Un festival de muzică a copiat intrarea unui club de fițe, ca să-i enerveze pe oameni

Berghmania chiar există, frate. Idolatrii paradisului techno din Berlin au oferit mită ca să intre în renumitul club, au inventat simulatoare care imită politica de intrare a clubului și au postat videoclipuri de proastă calitate cu ce se întâmplă acolo (cunoscute sub numele de berghrotica). S-au scris ghiduri ilustrate despre cum poți intra în Berghain, ghiduri non-ilustrate despre cum poți intra în Berghain și s-au scris o grămadă de articole despre club în toate revistele, de la Rolling Stone până la New York Times. E cel mai faimos club din lume și cred că până și maică-ta a auzit de el. Iar maică-ta urăște clubbingul.

Cum s-a ajuns la obsesia asta? De ce ne pasă atât de mult de un club în care n-o să intrăm niciodată? Dincolo de muzică și de atmosfera dinăuntru, conceptul de respingere a contribuit la alura mistică a clubului. Respingerea nu e prea mișto, dar fără ea n-ar exista victorie.

Weekendul trecut, între 29 iulie și 1 august, festivalul de muzică Beyond, din Olanda, a făcut mișto de conceptul clubului Berghain și a instalat în cadrul festivalului un mini Berghain la cort, cu o fațadă ca cea a clubului. Experiența Berghenk a fost destul de simplă: trebuia să stai la coadă ca să treci de poartă, erai refuzat, încercai din nou. Se pare că înăuntrul cortului în care n-a intrat nimeni chiar punea muzică un DJ pe nume Self. Tipul a postat recent un clip cu setul lui de 12 ore pentru cei care n-au reușit să intre.

E timpul să-ți testezi capacitățile de a fi respins, au scris organizatorii pe Facebook despre instalația lor. Am construit și simulat un anumit club din Berlin în cadrul festivalului, cu gard, fațadă și tot tacâmul, inclusiv techno dark pretențios. Au inclus și o hartă care să-ți întipărească și mai bine conceptul în creier:

1. Stai la coadă

2. Ești refuzat

3. Te întorci la coadă

4. Ești refuzat din nou

5. Te întorci la coadă

6. Ești refuzat

7. Te întorci la coadă

8. Ești refuzat

9. Te întorci la coadă

La fel ca în cazul multor weekenduri legendare care au loc în Berghain, probabil n-o să știm niciodată prea multe din ce s-a întâmplat în Berghenk, Olanda, weekendul trecut. Deocamdată avem doar niște fotografii de căcat și videoclipuri sporadice. Cei care n-au intrat au rămas cu respingerea și cu visele. Poate că așa trebuie să fie.

Între timp, am reușit să luăm legătura cu mintea strălucită din spatele clubului Berghenk, dl. Rens Mors, care a fost de acord să stea de vorbă cu noi despre viziunea lui.

THUMP: E nasol să stai la coadă. De ce ai vrut să simulezi acest aspect al clubului Berghain?
Rens Mors: Festivalul ne-a cerut să ne jucăm cu mințile oamenilor. De câte ori se creează o coadă, oamenii vor să se alăture inevitabil. Berghain e un club destul de minimalist, așa că întrebarea e: o fi chiar atât de distractiv înăuntru sau doar coada e cea care îi fascinează pe oameni? Am vrut să creăm această experiență și să vedem dacă un club poate deveni popular doar pentru că respinge pe toată lumea.

Au mai fost și alte avantaje: nu trebuia să mergi până la Berlin ca să vezi cum e să stai la coadă la Berghain, plus că îți puteai exersa talentul de a sta la coadă. Te ajută să înveți cum să te comporți la coadă și cum să nu fii prea stresat. La festivalul Beyond nu s-au vândut foarte multe bilete, iar noi am avut cortul ascuns undeva în spate, dar tot a venit o grămadă de lume să stea la coadă la Berghenk.

Crezi că publicul a înțeles gluma? Cum a reacționat?
Majoritatea au înțeles-o. Unii au râs și s-au distrat, dar doi tipi s-au enervat rău de tot, iar o fată a început să plângă: pur și simplu voia să alerge înăuntru cu orice preț. A fost nasol, e greu să respingi pe cineva la infinit. Doi tipi au fost respinși de cinci ori, iar a șasea oară au venit să ne ofere verighetele lor ca să intre.

De ce sunt oamenii obsedați să fie respinși?
Tot timpul tânjim la lucruri inaccesibile. Respingerea e dureroasă și tocmai de asta te simți mai victorios când ești acceptat, în sfârșit. De câte ori stai la coadă atâta timp și reușești să intri, încerci să-ți justifici că a meritat. Unii oameni au pătruns în experiența Berghain, dar n-au văzut mare lucru. Niște lumini, niște techno foarte pretențios și o căldură infernală. A fost o vrăjeală, dar oamenii tot le recomandau altora să încerce să intre în Berghainul nostru. Erau mândri că reușiseră să intre. E similar cu cercul morții la furnici. Cum intră o furnică undeva, celelalte o urmează. Oamenii sunt ca furnicile.

Ai trucuri pentru cei care vor să intre?
Nu intra în discuții cu paznicul ușii. Unii i-au zis paznicului nostru: „Pe bune? Chiar te distrează să faci asta? E un fetiș de-al tău sau ce? " N-are niciun rost să faci asta. O să țină minte cât de bou ai fost și n-o să mai ai nicio șansă să intri. Acceptă eșecul și pleacă. A, și poți aplica un truc pe care îl fac toți cei care merg la Berghain: când nu ești lăsat să intri, pleacă prin dreapta, ca să nu treci din nou pe lângă coadă.

Ai reușit vreodată să intri în adevăratul club Berghain?
Am încercat de șase ori și am intrat de patru. E un scor bun, nu?

Urmărește

VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre cluburi pe VICE:
Ground zero of cool: [remember] the Web Club
5 moduri prin care să-ți faci viața de club să nu mai fie de rahat
Cum sa te comporţi într-un club