câștiguri ușoare și imediate. N-aș fi dat niciodată sub 50 de lei obiectul ăsta.

Iar dacă erai cumva agitat că n-ai cum să te vindeci de boli sau doar să-ți protejezi aura, află că poți sta liniștit. E în regulă. Pentru toate astea, există pandative handmade cu cristale, la prețul de doar 40 de lei bucata. Nu știu ce să zic. Probabil că pandativele astea sunt binevenite, mai ales dacă ai de gând să faci bahaos la masa de Paște, să bagi în tine până nu mai poți, dar, în același timp, ții să previi o criză de ficat sau de pancreas. Că doar zice acolo, negru pe alb, că piatra are proprietăți vindecătoare, nu?!

Strategie de vânzare: 5/5 - Omul parc-ar fi făcut Managementul în Afaceri: îți spune clar ce avantaje ai și toată distracția asta costă mai puțin decât o consultație la doctor. Poți să iei câte unul pentru fiecare membru al familiei și-ți rămân bani și de-un abonament la internet, ca să-i poți da like Oliviei Steer.

E de apreciat timing-ul anunțurilor de genul ăsta. Bineînțeles că, după masa îmbelșugată de Paște, urmează distracția specifică de 1 mai. Și poate dai o fugă la mare sau poate-ți vine să te scalzi în apropierea locului unde-ai tras un grătar, nu se știe. Și cum nu se cade s-o faci la pielea goală, ai nevoie de textilă să te acoperi. Utilizatoarea asta te ajută cu un costum „aproape nou", în stare foarte bună. Adică, pe românește, l-a purtat și ea de câteva ori, poate și maică-sa o dată, eventual și vecina de peste drum, dar apoi l-a spălat cu săpun de casă și ți-l dă ție cu numai 35 de lei.

Strategie de vânzare: 2/5 - Putea să fie și mai rău: să-și vândă periuța de dinți „aproape nouă" sau proteza dentară moștenită de la bunica. Așa, e doar un costum de baie mai ieftin decât în magazin, ce mare scofală?

Splendoare de slip, de firmă, adică original de la mama lui, pe care omul a dat 170 de lei. L-a folosit de câteva ori, dar încă se poate gini logo-ul Adidas, așa că cere 40 de lei pe ei. Rezonabil. Nu de alta, dar cu un așa accesoriu vestimentar o să faci și tu senzație la ștrand și-o să vadă populația că ții la etichetă.

Strategie de vânzare: 3/5 - Un plus pentru că omul nu s-a sfiit să spună c-a dat o avere pe el, că logo-ul încă se vede și că-l vinde la un sfert de preț. Dar, „folosit de câteva ori" putea fi înlocuit lejer cu „de maxim două ori" și parcă așa ai fi fost ceva mai tentat să-l pui pe tine. OK, sau nu.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre vânzări:
Cinci motive pentru care e de rahat să lucrezi în vânzări, în România
Cele mai mişto morminte pe care poţi să le cumperi înainte de Înviere
Animalele sălbatice se vând pe net la fel de uşor ca biletele la concerte