„Mi-au pus mâna pe fund și pe ce au mai prins”: Fazele dubioase de care au parte DJ-ii în România

Imaginează-ți că ești la job și ai un moment de maximă productivitate când un coleg începe să-ți povestească ce seriale a mai văzut. Te scoate din stare și te enervează, nu? Acum gândește-te că ești DJ, pui muzică, lumea se simte bine, tu te simți bine, iar dintr-odată vine cineva lângă tine și te roagă obsesiv să-i pui o piesă, ba chiar încearcă să te dea la o parte, să treacă în spatele pupitrului în locul tău, după care începe să te atingă și să se dea agresiv la tine.

Societatea noastră nu e foarte obișnuită cu limitele și, deși alegem de multe ori locul în care să petrecem în funcție de cine pune muzică, nu prea ne gândim cum se simt și oamenii care au grijă de coloana sonoră a serii. De multe ori, DJ-ii români sunt agasați de cerințe de dedicații și de un public care le invadează constant spațiul personal, așa că am fost curioasă să aflu unele dintre cele mai dubioase lucruri prin care au trecut de-a lungul timpului. 

Deși mulți dintre ei s-au obișnuit cu astfel de interacțiuni, asta nu înseamnă că le vine ușor. Discriminarea și abuzurile cu care se confruntă sunt cu atât mai mari dacă sunt femei sau fac parte din comunitatea LGBTQIA+. 

Pare fun și ușor să selectezi și să pui muzică, dar realitatea nu e deloc așa, unde mai pui că e nevoie de educație și respect din partea publicului, dar și a patronilor de cluburi sau baruri, pentru ca lucrurile să decurgă okay pentru toată lumea.

De când pun muzică, am avut tot felul de experiențe în Control și Apollo. Sunt două dintre cele mai cunoscute cluburi din București, așa că sunt șansele ca publicul să vină la pachet cu dubioșenii sunt mari. Spre exemplu, highlight-ul dedicațiilor a fost când un tip mi-a cerut să-i pun Bach. Unii îmi cer să ne vedem la date, în timp ce alții aruncă în mine cu bani și apă. Primesc propuneri de sex și de la fete și de la băieți. În fiecare seară se întâmplă ceva, dar mi-e greu să-mi amintesc fiecare moment awkward care mi s-a întâmplat.

— Eugen Rădescu, 44 ani, DJ de prin 2018

Fac treaba asta de vreo 18 ani. În timpul ăsta vezi multe, dar ai timp să te gândești la și mai multe. Dacă e s-o spun pe aia dreaptă, nici eu n-am fost mereu „cuminte” la petreceri sau respectuos. De exemplu, cu ceva timp în urmă – și n-o zic cu mândrie –, când a venit Andrew Weatherall la Controlul vechi, m-am dus în mijlocul setului să-l întreb de ce pune atât de prost. Nu punea de căcat, dar așa mi-a venit să-i zic atunci și nu cred că a fost singurul moment de genul ăsta. Zic astea pentru nu pot să dau exemple și să „arăt cu degetul” fără să arăt în primul rând către mine, că am de unde. Bun, și mie mi s-au întâmplat lucruri la pupitru, foarte multe, dar două cred că merită menționate. 

La un moment dat, cineva mi-a furat săculețul în care țineam stick-urile cu muzică. M-am înfuriat foarte tare pe moment, chiar m-am revoltat, dar m-a și flatat cumva că cineva dorește să-mi fure, de fapt, selecția muzicală. Spre surprinderea mea, săculețul a apărut apoi random și nu lipsea nimic. Către hoțul meu anonim: întreabă, sora sau fratele meu, că vă zic ce și cum sau împart muzica cu voi, că oricum ce fac eu (prost sau bine) nu mai face nimeni.

A fost și un moment când o tipă s-a dezbrăcat în fața pupitrului la maiou și a aruncat către mine tricoul pe care îl purta, dar nici până acum nu mi-am dat seama cum ar fi trebuit să reacționez, așa că l-am lăsat acolo să-l ia, dacă îl vrea înapoi. 

În afară de astea, oamenii mi-au închis muzica de multe ori, au pus mâna pe mixer, platane sau playere, mi-au pus mâna pe fund și pe ce au mai prins, au venit aproape să pună ei piese, că dacă nu puneau ceva atunci o să înnebunească și o să văd eu cât de marfă e FIX piesa aia. Dar știți ce? Poate se vede nașpa treaba asta, dar pe mine nu m-a defocusat de la ce făceam și am văzut-o ca pe o confirmare a faptului că oamenii s-au simțit bine. N-am fost niciodată mai mult decât o gazdă muzicală, restul detaliilor n-au ținut de persoana mea.

— Jijian, DJ de 18 ani

De-a lungul carierei, am avut parte de multe întâmplări dubioase. Unele m-au amuzat, cum ar fi cererile în căsătorie, iar altele m-au făcut să-mi dau seama că nu e ușor să fii femeie în industria asta. Mulți au impresia că dacă ești femeie DJ și ai și câteva tatuaje, înseamnă că ești ușuratică și ușor de agățat. Eu am avut noroc că sunt o fire masculină, însă tot am avut parte de momente care m-au făcut să fiu mai atentă în jurul meu. 

Spre exemplu, la un party, un tip tot încerca să flirteze cu mine în timp ce puneam muzică. Inițial i-am zâmbit și i-am spus că nu pot vorbi, dar pentru că l-am refuzat de câteva ori, iar el era beat, s-a supărat și m-am trezit că pune mâna pe unul dintre playere. Am plecat după ce mi-a desincronizat una dintre piese, dar m-am întors către el plină de nervi în secunda doi. I-am pus o mână pe umăr și mă pregăteam să-i dau un pumn, dar au intervenit bodyguarzii clubului, care l-au săltat frumos și l-au dat afară. 

La un alt party, un tip a venit să-mi pună tot felul de întrebări, dar a plecat când a văzut că-l ignor. Când să iau sticla de apă să beau, cineva a venit la mine și mi-a spus să nu beau din ea, pentru că băiatul respectiv îmi pusese ceva în apă.

Am avut experiențe neplăcute și în afara pupitrului, înainte de party. La un moment dat, am pus muzică într-un oraș din țară, într-un loc unde eram pentru a doua oară, așa că îl știam pe owner. Când am ajuns, m-a întâmpinat și m-a condus la hotel, unde a vrut să-mi arate și camera. I-am zis pe drum că vreau să fac un duș și să mă schimb, dar a intrat cu mine în cameră, a încuiat ușa pe dinăuntru și mi-a zâmbit ușor pervers. Mi-am luat o atitudine masculină și i-am zis să iasă în secunda doi. Când a văzut că mai am puțin și-l iau la bătaie a ieșit. 

Nu-i ușor să fii femeie într-o lume a bărbaților, dar cred că am făcut față cu brio până acum. Sper să nu mai am parte de astfel de experiențe și chiar să ajung să dau vreun pumn cuiva care merită. Muzica ar trebui să ne unească indiferent de gen și să ne creeze un mediu mișto, unde ne întâlnim să ne distrăm, nu să ne agresăm.

— Deysa, 33 de ani, DJ de 13 ani

Acum vreo zece ani am pus muzică într-un club din Moldova după concertul unei trupe. Totul a mers okay până când a urcat la mine un tip destul de beat. Nu l-am prea băgat în seamă, așa că n-am observat din prima că flutură în fața mea o lamă. Mi s-a zis că i-am răspuns cu „Frate, eu bag muzică, nu iau dedicații.” Formația a văzut toată faza și a chemat paza, dar până au venit, tipul a dispărut, iar oamenii au dat afară altă persoană. Cum mi-am dat seama? La o oră după, tipul respectiv se plimba prin fața scenei.

— Vlad*, DJ de peste 10 ani

Cel mai memorabil event de care am avut parte a fost în Apollo, când toți mi-au dat cu hate pentru că n-am vrut să pun manele (am și un TikTok cu dovada). În plus, cât am fost la baie, mi-au furat și semnul făcut din banii mei pe care am scris mesajul de mai sus. 

— Jiji Lazăr, 47 de ani, DJ de peste 25 de ani

Mi s-a întâmplat să găsesc pe altcineva care punea muzica mea când m-am întors de la baie. Prost, de altfel. Era un tip foarte beat și se vedea că a intrat pe filmul lui și se simțea bine acolo. L-am lăsat să facă asta până m-a rugat el să mă întorc. Îmi imaginez că a fost fun gestul, dar când s-a văzut și cu responsabilitatea, nu a mai fost atât de fun. 

M-a durut sufletul când am auzit muzica mea pusă așa – îți dai seama că nu știa nici piesele, punea la noroc. Nu a fost agresiv, iar petrecerea era deja pe final, deci nu a cauzat damage, dar realitatea e că nu e foarte cool ce a făcut. E un sentiment teribil de violare a intimității. Cum era dacă fugea cu stickul? Cam de asta DJ-ul trebuie să stea mai în umbră și separat de public, asta dacă nu ești la Boiler Room. 

În cazul de față, îmi imaginez că un bărbat i-ar fi dat un pumn, dar am ales varianta să-l las să-i fie greu și mie ușor, să-mi iau un drink, să fumez o țigară. A fost fun să-l văd disperat și să mă roage să mă întorc, dar acum îmi pare rău că nu l-am pocnit. Altfel, mulți oameni vor dedicații, iar dacă, prin absurd, spui „da” la una, ești mâncat – îți scriu pe telefon ce piesă vor, îți șoptesc la ureche, fac semne din public, te imploră. Multe se întâmplă spre final, când oamenii sunt deja beți și nu mai ține nimeni cont de nimic.

— .C.C, 31 de ani, DJ de 4 ani

Prin 2006, când abia începusem să înțeleg ce și cum înseamnă să fii DJ, voiam să pun muzică prin tot felul de locuri. Unul dintre ele era un subsol central, fost club, pe atunci destul de popular. Pupitrul era lângă scări, cum coborai treptele. Owner-ul, cu care m-am înțeles să împărțim banii pe intrare și consumația de la bar, mi-a sugerat în seara eventului să iau și banii pentru intrare, dacă tot stăteam lângă scări. Eram singurul DJ din seara respectivă, ce era așa complicat?

Într-o dimineață, la un after, un băiat îmi tot făcea semne disperat, iar eu încercam să-l ignor, pentru că mă enerva foarte tare. Mă gândeam că vrea o piesă anume, cum e tradiția în clubbing-ul românesc. După vreo zece minute de semne, sărituri (pupitrul era mai sus față de dance floor) și aplauze, am cedat și m-am uitat la el. Mi-a întins un încărcător și m-a rugat umil să-i pun și lui telefonul la încărcat. 

— Personne, 36 de ani, DJ de 17 ani

Eram la Molotov, în Vama Veche, și puneam muzică, când în fața pupitrului apare o tipă care-mi cere trei shot-uri de tequila. Chiar în perioada aia rula un video viral pe net, cu o tipă din Ibiza care cerea DJ-ului patru shot-uri de Sambuca, și ăla îi explica că e DJ, nu barman. M-am gândit că gagica complotează cu prietenii mei și au trimis-o la mine pentru că au văzut clipul, în timp ce încercam să mă dumiresc dacă ea chiar a cerut trei shot-uri la DJ sau făcea mișto de mine.

Nu voiam să risc, că m-am gândit că sunt filmat, așa că vreo oră am stat să urmăresc reacțiile ei și pe cele ale prietenilor mei, ca să aflu apoi că nu era caterincă – femeia chiar confundase barul cu pupitrul meu.

— Charlie The Rabbit King, DJ de vreo 15 ani

Viața de noapte nu e ferită de hărțuire verbală, fizică sau sexuală, de violență sau crime motivate de ură. Lipsa unor măsuri care să creeze un spațiu mai sigur pentru femei, comunitatea LGBTQIA+ și persoanele rome încurajează comportamente care au devenit cultural și sistemic acceptate, cum ar fi discriminarea, obiectificarea, normalizarea hărțuirii, atingerea fără consimțământ sau blamarea victimei și scuzarea agresorului.

De cele mai multe ori, trebuie să ne protejăm singuri. Chiar ultima dată când am pus muzică la club, a venit la mine un bărbat să-mi arate telefonul lui, pe care avea scris „vreau să te fut”. În viziunea lui de bully, probabil sunt această ciudățenie queer și ar trebui să fiu flatat de intenția lui „onorantă”.

I-am zis că mă piș pe el și l-am invitat să dispară, dar omul a început să mă atingă, așa că l-am împins cu forța de două ori, până când am fost nevoit să opresc muzica și să țip la el ca să plece. Doar așa a plecat de lângă mine. În timpul ăsta, niciun angajat al clubului nu a venit să mă ajute.

Poziția de artist într-un club nu te ferește de experiențe care îți pun în pericol siguranța, dar cel puțin eu eram într-o o poziție de putere față de agresor. Experiența din public poate fi cu totul alta, mai ales dacă nu cunoști pe nimeni din staff-ul clubului. De multe ori, dacă te adresezi bouncer-ului nu ești luat în serios și nu ai unde să raportezi incidentul.

Ce e de făcut pentru a preveni situații de genul ăsta la club? Uite câteva idei, dragi organizatori și promoteri.

• Elaborarea unei politici împotriva discriminării: o politică scrisă care să stabilească clar poziția clubului în ce privește discriminarea pe baza genului, orientării sexuale, a persoanelor rome sau oricărei categorii vulnerabile. Această politică ar trebui să fie comunicată tuturor angajaților și clienților clubului.
• Pregătirea angajaților în ce privește inclusivitatea față de persoanele trans. Această instruire ar trebui să includă informații despre limbajul și terminologia adecvate, cum să interacționeze în mod respectuos, cum să gestioneze accesul la toalete și vestiare și cum să abordeze potențialele incidente de hărțuire sau discriminare. De asemenea, accesul la grupuri sanitare care sunt incluzive și respectă persoanele trans.
• Asumarea publică a unei poziții față de comunități și instruirea membrilor clubului în ce privește incluziunea și intersecţionalitatea: organizarea unor sesiuni de formare sau ateliere pentru a ajuta membrii să înțeleagă provocările cu care se confruntă persoanele din diferite comunități și includerea lor în echipă 
• Implicarea comunității în organizarea evenimentelor, în luarea deciziilor, crearea unui spațiu de autoreprezentare pentru fiecare.
• Formarea unor politici de acces în club cu scopul întreținerii siguranței fiecărei persoane.
• Crearea un sistem de raportare: stabilirea un sistem clar și confidențial de raportare pentru cei afectațx de hărțuire sau discriminare, dar și asigurarea că toate plângerile sunt luate în serios și soluționate prompt
• Interzicerea accesului hărțuitorilor raportați
• Evaluarea periodică a eforturilor făcute pentru a promova incluziunea și siguranța pentru femei, persoanele LGBTQIA și rome. Identificarea zonelor care necesită îmbunătățiri și luarea de măsuri pentru a le aborda.

Cu plăcere!

— Aron Madon / Admina / Lili Putana, 33 de ani, DJ de 13 ani