Cum arată lumea în care ești învățată să fii femeie de serviciu

Căutăm o filipineză „cinstită și cu frica lui Dumnezeu", care are diplomă de liceu și o vârstă între 23 și 40 de ani. Ea trebuie să fie „isteață" și capabilă să facă „treburi casnice de tot felul" pentru o familie din Hong Kong. În schimbul acestei munci, ea va primi un salariu de aproximativ 550 de dolari pe lună, o zi liberă pe săptămână și „șansa de a avea un viitor mai bun."

Ăstea sunt cerințele unui anunț online din multitudinea de anunțuri din Filipine, în căutare de lucrătoare domestice în Hong Kong. Cererea pentru joburile din străinătate este ridicată, deoarece în multe sectoare din Filipine, e din ce în ce mai greu să găsești de muncă. Munca domestică, care nu necesită o educație superioară e considerată de mulți un job accesibil pentru filipineze, care plătește substanțial mai bine în afară decât în țară.

Mulțumită inițiativei guvernului filipinez de Educație Tehnică și Dezvoltarea Abilităților (TESDA), care acreditează centre de training pentru certificarea lucrătoarelor domestice în străinătate, femeile pleacă din țară într-o veselie, în speranța unui job. Deși Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite acceptă cei mai mulți muncitori din Filipine și Hong Kong e o destinație populară, iar din iulie 2015, aproape 165 de mii din cei 336 de mii de lucrători domestici străini din Hong Kong, au imigrat din Filipine. (Următorul segment al acestei statistici vine din Indonesia.)

Totuși, de multe ori, le așteaptă o viață destul de grea și chinuitoare. În Hong Kong, femeile de serviciu trebuie să locuiască cu angajatorii pentru a primi o viză, deseori în camere infame de mici și nu sunt îndreptățite legal la salariul minim pe economie ca cele din Hong Kong. Abuzul lucrătoarelor domestice este odios: povești horror de abuz psihologic și fizic există din belșug. E un lucru comun să auzi cum nu primesc mâncare și trebuie să fie disponibile oricând și la orice oră. La începutul acestui an am vorbit cu o femeie de serviciu din Hong Kong, care a fost bătută cu sălbăticie de angajatorul ei, o mamă casnică, fără niciun fel de avertisment, în timp ce-i făcea prânzul femeii.

În străinătate există cam 2,4 milioane de muncitoare din Filipine, iar în ultimii ani guvernul s-a mai sistematizat în privința siguranței. O lege adoptată în mai 2013 protejează muncitoarele domestice „împotriva abuzului, hărțuirii, violenței, exploatării economice și muncii riscante pentru sănătatea fizică și psihică". Printre clauze, sunt și reglementările agențiilor private de angajare, precum și obligația ca toate lucrătoarele domestice care lucrează în străinătate să obțină un certificat de la școlile de training acreditate de TESDA.

Unele lucrătoare domestice se întorc în Filipine fără niciun ban, deoarece taxele pentru școlile de training și agențiile care mediază contractele sunt atât de mari, încât ajung la niște datorii incomensurabile, înainte să înceapă să muncească.

Când am vizitat în martie Overseeas Academy, o clădire mediocră dintr-o intersecție aglomerată din Metro Manila, orașul Makati, zeci de femei exersau în grabă diverse treburi casnice: cum să împăturească frumos colțurile patului, cum să gătească orez prăjit chinezesc, să aranjeze mesele cu șervețele în formă de lebădă, să aibă grijă de câini de talie mică și cum să usuce rufele pe acoperiș. Un grup mare, înghesuit într-o sală de clasă se uită la o tablă pe care scria, „Duvet-Crosswise, ¼ la fața locului, ¾ pe partea de sus", împreună cu o listă lungă de alte reguli pentru a face un pat.

Overseas Academy este o școală de training acreditată TESDA, pentru lucrătoare domestice care lucrează în străinătate, în mare parte în Hong Kong. Studentele de acolo se pregătesc pentru Certificatul Național, care include o examinare de o zi, în care aplicantele trebuie să facă diverse treburi casnice, sau „competențe de bază". Odată ce termină cursul, studentele pot merge cu certificatul la guvernul filipinez și apoi la o agenție de angajare, ca să obțină un contract de muncă ca lucrătoare domestică în străinătate, astfel să devină kasambahay, cuvântul filipinez pentru acest job.

Esperanza Pascual, directoarea academiei, a spus că centrul poate primi de la 50 la 200 de studenți în fiecare săptămână. Taxa este scumpă, trainingul costă 368 de dolari, iar examenul 10 dolari, ceea ce depășește salariul mediu lunar din Filipine din 2012, cu aproape o sută de dolari. Mai bine de 26% din populație trăiește în sărăcie, potrivit informațiilor din 2015 de la Autoritatea de Statistici din Filipine.

Trainingul de la academie este riguros. Deși site-urile școlilor de genul promovează programe care durează sute de ore, majoritatea studentelor stau doar o săptămână, cu un program de la cinci dimineața la șapte după amiaza, pentru a imita orele groaznice de lucru în Hong Kong, spune Pascual, pregătirea pentru examenul practic.

Examenul pentru certificatul național este destul de dificil, mi-au spus studenții: majoritatea erau entuziasmate să plece în afară, dar le era frică de examen. Pascual spunea că cele care pică examenul, cel mai probabil caută alternative ilegale, centre care nu sunt acreditate TESDA , dar care au legături cu centre de angajare din străinătate, deoarece taxele sunt mai mici și nu necesită un examen.

Pentru lucrătoarele domestice care se mută în Hong Kong, e un lucru des întâlnit să fie constrânse din cauza datoriilor. Un raport publicat anul trecut de Justice Centre Hong Kong, a descoperit că deseori, datoriile încep înainte de muncă, ceea ce le face vulnerabile la exploatare și muncă silnică. Aproape jumătate din cele intervievate au împrumutat bani într-o formă sau alta pentru procesul de recrutare. Mai mult de 35% din femei aveau o rată de datorii raportate la venit de cel puțin 30% din venitul anual raportat.

Centrele de training sunt locurile unde încep datoriile. Pascual a spus că ea permite un avans de o sută de dolari pentru taxa de școlarizare, iar restul poate fi plătit eșalonat.

Datoriile se mai adună când agențiile de angajare din Hong Kong semnează contracte cu o lucrătoare domestică străină. Prin lege, agențiile de angajare pot taxa lucrătoare cu maxim 10% din primul salariu lunar, după plasarea la locul de muncă. Dar deseori, agențiile astea nu respectă legea. Potrivit lui Cynthia Abdon-Tellez, directorul general al organizației Misiunea ONG a lucrătorilor imigranți din Hong Kong, în 2015, 490 de femei au apelat la ajutorul lor, în legătură cu cazurile împotriva agențiilor de ocupare de tarifare taxe ilegale, care sunt prezentate pe față și sub masă.

„Astea sunt doar femeile care au intentat cazuri penale", mi-a spus la telefon Abdon-Tellez, susținând că sunt mult mai multe victime. „Agențiile știu că femeile pot fi forțate să plătească acele taxe excesive, deoarece există multe aplicări pentru aceleași job."

Într-un raport publicat anul trecut, Federația Internațională a lucrătorilor domestici a descoperit că suma medie plătită de un lucrător domestic străin către o agenție pentru taxe de recrutare era de aproape 1500 de dolari, înainte să plece din Filipine. Odată ajunse în Hong Kong multe lucrătoare plăteau taxe adiționale pentru agențiile de plasare, deseori prin deducerea salariilor.

„Pentru multe femei emigrante, agenția de angajare sunt singurii oamenii pe care-i cunosc când ajung prima oară în Hong Kong, ceea ce le face greu de refuzat sau luat la întrebări", a spus pentru EnrichLenlen Mesina, directorul executiv al agenției caritabile din Hong Kong.

Holly Carlos Allan, directorul de la HELP for Domestic Workers, o organizație care oferă sfaturi legale gratuite lucrătoarelor domestice din Hong Kong, a spus că agențiile de angajare care cer taxe ilegale nu lasă aproape niciodată o dovadă în acte, cu chitanțe sau documente de împrumut, pentru a se ascunde de autorități. Pentru a putea plăti taxele ilegale și excesive ale agențiilor, multe femei primesc carduri de credit de la agențiile de angajare, pentru a transfera banii în fiecare lună, de la bancomate la cămătari care colaborează cu agențiile, a descoperit organizația lui Allan.

Desigur că agențiile astea nu dau chitanțe, dacă se fac investigații, agenția va spune că e vorba de împrumuturile personale ale lucrătoarelor domestice și nu are nicio legătură cu agenția", spunea Allan.

E aproape imposibil să cuantifici câte agenții de angajare din Hong Kong întreprind activități ilegale, de variază de la suprataxarea lucrătoarelor la colaborarea cu cămătari. Poliția din Hong Kong nu menține o statistică a activităților ilegale de la agențiile de angajare, mi-a spus la telefon Cindy Lam, purtătoarea de cuvânt al departamentului de Relații cu Publicul al Poliției din Hong Kong.

În schimb, Administrația Agențiilor de Angajare (EAA) din cadrul guvernului din Hong Kong, care lucrează sub Departamentul de Muncă, este însărcinat cu asigurarea faptului că agențiile respectă legea. Allan a spus că EAA cam ratează amendarea taxelor ilegale, deoarece monitorizarea și investigarea .

„Agențiile de angajare care operează fără licență sau care le ceară celor care caută de muncă un comision excesiv e ilegal și ar putea risca o amendă maximală de 50 de mii de Hong Kong. Ministerul Muncii a luat acțiuni riguroase", a scris Divizia de Informare și Relații cu Publicul al Ministerului Muncii într-un e-mail. „La primirea plângerilor împotriva agențiilor, Ministerul Muncii va iniția imediat investigației. În cazul în care reclamantul în cauză pentru a asista la anchetă și există dovezi suficiente, urmărirea penală va fi instituită de Comisarul de Muncă va lua în considerare, de asemenea, revocarea sau refuzul de a reînnoi licența, în cazul în care licențiatul este condamnat."

Margie Sella, o mamă singură cu doi copii, se pregătește la Overseas Academy pentru Certificatul Național. Când am vorbit, ea se întorsese recent din Arabia Saudită, unde spune că făcea doar 400 de dolari pe lună, iar angajatorii ei o supra munceau și îi dădeau puțin de mâncare. Ea are speranțe mari pentru Hong Kong, unde intenționează să se ducă.

„Eu cred că Hong Kong e un loc drăguț. Consider că reglementările sunt mai bune decât în Orientul Mijlociu, pentru contractul pe care îl semnezi", a spus Sella. „O să fie o diferență majoră în Hong Kong."

Prietena Sellei, Clarise Bayani, care se pregătește alături de ea, mi-a spus că Hong Kong ar putea să-i ofere o viață mai bună, decât cea pe care a avut-o în Singapore, la fostul ei job. Acolo, de abia câștiga cât să-și întrețină familia de acasă, din Bacolod City. „Mă duc în Hong Kong, deoarece vreau să experimentez tradiția, cultura și salariu mare", a spus ea.

Într-adevăr, la școala de training din Manila, imaginea Hong Kong-ului e una frumos pictată. Puține studente au fost îngrijorate ca o să se întoarcă acasă fără niciun ban sau au auzit de cazuri care implicau abuz fizic sau psihic.

„Avem parte de abuz în Hong Kong? Eu nu pot… nu știu", a spus Pascual. „Noi pregătim studentele pentru pericole precum înălțimile geamurilor." (Anul trecut, guvernul din Hong Kong a dat o lege care reglementa curățarea geamurilor nesigure.)

„Nu mi-e frică să-mi las familia, vreau să lucrez din greu pentru fiul meu, care are trei ani. Vreau să mă pregătesc pentru viitorul fiului meu și să-mi ajut familia cu probleme lor financiare", a spus Domelyn Orioque. O mamă singură care plănuiește să se ducă în Hong Kong, Orioque se pregătește să plece din FIlipine pentru prima oară, după ce termină trainingul și crede că orașul va fi sigur.

Maria Christal Naguna, care zâmbește până la urechi cu plasa de păr pe cap și ochelarii cu lentile groase și negre, a luat o pauză de la treburile casnice pentru a-mi spune despre experiența ei recentă din Hong Kong. Ea de abia se întorsese din Manila, pentru a primi Certificatul Național, după ce foștii ei angajatori s-au mutat în Canada. La fel ca Sella și Bayani, Naguna a plecat din Filipine înainte ca centrele de training să fie obligatorii.

În Hong Kong, ea a plătit jumătate din salariu ei lunar unei agenții pentru contractul local, de cinci ori mai mult decât este acceptat legal. În ciuda acestui lucru, ea plănuiește să se întoarcă în curând.

„Eu mă duc în străinătate ca să-mi ajut familia", a spus Naguna. „Fac totul pentru familia mea, vreau să le ofer un viitor bun."