Că românii dau șpagă e deja o banalitate care a ajuns normă în țara în care oamenii se plâng pe unde apucă de corupție. La spital, în administrația publică, ba chiar la Poliție, șpaga zboară dintr-un buzunar într-altul. Și pentru că e meteahnă veche românească, de la începutul vieții și până după ea, am vrut să îți explice Elena Calistru și Andrei Rizea, de la organizația civică Funky Citizens, cum să nu te transformi și tu într-alt șpăgar român. Pentru că treaba se trage încă de pe băncile școlii și ai mari șanse să înveți, de la ai tăi sau de la alții, din jur, că lucrurile se mișcă mai rapid dacă scoți din buzunar un ban.

Șpaga apare încă din școală. Nu mai există date foarte recente despre cum dau elevii atenții profesorilor, dar un studiu făcut de ONG-ul Pro Democrația, în 2010, arăta că 21% din tinerii chestionați au recunoscut că au dat șpagă în liceu. Că e vorba de bani, de-un parfum sau de-o bijuterie pe care, cel mai probabil, te-au pus ai tăi să-o cumperi, treaba se numește tot corupție. E, într-adevăr, vorba de corupția la nivel mic, dar de pe băncile adolescenței poate ajunge, treptat, în fotoliile de ministru.

Cei de la Funky Citizens ți-au făcut un ghid care să te ajute să ieși din situațiile în care ești pus să dai șpagă: cui să te adresezi și cum să nu-ți mânjești conștiința încă de tânăr.

Șpaga e o apucătură veche în România, pe principiul că trebuie să dau (orice o fi) pentru că altfel îmi va da notă proastă sau mă va pica sau nu mă bagă în BAC. Unii dau șpagă doar pentru că toți ceilalți colegi spun că trebuie să strângă bani să-i bage într-un plic profesorului ca să le treacă note mai mari. Îi ajută la media finală, dau bine în fața părinților sau respiră ușurați că au trecut clasa.

Educația nu este singura vizată de acest obicei, dar este primul sistem cu care ne confruntăm de mici. Deși poate suna clișeic, totul pleacă chiar de la educație.

Soluții sunt: vorbește cu ai tăi să nu le mai ofere cadouri profesorilor sau dirigintei / dirigintelui că tu oricum te descurci și singur. Nu te mai duce nici tu cu punguța de cafea și pachetul de țigări sau cine știe ce alte daruri cu ocazia diferitelor serbări sau zile onomastice pentru că așa o să iei notă de trecere la Biologie. Ar fi o idee să le zici și colegilor tăi să procedeze la fel. E mai sănătos un patru la mate, în clasa a zecea, decât să-ajungi un mic corupt pe la 25 de ani, nu?

Pe de altă parte, unele soluții pot veni din sistem: creșterea salariilor - ultradiscutată cu înscăunarea fiecărui ministru al Educației - tocmai pentru a reduce tentația de a primi bani și cadouri. Aici însă, intervine o altă problemă pe care am constatat-o în urma discuțiilor cu diverși oameni din sistem: pot spune că mai degrabă lipsa dotărilor din școli este cea care generează plata unor sume de bani suplimentare de către părinți și elevi.

În ceea ce privește elevii care spun că „altfel nu se poate" și „toți o facem oricum" le-aș răspunde că se poate și altfel. Dacă nu o facem toți oricum, profesorul va fi obligat să își facă meseria, în caz contrar poți să apelezi la Comitetele de elevi sau chiar să mergi mai departe, fără teamă: cu un simplu email poți ajunge la Inspectoratul Școlar, la Ministerul Educației sau la instituții specializate din justiție.

În plus, gândește-te așa: dacă tu dai șpagă, încurajezi o ofertă pe piață. E posibil ca un alt elev, care poate nu are ce mânca în fiecare zi (e cazul a câteva sute de mii de oameni din România), să nu aibă banii pentru a menține acest obicei, iar el va avea de suferit tocmai pentru că tu ai perpetuat acest tip de relaționare cu sistemul.

De la liceu, ajungi la facultate, unde șpaga prinde alte forme, mai babane. Aici, profesorii sunt cunoscuți pentru practicile mai puțin ortodoxe, deși probabil susțin familia tradițională. La facultate, dai bani pentru un examen, cumperi unul-doua volume scrise de proful tău ca să te treacă, sau bagi mâna în buzunarul părinților să dai o șpagă la cămin, că-așa se rezolvă lucrurile cel mai simplu.

Studenții, ca și elevii, trebuie să se adreseze reprezentanților de an sau studenților senatori, care le reprezintă interesele și au și obligația să semnalizeze asemenea procedee la nivel superior. Ba mai mult, dacă ești un student care ajunge într-o astfel de situație, pentru că ai un prof ca ăsta, ți-aș recomanda să te adresezi direct Ministerului Educației sau, poate, chiar să sesizezi Direcția Naționale Anticorupție sau Direcția Generală Anticorupție. Deși sună a demers jurnalistic, este bine să ai mereu o dovadă prin care să demonstrezi că ți s-au cerut bani, de la documente (dacă e cazul) la întregistrări video sau audio.

Știu, e nasol să faci pe justițiarul atunci când perspectiva e să nu ai unde sta la iarnă, însă a face obiceiurile proaste cunoscute – de exemplu, solicitarea de bani pentru un loc în cămin – înseamnă inclusiv să nu te limitezi la a accepta situația de facto. De ce? Păi dacă toată lumea dă șpagă să stea în cămin și nimeni nu se plânge, universitățile au impresia că toată lumea e mulțumită, că locurile sunt suficiente și că totul e bine și frumos.

Ei bine, am o sugestie pentru tine – în loc să îți cumperi locul în cămin (sau tocmai pentru că ți l-ai cumpărat), nu scrii și tu o scrisorică la Rectoratul Universității și la Ministerul Educației prin care să zici că e nevoie de mai multe locuri decente în cămin? Și, eventual, nu o pui și tu pe un site de petiții să o mai semneze și alții?

Cazurile în care dai șpagă în trafic - chit că ești la volan sau pasager prins fără bilet în tramvai - sunt la ordinea zilei în România. Dar dacă tu nu vrei să dai șpagă, dar vrei să-i dai în gât pe ăștia care ți-o cer în loc să-ți taie amenda aia și gata. Ce poți să faci când ești pus într-o astfel de situație? Poți apela la ajutorul Poliției, atunci când vine vorba de controlorii RATB, iar în cazul polițiștilor, uite aici un număr (TelVerde) de la Direcția Generală Anticorupție, instituția specializată fix pe aceste probleme din Ministerul de Interne.

Și cam tot la Poliție ar trebui să te duci - cu mica observație că va trebui să ai încredere în ei - dacă îți cere instructorul auto șpagă că-ți asigură el permisul de conducere. Acum, sincer, de câte ori te poate pica? Nu mai bine pui banii de șpagă deoparte pentru mașină?

Sunt mulți care dau șpagă și pentru un loc de muncă, mai ales în mediul bugetar, în domenii ca medicina, administrația publică sau educația. Un studiu din 2011, făcut pe 2736 de persoane, arăta că 1 din 100 de români ar fi dat mită să-și asigure un job.

Sunt domenii, de obicei la buget, de la medicina la administrația publică, educație sau chiar Poliție și Guvern, în care un român ajunge să recurgă la șpagă (cerută sau nu) ca să-și cumpere un loc de muncă.

Bineînțeles, dacă pici vreodată într-o astfel de situație, îți recomand să te duci direct la șeful instituției, the big boss, care organizează concursul pentru ocuparea respectivului job. Există nenumărate modele de plângere pe net și sunt și exemple de situații în care au fost anulate concursuri sau reluate pentru că au fost probleme semnalate.

Asta este cea mai nasoală situație, pentru că atunci când dai șpagă MAI ALES fără să-ți ceară cineva însemnă că „strici piața" și îi obișnuiești pe oameni să nu-și facă meseria pentru care sunt deja plătiți. Gândește-te că ei vor ajunge să acționeze psihologic și condiționat: nu (mai) semnez hârtia asta, deși sunt obligat prin jobul meu să o fac, dacă tu nu îmi strecori în buzunar măcar 50 de lei.

Corupția mică e, de fapt, tot corupție mare, în ciuda definițiilor – dacă aduni toate micile șpăguțe din sistemul educațional, ajungi la șpăgile mari care se vehiculează în dosarele de corupție; dacă aduni toate șpăgile date pentru cămin în patru ani, e posibil să ajungi să vezi că ar fi putut fi construit un cămin nou de banii ăia… Ideea e simplă: știu că e mai confortabil să ungi rotițele sistemului cu câte un ban, ca să meargă treaba, însă dacă și tu o faci, atunci ce pretenții mai poți avea de la cei care ne conduc și de care oricum te plângi și tu?

De obicei, primul loc în care trebuie să semnalezi este la șeful instituției în care are loc incidentul. Apoi, dacă nu se întâmplă nimic, există instituțiile cu atribuții în domeniu: Poliție, Direcția Generală Anticorupție, parchet, Direcția Națională Anticorupție. Sau poți apela la platforme de tip www.piatadespaga.ro ca să știe oamenii locurile pe care să le evite pentru că se cere șpagă sau locurile unde să se ducă pentru că nu se cere șpagă.

Transparența e sexy. Pe bune. Doar așa poți să afli dacă oamenii pe care îi plătești (știi că de fiecare dată când îți iei o Cola plătești prin TVA oamenii din administrația publică, da?!) își fac treaba.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii interesante despre șpaga în România:
Am vorbit cu doi elevi din Constanța care l-au făcut pe Radu Mazăre să le dea banii înapoi
Șpăgile cerute și primite de secretarele din România ar umple un spital de diabetici
Părinți din România mi-au povestit de ce s-au obișnuit să dea șpagă pentru copiii lor