Mi-am vândut chiloții la fast food în România unui dubios de pe net

Așa cum a povestit Adriana* și a consemnat Jean Stoian.

Mă numesc Adriana și am 23 de ani, iar de vreo cinci locuiesc în București. Niciodată nu mi-a fost simplu să îmi găsesc un job și cu atât mai puțin la început, când eram de vreo câteva luni acolo și abia mă prindeam cu ce se mănâncă viața reala.

Eram în perioada în care mă visam studentă la Farmacie și am făcut tot posibilul să intru, dar am picat, că ai mei nu credeau că am pe bune vreo șansă, așa că nu au băgat sume colosale în orele mele de pregătire. Plus că dădusem BAC-ul în anul ăla în care au fost instalate camere în săli pentru prima dată și de emoție aproape l-am picat. Fără vreun țel real, am început să îmi caut de muncă și răsfoiam toate anunțurile posibile, seară de seară, că dimineața mă duceam la un curs plătit din care nu învățam absolut nimic.

Măcar asistentă să devin, mi-am zis. Nici asta nu mi-a ieșit foarte bine, că venea și ne dădea lecții o femeie isterică trecută de 45 de ani, iar de fiecare dată îmi tremurau mâinile când atingeam o seringă.

Cum se face o răpire erotică

În iarna aia dădusem din coate, dar tot aveam ceva probleme cu banii și îmi era nasol să le tot cer părinților, că nici ei nu aveau tot timpul de unde. Când ești din provincie parcă ai toate necazurile pe cap. La mine se adunaseră și ceva amenzi din RATBpe care avusesem proasta inspirație să le plătesc pe loc fiindcă îmi fusese frică c-or să îmi vină acasă și o să mă fac de râs. Mi-a fost greu să mă adaptez, nu aveam încă un venit, nu prea știam pe nimeni și nici la școală nu mă mai duceam că se apropia sfârșitul de an.

Dădusem într-un soi de depresie în care cel mai tare se simțea lipsa banilor, dar nimeni nu mă angaja, iar toate joburile aveau ceva sexual în ele. Știi genul de „caut fată care să împartă pliante la studio de videochat". Sunt clickbait-uri pentru studente, în general, și unele pun botul.

Imediat după Revelion am dat de un anunț pe care prima dată l-am luat sub formă de caterincă și le-am zis rapid colegelor de apartament. A fost o glumă bună, până când a început să mă roadă curiozitatea. Un tip trecut de 40 de ani căuta pe cineva de încredere care să îi asigure cel puțin o pereche de chiloți purtați pe săptămână. Și despre asta sigur ai mai auzit, asta fac studentele din Japonia ca să își facă rost de bani de buzunar.

Cum era vorba de bani, mi-am zis că e cazul să încep de undeva și să iau atitudine în legătură cu finanțele mele. În dreptul anunțului nu era nicio poză sau număr de telefon, iar tipul își lăsase doar un ID de Yahoo Messenger care părea inventat (deloc surprinzător, știu).

I-am dat add cu gândul că sigur nu e pe bune. M-a acceptat aproape instant. Chiar el a fost cel care a făcut primul pas. Părea super educat și mi-a explicat că anunțul e unul real. Din nou, a fost doar o caterincă bună pe care să o fac cu fetele și le-am chemat rapid să vadă ce îmi scrie „perversul ăla cu chiloții".

Mi-a cerut să ne întâlnim, iar de acolo gluma a început să se risipească ușor. Am încercat să evit asta, să îi spun că nu prea mă interesează și a fost doar fix o chestie de curiozitate. Mi-a zis că e disperat, că e dispus să plătească mai mult decât scria în anunț și că are mare nevoie de mine. A început să îmi explice că femeia care îi aducea chiloți fresh și purtați plecase recent în Spania și l-a lăsat cu ochii-n soare. Până și-a încheiat el speech-ul deja spusesem da. Eram, la rândul meu, la fel de disperată și mi s-a părut că e o sumă de care pot face rost rapid și după pot oricând să mă retrag.

Am stabilit să ne vedem într-un loc neutru, că așa era cel mai bine, peste trei zile. În timpul ăla urma să port o singură pereche de chiloți. Mi s-a părut politicos să îl întreb ce preferințe are, că la urma urmei îi vindeam un serviciu. Mi-a dat indicații precise: voia chiloți negri, noi, din bumbac. Era prea târziu să ies să îmi cumpăr lenjerie nouă, așa că a făcut o excepție și a fost de acord cu o pereche de chiloți din satin, pe negri cu flori roz.

Ne-am întâlnit la o miercuri într-un McDonald's. El a ales locul și ora. Cum eu nu știam prea bine Bucureștiul am încurcat metrourile și am ajuns pe la 21 la Mc-ul de la Costin Georgian. Mai aveam o stație când a început să mi se facă cu adevărat frică. Ăla a fost momentul în care am realizat că tipul ăsta poate să mă omoare și nimeni nu o să știe ce mi s-a întâmplat, pentru că nu spusesem nimănui. Deja îmi imaginam cum o să decurgă totul și că fusese doar un pretext ca să îmi ia gâtul. Am vrut de câteva ori să mă întorc acasă, dar m-am trezit că sunt deja în fața restaurantului.

Când l-am văzut prima dată m-am simțit ca un dealer. Probabil asta am și fost, doar că în loc de droguri, eu îi aduceam chiloți purtați. Nu mai țin minte cum îl chema, nu cred că am știut vreodată, că nu mi-a zis numele lui real. Însă îi țin minte perfect expresia feței când am ajuns la intrare. Era afară la una dintre mese și nici măcar nu a fost nevoie să îl sun. Știam că e el, după felul în care mă privea.

M-a invitat politicos să mă așez și m-a întrebat dacă vreau ceva de mâncare, că face el cinste. Am refuzat, el s-a dus să-și cumpere. Îl vedeam cum stă la rând și îmi spuneam că mai am o șansă să mă car naibii de acolo. L-am așteptat să iasă și, când s-a așezat a doua oară cu tavă cu tot, mi-a explicat cum va decurge schimbul: „Te duci la baie, îți dai chiloții jos și îi pui în ceva. Te îmbraci la loc și vii normal afară, ca să mi-i dai. Ne-am înțeles?"

La baie era o tipă cu fetița ei și mi s-a făcut scârbă instant știind ce urmează să fac. Câteva zile mi-am zis că e super OK să îmi vând chiloții, că tipele mișto și boeme fac mereu asta. Brusc nu mai era chiar atât de normal, mai ales că eram la Mc, unde oamenii vin să le cumpere ălora mici Happy Meal, nu să își vândă lenjeria purtată.

Mi-am dat jos chiloții și i-am pus într-o punguță de cadouri pe care o aveam la mine. M-am îmbrăcat și am ieșit. Lui i s-a luminat fața când m-a văzut, a aruncat un ochi în interiorul pungii și mi-a întins 250 de lei. Am băgat banii în buzunar și i-am ținut strâns în pumn până când m-am așezat pe un scaun în metrou.

Citește și: Sunt o sugar baby și o să-ți explic cum e să faci asta în România

Când am ajuns acasă am văzut că mi-a scris. A apreciat marfa și mi-a explicat în detaliu ce a făcut cu chiloții mei, cum și i-a ținut pe față și cât de mult i-a plăcut. Primisem și feedback, deci fusese o tranzacție reușită. Atunci am aflat și că e însurat, dar între el și nevastă-sa nu mai exista nimic sexual, pentru că el avea fetish-ul ăsta, iar ea nu voia să știe. L-a amenințat și cu divorțul dacă mai continua, dar nu s-a concretizat, că el avea bani și deja trecuseră amândoi de o vârstă.

Ce zici, că mă judeci? Da, poate n-a fost cel mai nobil lucru pe care să-l fac, dar, dacă privești lucrurile din alt punct de vedere, a fost o afacere bună pentru mine și bani făcuți ușor. Ca să nu mai zic de profitul per bucată.

*numele real a fost schimbat la dorința intervievatei.