Care sunt modificările fiscale care te vor face să câștigi și mai puțini bani în România

Benjamin Franklin avea o vorbă: „Pe lumea astea trei lucruri sunt inevitabile: moartea, revelioanele cu Dan Negru și taxele”. De curând însă, au rămas numai două. Îți dai seama care din ele nu mai e pentru că n-am devenit nemuritori și în continuare plătim impozite și taxe.

Treaba e însă că discuțiile legate de moarte și impozite sunt mai relevante în anumite momente decât altele. Iar unul din acele momente e chiar acum, în contextul exploziei prețurilor la energie și gaze și cea mai mare inflație de zeci de ani încoace. Pe scurt: guvernul n-are bani, tre’ să facă rost de ei, așa că mărește taxele și impozitele, ca să crească bugetul. Sună simplu, dar e al naibii de complicat.

Așa am ajuns acum să vorbim despre chestia asta plicticoasă numită fiscalitate, ca să vezi cum te afectează cealaltă chestie, numită viața de zi cu zi. Unii și-au exprimat deja nemulțumirea online odată ce au aflat de noile schimbări, în mare din cauza unei anumite OG 16/2022. 

Hai să-ți arăt ce se schimbă începând cu 1 ianuarie 2023, cine o să fie afectat și dacă-s de bine ori de rău.

Schimbarea principală pentru liber-profesioniștii cu PFA, Întreprindere Individuală sau Familială e modificarea pragurilor care-ți spun dacă și cât trebuie să plătești în contribuții și impozite. 

Care-i faza: dacă la salariu procentele pentru contribuții și impozite sunt fixe, la PFA plătești procente mai mari cu cât câștigi mai mult. Nu cred că te surprinde, dar de anul viitor o să plătești probabil și mai mult. Ori, s-ar putea, oricum, depinde de ce venituri ai. Ah, musai de știut: toate astea o să le plătești abia în 2024, în funcție de veniturile pe care o să le ai anul ăsta. În 2023 rămân în vigoare regulile din 2022.

O modificare e reducerea plafonului pentru aplicarea impozitului la normă de venit. Ce înseamnă asta? Fără să intru prea mult în definiții complicate, tre’ să știi că tu ca PFA poți să plătești un impozit mai mic în funcție de județul în care te afli și dacă te ocupi de anumite activități. Idee bună de principiu, că mai dai o mână de ajutor la ăi mai sărmani. De aici și condiția că beneficiezi de asta atâta timp cât faci sub o anumită sumă. Până anul trecut trebuia să faci sub 100 000 euro, de anul ăsta se reduce la 25 000 de euro. 

Apoi, mai ai alte praguri în funcție de care știi când și cât trebuie să plătești CASS, adică sănătatea, și CAS, adică pensia. Astea se calculează în funcție de câte salarii minime brute înseamnă veniturile tale pe an. De exemplu, dacă tot anul ăsta o să faci 18 000 de lei, înseamnă că ai făcut 6 salarii minime, care anul ăsta e 3 000 de lei.

Iar pragurile funcționează cam așa: dacă câștigi sub 6 salarii minime tot anul, nu plătești deloc nici CAS, nici CASS. Dacă câștigi între 6 și 12 salarii minime, nu plătești CAS, dar plătești CASS calculat la 6 salarii minime. Adică iei CASS-ul de 10 la sută din salariul minim brut de 3 000 de lei, înmulțești cu 6 și-ți dă 1 800 lei.

În fine, se calculează în funcție de venituri, ideea e că înainte plăteai mai puțin, iar acum pentru aceleași sume plătești mai mult și rămâi cu mai puțini bani în buzunar. Poți să vezi aici care sunt pragurile și cât trebuie să plătești în funcție de fiecare. 

E drept că tu ca PFA îți asumi riscuri – n-ai stabilitatea unei slujbe, n-ai concediu plătit, deci e în regulă să plătești procentual mai puțin. 100 000 de euro era cam mult, însă e oare pragul de 25 000 de euro prea mic? Sunt pragurile astea pentru CAS și CASS prea mari, prea mici sau exact cât trebuie? Greu de spus, mai ales pentru că guvernul nu s-a ostenit să ofere niște date, să explice de ce a ales suma de 25 000 și nu 26 000 de euro, de exemplu. 

Mna, aceeași poveste: totul e arbitrar, pe repede înainte și fără să explice prea mult de ce alege să facă așa și nu altfel.

Când zici de SRL, te gândești poate la firme măricele și antreprenori. Eu când eram mic auzeam „serele” și mă gândeam că o fi ceva cu plante și n-avea niciun sens. De fapt, ca formă de organizare SRL lucrează însă și freelanceri și nu numai. De aia există și SRL-uri cu un singur angajat sau chiar niciunul, pentru că și-au zis că e mai avantajos fiscal decât pe PFA. 

Păi, odată că scade pragul la ce înseamnă „microîntreprindere” de la 1 milion de euro la 500 000 de euro. Pare just, un milion de euro nu e chiar un „micro venit”. De asemenea, nu beneficiezi de regimul pentru microîntreprinderi dacă te ocupi în principal de jocuri de noroc, domeniul bancar, piața de capital și alte câteva domenii. Da, și eu sunt necăjit pentru săracii patroni de păcănele. 

Altă condiție e să ai cel puțin un angajat cu normă întreagă – în felul ăsta o să plătești impozit pe venit de 1 la sută. Altfel, dacă nu îndeplinești cumulativ toate condițiile de mai sus, o să plătești impozit 16 la sută pe profit. Mai sunt și alte condiții, de genul maximum 20 la sută din venitul tău să vină din consultanță și să n-ai peste 25 la sută din capital la mai mult de trei firme.

Pe lângă asta, crește și cota de impozitare a dividendelor, adică banii lichizi pe care tu ca acționar îi scoți din firmă – de la 5 la sută la 8 la sută. Apropo de asta, citisem o prezentare alarmistă de genul „o creștere de 60 la sută a impozitelor pe dividende!”. Da, 60 la sută sună super dramatic și te face să verși o lacrimă când te gândești că, pentru unii acționari, ar putea însemna chiar și un iaht mai puțin. 

Ce nu zicea omu’ meu e că România avea al doilea cel mai mic impozit pe dividende (5 la sută) și al șaselea cel mai mic pe profit (16 la sută) din UE, deci ai putea spune că e un mini paradis fiscal. Impozitele mari pe dividende sunt benefice pentru că încurajează companiile să reinvestească banii în noi locuri de muncă, pregătirea angajaților, tehnologie mai bună sau pur și simplu să ofere salarii mai mari, în loc să scoată banii din firmă și țară.

În afară de ce am vorbit până acum, mai sunt tot felul de mărunțișuri – în sensul că Guvernul ignoră din nou marile surse de profituri și marii evazioniști, dar caută disperat mărunțiș prin gecile de iarnă și după canapea. 

De exemplu, creșterea impozitului pe veniturile din chirii – mă rog, nu e chiar o creștere, ci eliminarea unei excepții. Adică dacă până acum proprietarii plăteau cam 6 la sută, acum vor plăti impozit de 10 la sută, cum plătește toată lumea pentru mai toate veniturile. Faza e că puțini proprietari declară că dau apartamentul în chirie pentru că oricum fiscul nu reușește să verifice mai nimic. Așa că tot cei care au fost corecți și au declarat și plătit trag paiul mai scurt. 

Statul o să mai strângă încă o mare „avere” și din impozitarea bacșișului. Da, știu sună absurd, justificarea e că se aplică la fel și-n alte țări. Ce nu se întâmplă prin alte țări însă ca un angajat la bar sau restaurant să lucreze o grămadă de ore peste program fără să fie plătit pentru ele. La fel, nu prea vezi să fii angajat cu salariul minim pe cartea de muncă, iar patronul să-ți spună „lasă, că restul îi faci din bacșiș” cum pățești în România. De multe ori, chiar vin bani ca lumea din bacșiș, dar nu asta e esențialul. În loc să-i protejeze pe angajați, să se asigure că sunt plătiți decent și li se respectă drepturile, Guvernul te caută prin buzunare să vadă ce bani ascunzi.

Mai punem la categoria mărunțișuri și că a crescut TVA-ul pentru serviciile de la restaurant, hotel sau catering, de la 5 la sută la 9 la sută. La fel, TVA-ul pentru băuturile răcoritoare cu zahăr de la 9 la sută la 19 la sută. Lucruri mici, dar dacă vrei să înțelegi prioritățile guvernului, te uiți de exemplu la impozitul pentru câștigurile la bursă, care a scăzut de la 10 la sută la 1 la sută. Ca să încurajeze mai mulți români să investească la bursă, cică. Mă rog, știm și eu și tu și ei că mănâncă rahat și nu e o măsură pentru românul de rând cu 2 000 de lei salariu, ci tot ceva special pentru cei mai privilegiați financiar dintre noi.

Pentru că începe cu „solidaritatea” din capătul greșit al veniturilor. Gândește-te așa: ce făceau regii de pe vremuri când era mare nevoie de bani? Luau de la cei mai bogați, adică nobilime și biserică? Pff, nu, mai degrabă le ofereau privilegii și scutiri de impozite. Tot pe țărani cădea povara să strângă cureaua și să muncească mai mult. Ne-am mai democratizat între timp, dar reflexul conducătorilor noștri tot în aceeași direcție merge. Schema „socialism pentru bogați, capitalism pentru săraci”.

Doar că pe cei mai săraci nu mai ai de unde să-i taxezi. Când peste 40 la sută din salariul minim merge la stat, iar de restul abia mai poți să supraviețuiești cu prețurile actuale, ai cam atins limita. Așa că treci la nivelul următor de venituri de unde mai poți scoate bani: oamenii cu PFA și SRL. Treaba e că nu toți care lucrează astfel sunt parte din aceeași categorie.

Pot să fie șoferi de Uber sau freelanceri care muncesc zece ore pe zi pentru niște sume relativ mici. La fel de bine pot fi afaceriști sau IT-iști care fac câteva mii de euro lunar. Treaba e că taxele pe PFA erau considerabil mai mici decât cele pe salariu, la SRL erau infime prin comparație. Unii alegeau forma asta de organizare ca să fenteze taxele, alții pentru că asta e natura meseriei lor, că-s liber profesioniști. 

Nu era rar întâlnit să auzi de firme – mai ales în programare – care le spuneau angajaților că ar fi mai bine să se transforme toți în PFA, dar să continue să lucreze de fapt exact ca niște angajați. Mai ieftin pentru firmă, dar un mod de a evita să plătești contribuții și impozitul la stat. 

Eu înțeleg de ce ai face asta individual, că oricine vrea să trăiască mai bine. Dar când ai un sistem în care un om cu salariul minim dă 40 la sută din salariu la stat, iar cineva cu venituri de două-trei mii de euro plătea sub 10 la sută pentru că lucra ca SRL, dar în realitate era de fapt tot ca un angajat pentru o singură firmă, atunci e clar că e o inechitate pe undeva. 

Ăsta e modelul feudal românesc. Cu câte ești mai sărac, cu atât te apasă (procentual) mai tare taxele, dar și inflația. În schimb, cu cât ești mai bogat, cu atât e mai ușor să eviți plata dărilor către stat.

Modificarea legilor fiscale e necesară, la fel și reducerea evaziunii fiscale. România strânge cei mai puțini bani la bugetul de stat din toată Uniunea Europeană, după Irlanda. 

Consecințele nu sunt greu de intuit: mai puțini bani la buget înseamnă, printre altele, mai puține spitale, drumuri proaste și educație mai slabă. Doar că Guvernul vrea să umple golul cu mărunțiș de la fiecare dintre noi, în loc să meargă după averile cele mai mari. Nu vor să se atingă privilegiații sistemului cu pensii speciale și nici de companii care evită plata taxelor și impozitelor datorită legilor făcute prost. 

În loc să vorbim despre o impozitare progresivă a marilor averi, despre profiturile uriașe făcute de unii pe seama războiului și exploziei prețului la energie și resurse, te uiți cum Guvernul mărește taxele pentru angajații cu jumătate de normă. Trist. Și pare doar începutul.