Manualele medicilor care ziceau că femeile nu au organe genitale

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au descoperit recent o carte de anatomie din secolul XVII cu o caracteristică dubioasă: o tăietură triangulară în locul vaginului - o metaforă perfectă pentru felul în care cultura occidentală a negat mereu sexualitatea feminină. E mai mult decât o metaforă, de fapt. Vulva a fost ștearsă și cenzurată din manualele și desenele anatomice timp de secole. Parțial, asta se întâmplă și azi.

În timpul primului mileniu e.n., majoritatea cunoștințelor noastre medicale au provenit de la doctorul grec Galen, care a învățat despre anatomia umană pe câini, porci și maimuțe. Chiar și după ce anatomiștii au început să disece cadavre umane, aproape toate erau de sex masculin, conform lui Brandy Schillace, cercetător la Centrul de Istorie Medicală Dittrick. Andreas Vesalius, considerat părintele anatomiei pentru cartea lui din 1543 Structura corpului uman, credea că clitorisul exista doar la persoanele hermafrodite. Tot el a desenat vase transportoare între vagin și sâni, deoarece credea că sângele menstrual devenea lapte.

Deși Schillace n-a auzit de alte ilustrații cu organele genitale eliminate, în multe cărți de anatomie, organele genitale erau cenzurate. Alte manuale ignorau, efectiv, anatomia reproducătoare, iar altele începeau cu apologii în caz că ar fi intrat pe mâini greșite, a zis Scottie Hale Buehler, profesoară la Departamentul de Istorie UCLA. Decizia de a scrie aceste cărți îin limba vorbită de popor, și nu în latină, a fost controversată, pentru că oricine le putea citi.

Dar pentru o perioadă în care se făcea atâta efort pentru ascunderea organelor sexuale ale femeilor, corpurile lor erau incredibil de sexualizate în alte lucrări. „Erau reprezentate viu, cu fețe expresive și coafuri sofisticate și obraji îmbujorați", a zis Schillace. De exemplu, „De conceptu et generatione hominis" a lui Jacob Rueff, ilustrează o femeie cu păr lung și curgător și torsul desfăcut, lăsând la vedere sistemul reproducător.

În secolul XVIII, aceste desene înfrumusețate ale corpului feminin au fost înlocuite de niște diagrame inerte. De multe ori, femeile erau reduse la uter.

Astfel de reprezentări reflectau o percepție culturală a femeilor ca recipiente pasive care au drept unic scop reproducerea. William Smellie, una dintre cele mai influente moașe masculine din secolul XVII, a fost primul care a publicat faptul că mușchii pelvieni feminini se mișcă în timpul nașterii. „Din cauză că anatomiștii din trecut considerau femeia doar un recipient, nu se gândeau că uterul face și el eforturi", a zis Schillace. „Se gândeau că fetusul face toată treaba, că el se mișcă pentru că vrea să se elibereze, în timp ce uterul e static."

Până și ilustrațiile anatomiei feminine au devenit mai detaliate, dar tot omiteau o parte esențială: clitorisul. „De-a lungul istoriei, au existat mai multe momente în care clitorisul a fost redescoperit", a explicat Buehler. Una dintre cele mai documentate astfel de „descoperiri" a avut loc la sfârșitul secolului XVI, când doctorii au început să recunoască clitorisul ca pe o parte normală a anatomiei feminine, și nu ca pe una patologică asociată cu hermafrodiții sau lesbienele.

În 1901, Grey's Anatomy includea clitorisul, dar acesta lipsea din ediția din 1948. „Astfel de cenzuri aveau loc din cauza îngrijorărilor legate de igienă socială și moralitate", a zis Alicia D. Bonaparte, profesoară de sociologie la Pitzer College. „E vorba de teama de clitoris, pentru că e un adevărat centru al plăcerii."

Buehler e de acord: „Clitorisul întrupează multe temeri misogine despre plăcerea sexuală, faptul că penetrarea și penisul nu sunt necesare pentru orgasm."

În zilele noastre, clitorisul e prezent în diagramele anatomice, dar nu foarte detaliat. De exemplu, rareori se întâmplă ca clitorisul să aibă o glugă sau piciorușe care se extind în interiorul vaginului. Pe lângă faptul că ne limitează înțelegerea plăcerii sexuale, această lipsă de informații poate fi periculoasă, conform lui Buehler. De exemplu, mulți doctori nu știu că epiziotomiile - inciziile în perineu și peretele vaginal inferior care se fac uneori în timpul nașterii - pot distruge țesutul clitoridian.

Lipsa de informații despre zona genitală feminină e o problemă și în cazul histerectomiilor sau al operațiilor de cezariană, a zis dr. Debby Herbenick, profesor de Științe Aplicate la Universitatea din Indiana. "Știm atât de puține despre clitoris încât e foarte greu să luăm în considerare toate posibilele efecte și complicații", a întărit și Buehler.

Și standardele actuale ilustrează destul de imprecis părțile componente ale vulvei, a zis Herbenick. Labiile sunt desenate ca și cum ar fi simetrice, deși de obicei nu sunt, iar vaginul arată ca o gaură care așteaptă să fie penetrată, deși, în realitate, pereții vaginali se ating.

Sunt multe cărți care descriu clitorisul ca pe un mic penis, dar părțile sexuale masculine nu sunt asemănate niciodată cu părțile sexuale feminine. Unii biologi au lansat chiar o teorie că clitorisul ar fi evoluat din penis. Robert James King, cercetător al departamentului de Psihologie Aplicată de la Universitatea College Cork, crede că această teorie e greșită, pentru că toți fetușii au caracteristici feminine când încep să se formeze. În plus, clitorisul e mai mare decât un penis flasc, e mult mai complex și e conectat la diverse regiuni din creier, iar uretra nu trece prin el.

Perspectiva că femeile ar fi bărbați modificați "continuă stereotipul suprautilizat că trupurile feminine n-ar fi naturale sau normale, că normalitatea e tipic masculină", a zis Bonaparte. "Accentuează încă o dată felul în care forma feminină continuă să fie percepută drept profană și, în unele situații, chiar patologică."

Poate că am evoluat mult de pe vremea când oamenii de știință afirmau că clitorisul e o diformitate și că mușchii pelvieni nu se pot mișca, dar manualele noastre susțin în continuare că femeile sunt doar niște bărbați subdezvoltați sau mașini de făcut copii.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia