FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Japonia vrea să mute familii întregi în zona radioactivă de la Fukushima

Dezastrul nuclear de la Fukushima e asemănător cu cel de la Cernobâl, dar guvernul insistă să nu-i acorde importanță.
6.9.13

Imagine de Daniel Mueller/Greenpeace

Au trecut mai mult de doi ani de la dezastrul nuclear de la Fukushima, iar situația încă e sumbră. Apa folosită pentru răcirea reactorilor nucleari după ce aceștia au fost distruși de cutremurul din 2011 se scurge din bazinele de depozitare și contaminează pânza freatică. Iar apa din subteran contaminează, la rândul ei, apa de pe coasta estică a Japoniei. E o contaminare radioactivă în lanț, foarte deprimantă în legătură cu care nu s-a făcut nimic substanțial.

Publicitate

Asta probabil din cauză că Tokyo Electric Power Company – compania care se ocupă de uzină, cunoscută și sub numele de Tepco – a depus mari eforturi pentru a asigura pe toată lumea că totul e în regulă. Asta până la sfârșitul lunii, când au recunoscut că scurgerile de apă te pot expune la radiații cât pentru cinci ani într-o singură oră.

Iar ultimele știri, dezvăluite marți, dezvăluie că situația e mai nasoală decât se credea până acum; cifrele au crescut la cel mai înalt nivel de până acum, ceea ce înseamnă că în câteva ore de expunere, doza poate deveni letală. Explicația că datele inițiale au fost greșite din cauza măsurătorilor cu un echipament greșit n-a liniștit pe nimeni și a scăzut încrederea tuturor în oamenii care se ocupă cu protecția populației de radiații.

În căutare de soluții pentru problema nucleară, Tepco a recrutat pentru consiliere – printre alții – compania americană Hanford Engineer Works. E aceeași companie care a proiectat bomba de 9 kg cu plutoniu care a distrus Nagasaki în timpul celui De-al Doilea Război Mondial – o companie care a primit și ea destule critici, mai ales după propriile scurgeri care se deplasează acum spre râul Columbia din statul Washington.

În fine, indiferent de sfaturile pe care le vor primi de la frații lor americani, se pare că Tepco au ales o soluție alternativă – o soluție parcă ruptă din paginile unei benzi desenate de Jim Steranko: construcția unui zid de gheață în valoare de 304 de milioane de lire în jurul zonei. Strategia ar trebui să răcească țevile din jurul uzinei, să înghețe pământul din jurul lor și să oprească scurgerea apei contaminate.

Greenpeace citește nivelele de radiații din Fukushima (Fotografie de Noriko Hayashi/Greenpeace)

Ieri, guvernul japonez a promis că va oferi banii necesari pentru construcția zidului. Pare un gest nebunesc, având în vedere că e o metodă care nu s-a mai folosit niciodată pentru a preveni răspândirea contaminării, dar în acest moment, pare singura opțiune. Tepco a mai încercat să stopeze radiațiile prin injectarea de substanțe chimice în pământ care ar fi trebuit să le solidifice – cum ar trebui să facă și zidul de gheață – dar a fost o victorie pe termen scurt, n-a avut efect permanent.

Publicitate

Cei de la Green Action – o organizație japoneză anti-nucleară – sunt foarte sceptici în privința planurilor. Directorul lor executiv, Aileen Mioko Smith, mi-a spus: „Studiul de fezabilitate (analiza care va dovedi dacă propunerea cu zidul de gheață va funcționa sau nu) va fi completat la sfârșitul anului fiscal [martie 2014]. E o perioadă de așteptare prea lungă, având în vedere nivelul de radiații din zonă, care e în continuă creștere.”

Organizația e supărată și de faptul că Autoritățile Japoneze pentru Regularizarea Nucleară par a fi mai preocupate de restartarea centralei nucleare decât de rezolvarea problemelor cu radiațiile. Ca de obicei, profitul e mai important decât principiile. Smith mi-a spus că principala problemă e că guvernul nu cere consiliere expertizată mai întâi, ci stabilește întâlniri cu investitorii.

Japonia e o țară a cărei economii se bazează în principal pe energie nucleară – 30 la sută din energia electrică a țării era generată de reactori nucleari înainte de cutremurul din 2011 – deci nu e greu de înțeles de ce abia așteaptă să pornească din nou centrala, mai ales după ce au trebuit să închidă unul dintre ultimele două zone active cu reactori săptămâna aceasta. Dar radiațiile cresc odată cu costurile curățării, deci ar fi o mișcare inteligentă să rezolve problema înainte de a porni reactorii.

Și chiar dacă ar reuși să rezolve problema, rămâne de văzut care ar fi planul pe termen lung pentru zona afectată de scurgeri. Smith mi-a spus că „cesiul [cesiu-137, un izotop radioactiv format prin fiziune nucleară] e foarte greu de curățat, pentru că are o durată de viață de 32 de ani.” Deci carantina ar trebui să fie similară cu cea de la Cernobâl, nu?

Un muncitor citește radiațiile la uzina Fukushima.

Și totuși, potrivit lui Smith, dintr-un motiv sau altul, guvernul japonez intenționează să mute oamenii înapoi la Fukushima. Rezidenții din Cernobâl au fost obligați să evacueze zone în care ar fi fost expuși la cinci milisieverți (mSv) de radiații pe an. Smith mi-a spus că „standardele Japoniei pentru public e de un mSv pe an, dar din senin l-au ridicat la 20 de mSv pentru oamenii din Fukushima.” Guvernul va continua să extindă ariile în care se pot reîntoarce oamenii.

Publicitate

Am luat legătura cu Greenpeace, iar cei de acolo mi-au explicat efectele de lungă durată ale radiațiilor asupra oamenilor care locuiesc în regiune. „Peste o treime din copiii testați aveau noduli pre-canceroși pe tiroidă,” mi-au spus ei. „Se întâmplă exact ca la Cernobâl.” Nu e sigur că toți copiii testați vor face cancer, dar e clar că nu e în regulă ca familiile să fie încurajate să se mute înapoi în zonă.

Oricare ar fi rezultatele, procesul de curățare nu va fi rapid. Va mai dura șapte luni până când strategii vor afla dacă merită sau nu să construiască zidul de gheață și chiar după aceea, construcția lui va dura foarte mult timp.

Între timp, există planuri de a transforma zonele din afara ariilor de excludere în atracții turistice. În sfârșit vom avea ocazia de a face tururi ghidate deprimante ca să vedem cu ochii noștri cât de proastă e ideea să construiești un reactor nuclear aproape de o placă tectonică fără vreun plan B în caz că generatorii cedează.

Urmăriți-l pe Ste pe Twitter: @steebradbury

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:

Negarea radiaţiilor

Orașele radioactive abandonate din Japonia

Singurii locuitori din zona interzisă din jurul Cernobâlului