Mi-am deschis relația la 50 de ani și a fost cea mai bună decizie din viața mea

„Motivul pentru care am deschis relația, deși eram monogami, a fost că partenerul meu s-a îndrăgostit de altcineva. Dar, sincer, cred că motivele sunt mai profunde de atât. Partenerul meu a avut două operații într-un singur an, am trecut prin două carantine, am ieșit din ele cu vârsta de cincizeci de ani și ne-am întrebat: Și acum ce ne mai așteaptă? Așa te deschizi spre lume și îți deschizi sufletul”, mi-a zis Vasiliki, care bea un pahar de vin cu mine și îmi povestește despre decizia pe care a luat-o cu soțul ei, să-și deschidă relația după 33 de ani de monogamie.

„E un experiment pentru noi, un experiment care deja durează de doi ani”, mi-a zis ea cu entuziasmul specific unei persoane care decide să încerce ceva nou, fără să știe unde va duce, după ce a urmat aceeași cale bătătorită ani de zile.

Vasiliki și soțul ei trăiesc în Thessaloniki. Ea e profesoară, iar el e funcționar public. Anul acesta, Vasiliki s-a mutat în Atena ca să predea la o școală nouă. După ce a decis, împreună cu soțul ei, să deschidă relația – decizie care poate fi revocată oricând dacă unul dintre ei nu se simte confortabil cu situația – Vasiliki simte că a intrat într-un capitol nou al vieții ei.

„Faptul că am deschis relația a făcut totul mult mai intens. Am simțit că nu mai suntem legați unul de altul. Am simțit că s-ar putea ca partenerul meu să vrea să rămână cu cealaltă femeie de care s-a îndrăgostit, iar el s-a temut că o să îl părăsesc dacă aflu că s-a îndrăgostit de altcineva. Așadar, amândoi ne temeam, iar asta a creat o altă atmosferă în relație. Deodată, am început să fim iar interesați unul de altul, ca la începutul relației, și am examinat sentimentul acesta nou, că niciunul dintre noi nu îi aparține celuilalt.”

„Cum te-ai simțit când soțul tău ți-a zis că s-a îndrăgostit de o prietenă comună?” a fost una dintre primele întrebări care mi-au venit în minte. „Evident că am fost șocată inițial, dar după ce ai fost lângă cineva atâția ani de zile și îți e atât de apropiat, încerci să îl înțelegi. Și el mi-a dat multe mesaje și a încercat să îmi explice cât mai bine ce se petrece. Nu mi-a putut spune direct, mi-a scris. Se temea că o să fac o scenă, pentru că o cunosc pe femeia respectivă, suntem prieteni toți trei.”

„Am analizat situația și ne-am gândit dacă ar fi posibil să deschidem relația. Ne-am pus și întrebarea dacă vrem să mai fim împreună în continuare. Era clar că da.”

După ce și-au confirmat că, după trei decenii, încă vor să fie împreună și să exploreze posibilitățile unei relații deschise, au trebuit să lămurească niște lucruri.

„Ca să luăm decizia că vom continua altfel relația noastră, am stat de vorbă nopți în șir, am băut multe pahare de vin și am fumat mult. Prima discuție a fost cea mai grea. A trebuit să stabilim cum vrem să continuăm. Discuțiile astea sincere au scos multe din noi, ne-am mărturisit inclusiv infidelități din trecut și am hotărât să trecem peste și să mergem înainte. Din cauza stereotipurilor și tabuurilor sociale, nu ne-am spus niciodată când am dezvoltat pasiuni pentru alte persoane.”

„Lucrul care m-a supărat cel mai tare a fost că unii prieteni apropiați știau că se îndrăgostise, iar eu nu. De asta am stabilit să nu mai creăm astfel de situații. E foarte dureros să te simți vinovat față de partener și să nu ai curajul să te deschizi față de el.”

Vasiliki, partenerul ei și prietena lor comună de care s-a îndrăgostit el au avut mai multe conversații. „Cealaltă femeie nu era îndrăgostită de el, dar, o vreme, am petrecut niște timp împreună toți trei. Atmosfera a fost plăcută între noi. Eu una am fost mereu interesată să încerc ceva cu o femeie. Am avut experiențe cu două-trei femei în tinerețe, dar au fost doar flirturi și săruturi, fără sex propriu-zis.

Până la urmă, între noi trei s-a creat o conexiune emoțională, tandră și romantică. Nu știu cum va continua, dar deocamdată suntem foarte bine și ne respectăm toți reciproc. Avem cincizeci și ceva de ani. Am trăit destul într-un singur fel. E timpul să privim viața și altfel.

Într-o noapte, am stat la băut cu prietena noastră în oraș și eram toți trei în mașină. Ea mă ținea de mână, în timp ce partenerul meu o mângâia și o săruta. Am simțit o căldură interioară și m-am întrebat: De ce nu putem fi așa în fiecare zi? La un moment dat, ne-am îmbrățișat toți trei și, deși nu am simțit excitație sexuală, am simțit o căldură interioară care mă împlinea. Chestia asta s-a repetat și în noaptea următoare și a fost frumos. Evident că toată lumea implicată trebuie să fie sinceră și să știe ce își dorește, ca o astfel de relație să funcționeze.

Nu ne gândim la poligamie sau poliamorie, deocamdată doar ne analizăm emoțiile și ne bucurăm să flirtăm cu alți oameni. Deschiderea relației a fost pentru noi o eliberare, inclusiv sexuală. E posibil să ajungem la o relație în trei, acesta ar fi scopul nostru, dar cine știe ce idei ne mai vin pe parcurs. Poate e doar începutul.”

Vorbește entuziasmată și pare mândră de relația pe care a creat-o cu partenerul ei de 35 de ani, o relație care evoluează împreună cu ei. „Am muncit mult la relația asta și acum că suntem atât de sinceri unul cu celălalt, n-o să renunțăm la ea decât dacă ne pierdem sentimentele unul pentru celălalt. Nu ne mai simțim vinovați, nu ne mai ascundem sentimentele. Am învățat multe despre partenerul meu și el despre mine.

Toți ne prefacem în societate că suntem altfel decât suntem. Avem o imagine distorsionată asupra căsniciei, una bazată pe o minciună. Nu cred că există căsnicii în care oamenii nu s-au înșelat într-un fel sau altul. Ne prefacem că suntem virtuoși, că nu avem nevoi, că nu ne îndrăgostim. Ne temem să spunem că simțim atracție față de altcineva, ascundem lucrurile astea. În loc să spunem că ieșim cu o persoană de care suntem atrași, îi spunem partenerului sau partenerei că ieșim în oraș cu prietenii.

Ce trăim acum e mult mai frumos, mai calm, mai transparent. Când suntem atrași de o altă persoană și vrem să flirtăm, ne spunem unul altuia: În seara asta merg să mă văd cu o persoană care mă fascinează și mă atrage. Cred că ar fi trebuit să deschidem relația mai devreme, dar nu am putut din cauza stereotipurilor sociale.

Stereotipurile astea au o putere incredibilă și nu le poți elimina. Le smulgi din rădăcini și ele cresc la loc. Atitudinea noastră nu e una fixă, o luăm foarte ușor și avem grijă să nu ne rănim. Dar până acum pot spune că ne-au distrat maxim reacțiile oamenilor. Efectiv facem studii sociologice pe ei când le spunem că ne-am deschis relația.

Mai toți prietenii noștri s-au îngrozit când le-am zis, inclusiv prietenii gay, care ai fi zis că sunt mai deschiși spre stiluri de viață alternative. Reacțiile au fost de două feluri totuși: unii ne-au avertizat că n-o să funcționeze, alții ne-au zis că e foarte frumoasă decizia noastră și că și-ar dori să aibă și ei curajul să facă asta.”

Dar nu sunteți geloși? Bănuiesc că toată lumea vrea să știe asta. „Bineînțeles că sunt momente în care mi se pune un nod în gât, dar apoi mă gândesc că e fericit și vreau să fie fericit. Când l-am văzut cum se săruta cu altă femeie, am avut un nod în gât, după care am simțit bucurie pentru el. Și la fel a simțit și el când aceeași femei m-a sărutat și pe mine după asta.

Simt că am renăscut, că suntem mai maturi și că am pus toate cărțile pe masă. Suntem noi înșine, mai autentici, iar legătura noastră e și ea mai autentică acum.” La treizeci și cinci de ani de la prima lor întâlnire, acum se simt din nou nerăbdători și entuziasmați ca niște adolescenți când se întâlnesc.

„Sentimentul că nu aparținem nimănui a fost eliberator și ne-a trezit sexualitatea. Când ne revedem după ce am fost fiecare la un date, simțim că ne întâlnim pentru prima oară. E incredibil că pot simți asta, la 35 de ani de când m-am îndrăgostit de el, în 1987.

Mă simt completă. Sunt mulțumită de turnura pe care a luat-o relația noastră, de sinceritatea dintre noi. Comunicăm extraordinar de bine.”

Am întrebat-o pe Vasiliki ce a marcat-o cel mai mult la acest experiment care le-a schimbat viețile. „Faptul că am ajuns la un nou nivel de sinceritate pe care nu îl credeam posibil. Nu cred că vom mai da înapoi de aici înainte, pentru că apreciem prea mult nivelul la care am ajuns.”

Articolul a apărut inițial în VICE Grecia.