Tineri romi mi-au povestit cum e să mergi la facultate în România când ceilalți te văd inferior

De multe ori mi-am zis că mă las de facultate, că n-are rost, chiar dacă ai mei trăgeau de mine să o fac, pentru că e ok să ai o diplomă și, dacă tot am început-o, de ce să o las acum? De ce? Pentru că mi s-a părut inutilă în mare parte, cu prea multă teorie plictisitoare. Dar acum, la finalul ei, pot spune că aș fi regretat dacă renunțam, pentru că am căpătat multe cunoștințe generale, o dezvoltate personală mișto într-o asociație studențească și o grămadă de prieteni.

Totuși, experiența facultății nu-i la fel de fun pentru toată lumea, mai ales când prejudecățile societății din care faci parte spun că te-ai născut de etnia greșită. Despre romii care-și continuă studiile după terminarea învățământului preuniversitar se discută prea puțin, iar când se discută, se face-n termeni de „a intrat pe loc special, clar mi-e inferior/inferioară”. Pentru a mai demonta din stereotipurile de genul acesta, am stat de vorbă cu mai mulți studenți romi despre tradiții, familie și discriminarea pe care au resimțit-o (sau nu) în facultate.

VICE: Ce studiezi și ce te-a determinat să alegi facultatea asta?
Eduard: Sunt din Brăila și sunt student la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, anul doi. Am ales această facultate pentru că-mi doresc o carieră în domeniul politicii. În prezent sunt voluntar activ al asociației facultății mele. Familia m-a susținut în tot ce am vrut să fac și au fost de acord cu deciziile pe care le-am luat.

Au existat momente de discriminare din partea colegilor sau a profesorilor din cauza etniei?
Discriminarea se produce în diferite feluri și n-o pot defini exact. În facultate nu am întâlnit discriminare clară, însă au fost momente-n care un coleg sau o colegă a folosit termenul „țigan", care are sens peiorativ, cu o oarecare ură față de aceasta minoritate. Eu văd discriminarea ca pe o frustrare personală. Cred că nu ar trebui să judeci o etnie doar pentru anumite persoane care, într-adevăr, reprezintă un rău pentru societate. Însă fiecare pădure își are uscăciunea ei și, cum romii au persoane rău voitoare, la fel și alte etnii au parte de acele personaje.

Cât de importante-s tradițiile pentru tine?
În familia mea nu mai există așa-zisele tradiții, precum faptul că copiii se căsătoreau de mici. Nu am fost niciodată de acord cu ele, însă am auzit și explicațiile acestora. Spre exemplu, fetele erau căsătorite de mici tocmai din cauză că pe vremea când romii erau în sclavie, fetele virgine erau luate de boieri și violate, astfel familiile preferau să-și căsătorească copiii de mici, tocmai pentru a le proteja pe fetele tinere. În schimb, sunt și tradiții frumoase pe care regret că nu le regăsesc în familia mea. Îmi pare rău că nu se vorbește limba romani, care ne reprezintă ca etnie, dar și dansul tradițional, care lipsește cu desăvârșire la mine-n familie.

Ai avut un model in familie pe care l-ai urmat?
Părinții mei au fost. Mereu m-au învățat să fiu respectuos față de ceilalți și să nu bag în seamă răutățile pe care le aud în jurul meu. Mi-au spus să învăț pentru a arăta că nu contează etnia din care provine o persoană și că omul este egal indiferent de culoarea tenului.

VICE: La ce facultate ești?
Cristina: Sunt studentă în anul I la Facultatea de Geografie, Universitatea din București, specializarea Meteorologie-Hidrologie. Sunt voluntară în asociația O Del Amença. ONG-ul e din orașul meu natal, Fetești, și îi ajută pe romi cu cererile pentru acordarea ajutorului social, cu întocmirea actelor de casă și lucrează cu copii aflați în situații de corigență la școală. Cariera de meteorolog mă încânta de când eram mică. Obiectivul meu este să ajung meteorolog aerian, iar apoi să continui cu niște cursuri pentru a obține grad militar.

Părinții mei nu au fost prea încântați, ei doreau sa urmez o carieră militară care să îmi ofere ceva stabil pentru viitor, dar cu toate acestea m-au susținut și sunt foarte mândri de ce fac.

Ai fost vreodată discriminată de profesori sau colegi?
Ca studentă romă nu mă pot plânge că am fost discriminată în vreun fel. Colectivul din care fac parte este format din oameni inteligenți și open minded, la fel și cadrele didactice. Nu am simțit niciodată o urmă a discriminării venită din partea lor, deoarece am muncit foarte mult la capitolul integrare socială.

Cât de mult pui preț pe tradiții?
Tradițiile reprezintă pentru mine un buletin de identitate. Sunt motorul după care funcționează fiecare popor, din cele mai vechi timpuri. Am fost implicată în multe proiecte privind răspândirea tradițiilor romilor de pretutindeni, în frunte cu limba, portul și alte elemente definitorii pentru noi. Din moment ce mi-am continuat studiile, contrazic tradițiile. De obicei, fetele de vârsta mea sunt măritate, așezate la casa lor cu copil. Asta ține de tradițiile străvechi, care se păstrează în comunitățile de romi de peste tot.

Ce modele ai în viață?
Ambiția și devotamentul se datorează familiei, cu precădere tatălui meu, care încă de când eram mică mi-a insuflat valoarea, m-a învățat limba, m-a învățat să-mi asum identitatea ca rom, să nu-mi fie rușine de ceea ce sunt.

VICE: La ce facultate ești studentă?
Alexandra: La facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Am ales-o pentru că am crezut că va fi un mediu plăcut în care o să mă pot dezvolta. M-am gândit că oamenii de aici o să fie deschiși la orice, fără prejudecăți sau stereotipuri. Oarecum, am fugit de discriminare, dar nu prea mi-a reușit.

Familia ta ce părere are despre drumul ales?
În clasa a 10-a, mama voia să devin polițistă. Atât de mult încât și eu începusem să cred că vreau asta. Însă, în ultimul an de liceu i-am spus că nu vreau și că nu mă simt pregătită pentru admitere. Ea voia să am viitorul asigurat și un loc de muncă stabil. Când am aflat c-am fost admisă la facultate, prima întrebare pusă a fost „și ce ieși de aici?". Până la urmă a mers pe principiul că mă lasă să fac ce îmi doresc. Acum este plăcut surprinsă de cum am evoluat.

Ai fost discriminată în facultate din cauza etniei?
Discriminare e mult spus. Unii profesorii îi prezintă pe romi într-un mod negativ la cursuri și folosesc des termenul de „țigan”, fapt ce este puțin deranjant. Am mai primit întrebări legate de etnie din partea unor colegi, iar o colegă chiar m-a mirosit să se asigure că noi, romii, nu avem un miros diferit față de ceilalți. Am fost surprinsă negativ de faptul că oamenii de aici au prejudecăți și stereotipuri. M-am simțit ca un specimen, nu știu, m-a făcut să mă simt extrem de diferită față de ea. M-a șocat și lipsa de informație despre romi și felu-n care suntem priviți, mai ales când o tipă s-a oferit să mă învețe să vorbesc pentru că am folosit „statut” în loc de „status”. Toate aceste lucruri mi-au scăzut stima și încrederea de sine.

Cât de importante-s tradițiile pentru tine?
Foarte importante, deoarece reprezintă un element identitar pentru noi, ca romi. Consider că asta ne diferențiază de cei din afara etniei, însă din păcate nu mai sunt respectate, cel puțin în comunitatea din care fac parte. Nici eu nu pot spune că le respect, fiind la facultate și nemăritată la 19 ani. În cultura noastră, femeia îi este inferioară bărbatului și nu este apreciată așa cum ar merita. Nu sunt de acord cu tradițiile care conduc la inferioritatea femeilor.

Ai avut vreun model de urmat în familie?
Sincer, nu. Modelul din familia mea este cel al polițistului. Aș fi fost deja a șasea care ar fi urmat acest drum. Sunt printre puținii care au urmat o facultate, fapt pentru care am fost criticată (deși e mult spus) de restul rudelor. Înțeleg de ce, nu vor să fac o facultate degeaba sau să muncesc pe bani puțini. În plus, sociologia e un domeniu oarecum nou și le înțeleg îngrijorarea, doar că n-am vrut să urmez efectul de turmă din familie și să fac ceva ce îmi place și să ajut etnia mea.

VICE: Ce facultate ai făcut?
Mădălina: Am absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2016. M-am înscris la Jurnalism datorită pasiunii de a scrie. Pe parcurs mi-am dat seama că nu mă caracterizează prea tare și că vreau ceva mai palpitant, așa că m-am înscris la masterul de Psihologie aplicată în domeniul Securității Naționale. Acum sunt consilier la Centrul Național de Cultură a Romilor și iubesc ceea ce fac.

Cât de mult te-a susținut familia în tot acest timp?
Familia m-a încurajat și m-a motivat să merg mai departe când mă împiedicam. Sunt romă, însă, înainte de orice naționalitate, sunt om. Etnia nu m-a împiedicat să studiez sau să-mi doresc să cunosc lucruri, nu m-a împiedicat să am vise și nici să lupt pentru a le îndeplini. Am avut susținere din partea tuturor, familia mea nu este una foarte mare, pentru că este reprezentată de părinți și fratele meu de 18 ani, elev în clasa a XII-a și triplu campion național la box.

Ai fost vreodată discriminată din cauza etniei?
Nu știu ce înseamnă discriminarea. Consider că omenia nu stă în etnie, iar oamenii funcționează ca o oglindă. „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!” - mereu am mers pe această premisă, iar cei din jur s-au raportat la mine ca la omul, copilul, femeia „Mădălina”. Nu am fost discriminată niciodată din cauza etniei mele, dimpotrivă, oamenii mă apreciau mai mult când le spuneam că sunt romă. Faptul că spuneam din proprie inițiativă că sunt de etnie romă m-a ajutat să elimin prejudecățile. Sunt mândră de mine. Știu, unii oameni se tem de romi, pentru că asociază etnia cu furtul, cu înșelăciunea, cu falsitatea.

Ce repere ai avut în viață?
Am avut două modele. Mama mea și tatăl meu. Nu pot face diferențe între aceștia. Da, le-am urmat îndrumările, le-am urmat sfaturile. Deși îmi păreau severi, uneori spuneam că sunt răi, ulterior, crescând, mi-am dat seama că adoptau un comportament mai rece ca să mă facă puternică, să devin demnă, să devin independentă.

VICE: Cu ce te ocupi?
Eddi: Sunt din Fetești și sunt student la Asistență Socială, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Ovidius din Constanța. În prezent, sunt student Erasmus în Portugalia. Am ales specializarea asta pentru că întotdeauna am simțit o chemare spre ameliorarea situațiilor dificile pe care le întâmpină cetățenii în societate.

Familia m-a îndrumat întotdeauna spre bine, deși ei doreau altceva pentru mine. Voiau să fiu polițist. Mă bucur totuși că mi-au respectat decizia.

Te-ai simțit discriminat de-a lungul facultății?
Nu au existat momente evidente de discriminare, deși am observat adesea folosirea anumitor stereotipuri. Am fost martor la o discuție exasperant de discriminatorie. Am văzut cu propriii ochi părerile celorlalți când vine vorba de „țigani” când nu e niciun „țigan” prin preajmă (nu știau că sunt rom). Ziua aceea nu o voi uita niciodată.

La tradiții cât de mult ții?
Tradițiile nu sunt importante pentru mine. Este de preferat să le păstrăm, să le promovăm, dar nu să le folosim zilnic. De exemplu, scoțienii nu poartă kilt-ul în fiecare zi, pe stradă, doar pentru că este tradiția lor. Asta nu înseamnă că nu își respectă tradiția.