Cutremurele care au zguduit România în ultimii 200 de ani îți arată cât de vulnerabili suntem ca țară

Pe 13 și 14 februarie, în județul Gorj au avut loc două cutremure de 5.2, respectiv 5.7 de grade pe scara Richter. Poate că evenimentele ar fi trecut neobservate dacă cu doar câteva săptămâni nu ar fi avut loc unul dintre cele mai puternice seisme din ultimul secol. În urma tragediei care a afectat mai ales Turcia și Siria, au murit aproape 60.000 de oameni și peste 130.000 au fost răniți.

Dintr-odată, ne-am amintit că în fața unui dezastru natural de genul ăsta, România este extrem de vulnerabilă. Ne-am amintit că în comunism s-a construit prost și nici în capitalism lucrurile n-au stat mai bine, că centrul Bucureștiului e mai plin de buline ca rochiile din anii ‘50. Ne-am amintit și că autoritățile nu se descurcă prea bine în situații de urgență.

În fața unui seism puternic, Capitala ar fi distrusă într-o proporție foarte mare, dar asta nu i-a impresionat prea tare pe primarii de până acum. Nicușor Dan a rămas și el corigent la consolidarea blocurilor – de fapt, nu e gata nici măcar inventarierea completă a clădirilor care au nevoie de asta.

După seismele din Turcia, site-urile instituțiilor publice au fost obligate să afișeze linkuri către pagina fiipregătit.ro, unde găsești sfaturi despre ce trebuie să faci în caz de cutremur. Cam asta și cu măsurile de prevenție. Când te gândești ce efecte devastatoare a avut cutremurul din 1977 asupra României, dar mai ales a Bucureștiului, nu poți decât să-ți imaginezi ce s-ar întâmpla acum, 50 de ani mai târziu, într-un scenariu similar. Iar cutremurul din 1977 nu a fost cel mai puternic pe care România l-a cunoscut în ultimii 250 de ani.

Probabil că seismul din 1802 a fost cel mai puternic care s-a înregistrat pe teritoriul României. Cu o intensitate estimată între 7.9 și 8.2 pe scara Richter, acesta a durat în jur de două minute și jumătate, neobișnuit de mult pentru un seism de o asemenea magnitudine. În plus, a avut și șase replici de intensitate mai redusă, care au prelungit panica generalizată.

În București, acesta s-a resimțit foarte puternic. Una dintre bijuteriile arhitecturale ale orașului, turnul Colței, s-a rupt efectiv de la jumătate. Cealaltă jumătate a fost demolată abia câteva zeci de ani mai târziu de primarul Pache Protopopescu, pentru fluidizarea traficului. 

Au existat multe pagube materiale, dar numai patru morți – a ajutat că pe-atunci clădirile nu aveau un regim înalt de construcție. Cele mai înalte, cum ar fi Biserica Sfântul Nicolae, Mănăstirea Cotroceni sau Biserica Elefterie, au suferit pagube majore. Cutremurul din 1802 a împins autoritățile să consolideze clădirile și elementele de infrastructură, ceea ce s-a dovedit salvator în fața seismelor de mai târziu, din 1804 și 1812.

Cu o magnitudine de 7.4 pe scara Richter, cutremurul din 1940, cu epicentrul în Vrancea, a avut o durată de doar 45 de secunde, dar consecințe devastatoare. 

Numărul total de victime a rămas un mister, pentru că România era ocupată atunci cu Al de-al Doilea Război Mondial – estimările vorbesc de peste o mie de morți și patru mii de răniți. Orașul Panciu a fost literalmente ras de pe fața pământului, iar Bucureștiul a avut serios de suferit. Blocul Carlton, considerat la acea vreme extrem de modern și care se înălța pe 14 etaje din beton armat s-a prăbușit în totalitate.

Mareșalul Antonescu și Horia Sima și-au făcut apariție la ruinele blocului ca să evalueze pagubele, iar apoi Mișcarea legionară a încercat un exercițiu de imagine prin lansarea unor misiuni de salvare a victimelor prinse sub dărâmături. Deși a fost singurul bloc prăbușit complet, și alte edificii au avut de suferit serioase avarii, inclusiv Ateneul Român și Teatrul Național.

Cu o țară implicată într-un război mondial și cu frământări politice interne majore, un cataclism natural era parte a unui scenariu apocaliptic pentru România. Totuși, exact ca în cazul cutremurului din 1802, asta a împins autoritățile să ia măsuri. S-a realizat astfel prima harta seismică a României, care a evidențiat potențialul destabilizator al zonei Vrancea. În același timp, s-au realizat studii cu privire la construcții și s-au modificat normele de construire astfel încât să fie luat în calcul și riscul seismic, până atunci ignorat.

Când se vorbește despre un cataclism iminent, cutremurul din 1977 apare invariabil în discuție. Asta și pentru că, spre deosebire de cutremurul din 1940, mulți dintre cei care l-au trăit pe viu sunt încă în viață și își amintesc momentele de teroare. Cu o magnitudine de 7.2 – 7.4 pe scara Richter, e cel mai slab dintre seismele enumerate, dar în același timp cel care a produs cele mai multe pagube materiale și pierderi de vieți omenești. 

Asta a fost posibil pentru că spre deosebire de celelalte momente istorice, ansamblul imobiliar al Bucureștiului era total diferit, plin de blocuri înalte și nu tocmai temeinic construite. Și-au pierdut viața peste 1.500 de persoane, iar peste 11.000 au fost rănite. Doar în minutul în care s-a petrecut cutremurul au fost distruse peste 30.000 de locuințe. 

Banca Mondială a estimat pagubele materiale suferite de România la două miliarde de dolari, dintre care 1.5 doar în București – o cifră enormă, dacă iei în calcul că suma reprezenta la acel moment 10% din PIB-ul țării. De la Alexandru Bocăneț și Doina Badea și culminând cu starul cinematografic al vremurilor, Toma Caragiu, mai multe personalități și-au pierdut viața. 

Când s-a întâmplat tragedia, liderul suprem Nicolae Ceaușescu se afla într-o vizită oficială în Nigeria, dar situația dezastruoasă și zvonurile că un cutremur de 9 pe Richter lovise Bucureștiul l-au făcut să se întoarcă de urgență în capitală. Peste 30.000 de pompieri și militari au fost mobilizați pentru a susține operațiuni de salvare, un record până astăzi. Și după acest cutremur normele de construcție s-au modificat, astfel că blocurile construite după 1977 sunt considerate mult mai sigure și ca atare sunt mai scumpe decât cele de dinainte de cutremur.

Până să ajungem la 2023 ar trebui să ne întoarcem la anul 2015. Fugarul de acum Sorin Oprescu era Primarul General Capitalei și anunța că București e capitala cea mai expusă din punct de vedere seismic din toată Uniunea Europeană. Putem doar presupune că lucrurile s-au înrăutățit, pentru că betonul a mai îmbătrânit, iar lucrările de reabilitare din partea primarilor care s-au succedat la fotoliul Primăriei București lipsesc. 

Planul Național de management al riscurilor de dezastre realizat de IGSU în 2022 arată niște cifre înfiorătoare. La un cutremur asemănător cu cel din 1977, undeva la 8 grade pe scara Richter, peste 70 la sută din populația României ar fi afectată. În ce privește victimele umane, se estimează peste 42.000 de morți și 300.000 de răniți, cifre apropiate de cele din Turcia, dar raportate la o populație simțitor mai mică. 

Cele mai multe victime ar fi în București, iar pierderile financiare ar fi imense: peste 23.000 de clădiri sunt în pericol de a se prăbuși, iar țara ar suferi daune materiale de 25 de miliarde de euro. Ca idee, asta înseamnă cam 10% din PIB sau bugetul Primăriei Capitalei pe următorii 25 de ani. Cert e că în prezent, avem o asigurare obligatorie a locuințelor pe care mai nimeni în afară de cei cu credit imobiliar nu o contractează, care asigură decontarea pagubelor între 10.000 și 20.000 euro. 

Se spune că în București sunt peste 2.400 de clădiri încadrate într-o clasă cu risc seismic, dar alte estimări vorbesc de peste 20.000. În condițiile astea, statul, respectiv Primăria Capitalei, prin iluștrii săi primari, au reușit să consolideze de la Revoluție și până acum doar 30 de imobile, adică nici măcar o clădire pe an. Relevantă e declarația din martie a primarului Nicușor Dan: „Noi nu am reușit să facem nici măcar evidența a ceea ce este de consolidat. Există un proiect foarte interesant al Ministerului Dezvoltării, așa numita inspecție vizuală, astfel încât, pe baza unui chestionar relativ simplu să avem imaginile de ansamblu ale Bucureștiului. Deci, la sfârșitul anului, eu sper să avem această imagine.”

Consolidarea în sine e altă poveste și nu știm cât va dura. Atât s-a putut, cum ar spune clasicul în viață care ne-a anunțat senin că România este un stat eșuat.