Cum e să te pregătești ca legist într-o casă în care cineva a fost omorât

Articolul a apărut inițial pe VICE Canada.

„Asta e o fermă și e o grămadă de sânge aici, așa că… evident, ai parte de multe muște”, spune Adrian Borlestean.

Se adună și mișună peste tot pe exteriorul geamului de la al doilea etaj, încercând să ajungă la sângele de pe pereți și tavan. Pe fereastră vezi doar câmpiile înzăpezite și baloturile de fân. Casa asta e destul de departe de vecini și scufundată într-o liniște mortală. Noi stăm într-un dormitor prăfuit și însângerat, cu un ciocan pe podea.

Pare ca o scenă din Tăcerea Mieilor, dar e, de fapt, un laborator.

Petele de sânge, sticlele, armele aruncate fac parte din lucrarea lui Borlestean. El organizează laboratoarele de la Universitatea Trent din Peterborough, Ontario.

„Noi folosim sânge de oi pentru pete”, spune Borlestean. „Ceea ce înseamnă că pereții prezintă un risc biologic. Încearcă să nu atingi vreo ceva.”

Casa cu scena unei crime este atât de departe, la marginea campusului, încât e nevoie de un autobuz special ca să ajungi acolo. Decorul interior îți dă impresia că timpul s-a oprit în loc cândva prin 1995. Veche, demodată, înconjurată de câmpii și copaci, clădirea nu pare să facă parte din campusul universitar. Însă casa asta e la fel de importantă pentru departamentul de medicină legală, cum e librăria pentru departamentul de literatură de la Trent. E un loc unde poți pune în practică teoria învățată.

Contabilii sau studenții de marketing pot părăsi sălile de curs după absolvire și se simt pregătiți pentru primul job, dar atunci când locul tău de muncă presupune să te prezinți și să iei mostre de păr de pe un topor, dovada unei crime, posibil să ai nevoie de puțină pregătire mai realistă. Și în timp ce trendul de „casa crimei" pare să se prindă și în alte școli, cea de la Trent funcționează de aproape un deceniu.

Imediat ce studenții ajung la casă, ei se echipează și se pregătesc pentru masacru. Atmosfera este vioaie, în timp ce se schimbă în costumele albe cu măști, cunoscute de toți urmăritorii serialului CSI.

„Am nevoie de niște scotch”, spune profesorul-asistent Sumiko Polacco, în timp ce-ți ridică pantalonii costumului de legist. „E doar o mărime universală, așa că, de obicei, noi ridicăm pantalonii și îi prindem cu niște scotch la genunchi. Altfel, în timpul analizei de sânge, poți să te duci…”, ea mimează cum aluneci într-o baltă de sânge proaspăt și râde.

Polacco și ceilalți asistenți de laborator ne fac un tur al casei criminale, începând cu pivnița, care are o cameră de filmat, un singur scaun și un fierăstrău ruginit. În sufragerie, pereții sunt plin de găuri de gloanțe, iar pe podea sunt fire de păr și pete de sânge. O amprentă de sânge marchează peretele de lângă scări. În dormitoare dai de un cuțit, un ciocan și mult sânge pe pereți.

Fiecare dintre aceste scene sunt concepute pentru a antrena studenții cu realitatea de zi cu zi a profesiei de legist. Sunt scenele cu torturări în pivniță suficient de comune cât să fie necesară una în casa-laborator?

„Ei bine, în medicina legală nu te confrunți în fiecare zi cu criminali în serie nebuni”, spune fosta studentă Jill Barclay. „Dar e o scenă peste de care poți să ai parte, pentru că oamenii sunt perverși.”

Să te pregătești pentru extreme este cheia. Studenții de la Trent, dacă continuă să lucreze în domeniu, se pot aștepta la cazuri precum cel al lui Bruce MacArthur, criminalul în serie și fost Moș Crăciun de la mall, care a fost acuzat că a ascuns membrele a mai multor persoane în ghivece cât timp a lucrat ca peisagist.

Dr. Mike Iles este profesor de științe criminalistice la Trent și fost director regional al serviciilor de criminalistică pentru poliția provincială din Ontario. El a lucrat la o serie de cazuri de gradul MacArthur, inclusiv o crimă comisă de infamul colonel al Forțelor Aeriene, Russell Williams.

„În cariera mea, am avut parte de experiențe care m-au traumatizat emoțional…Am observat că oamenii care se descurcă în domeniu, sunt cei care privesc scena unei crime dintr-o perspectivă științifică, iar asta îndepărtează partea emoțională. Ești aici să faci un job și să te folosești de știință. Asta ajută când ai parte de un scenă grotească sau multe cadavre”, spune dr. Iles.

Pe la sfârșitul anilor '60, Trent a achiziționat o bucată de pământ care includea o fermă veche abandonată. Casa a fost închiriată de familii decenii la rând, înainte să devine un laborator de criminalistică. În 2008, departamentul de medicină legală a văzut o oportunitate. Doctorul Iles și alți profesori au decorat casa cu obiecte personale vechi și au făcut rost de mobilă din cămine.

Într-un studiu din 2016, Universitatea Trent a descoperit că, după seminarele din casa de crime, mai bine de jumătate dintre studenți au raportat că experiența a avut „un impact major asupra informațiilor acumulate”, iar media notelor examenului final a crescut de la un C+ la un B-.

„În loc de un laborator prețios, avem această oportunitate reală de învățare practică”, spune dr. Theresa Stotesbury, profesoară la Trent, faimoasă pentru dezvoltarea unui sânge sintetic, înfiorător de realist. „Studenții au de-a face cu praf, murdărie, toate elementele… de aceea casa asta e atât de grozavă.”

Studenții învață cum să formeze o ipoteză, cum ar fi un anumit pattern de pete de sânge pot fi de la impact, iar apoi învață cum să folosească dovezile pentru a determina probabilitatea. În esență, ei învață cum să privească camera ca un puzzle.

„Scena unei crime ar putea avea țigări pe podea, niște căni, o frânghie, câteva pete de sânge și o fereastră deschisă… și atât”, spune doctorul Christopher Kyle, decanul departamentului de Criminalistică.

Dr. Kyle s-a specializat pe partea de laborator. El explică că nu toată munca de legist e de natură criminală: unele joburi sprijină cazurile civile sau de sănătate, cum ar fi un raport de toxicologie sau teste e-coli. Studenții mai învață și cum să analizeze ADN-ul non-uman, lucru util pentru cazurile de braconaj sau când un pit bull e folosit pe post de armă. Mai există și entomologia criminalistică: studiul insectelor găsite pe cadavre.

La fermă, asistenții Samantha Grant, Amanda Orr și Sumiko Polacco iau mostre de pe sticle de bere, colectează păr cu pensete, măsoară diametrul găurilor de la gloanțe și fotografiază petele de sânge.

„Există o amploare de studii în criminalistică, încât pot să te specializezi pe ce anume te interesează pe tine”, spune Grant cu masca pe față.

Conform doctorului Iles, cei pasionați de criminalistică au deseori o conexiune puternică cu justiția socială: „ei sunt acolo pentru a ajuta victima, sau familia victimei, într-un moment dificil, un ajutor prin intermediul științei.”

La sfârșitul zilei, laboratorul este doar un spațiu de testare în condiții controlate. Casa cu scene criminale ajută studenții să exercite acel sentiment de control în camere unde se dezvăluie cele mai ciudate, mai imprevizibile părți ale naturii umane. În scurt timp, studenții pot vizualiza chiar și cele mai intense crime ca pe niște puzzle-uri problematice, un alt set de oportunități de a pune în practică cele învățate.