Am întrebat mai mulți bărbați de ce le place să se îmbrace ca niște femei

FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Am întrebat mai mulți bărbați de ce le place să se îmbrace ca niște femei

„Când nu port perucă mi se spune că-s un gay ciufut. Când port perucă, mor toți de râs".
8.6.16

Courtney Act, pe coperta cărții Why Drag?

De mai bine de-un deceniu, fotograful britanic Magnus Hastings face poze cu cele mai celebre regine și le pune o singură întrebare simplă: de ce travesti? E o-ntrebare pe care Magnus și-a pus-o și lui însuși o viață-ntreagă, și-n copilărie, când se îmbrăca în fată, și-n perioada lui dementă de chefuri nebune la Sydney.

„În copilărie, eram genul de băiețel care cânta tot timpul, dansa tot timpul și nu pierdea nicio ocazie să se îmbrace în fată. Le furam pantofii și hainele surorilor mele și făceam spectacole pentru părinții noștri cam exasperați", povestește azi Magnus, deși și-a dat seama devreme că prefere să se joace cu obiectivul decât să se cațere pe tocuri.

Publicitate

Astăzi, travestiul bate la porțile culturii de mase, care pare pregătită să-l accepte, dar popularitatea acestei arte nu e singura chestie care s-a schimbat radical, de când a-nceput Magnus să facă poze cu reginele. Și motivația lor e azi alta. „Reginele mai bătrâne vorbesc despre cum e să te integrezi pe scena de travesti, despre cum chestia asta le-a dat încredere când nu se simțeau pe de-a-ntregul bărbați. Pentru ele, a fost o modalitate de a se integra în cercurile de oameni frumoși, fără să fie nevoite să-și sculpteze abdomenul", povestește el.

Pe vremuri, travestiul nu era doar o scuză să te-mbraci dement și să faci ce te taie capul. Drept dovadă, poți doar să vezi celebrul documentar despre sub-cultura balurilor,Paris Is Burning, ca să-nțelegi că travestiul poate să coaguleze comunități, să-ți ofere o salvare, plus distracție de zile mari. „Am făcut de multe ori comparația dintre travesti și super-eroi", spune Magnus. „Unele regine își trag din asta puterea, încrederea în sine. Au voie să fie și să se poarte într-un fel care le e pur și simplu interzis când nu sunt în travesti".

„Reginele mai tinere vorbesc mai mult despre artă, despre libertatea de expresie", continuă el. „Mare parte din mișcarea contemporană de travesti merge mai mult pe fluiditate și mai puțin pe un anumit alter ego. Testează multe chestii și se folosesc drept [propriile lor] pânze".

Why Drag?, cu fotografii de Magnus Hastings și prefață de Boy George, a apărut în mai la Chronicle Books. Mai jos avem câteva dintre răspunsurile pe care le dau reginele în carte.

„Am început să mă-mbrac în travesti la 15 ani, pentru că atunci am observat cât de diferit era stilul meu de cel al altor copii. Presupun că mie mi s-a dezvoltat creativitatea dincolo de a purta doi pantofi de culori diferite și păr vopsit verde. Așa că la 15 ani participam la concursuri de canto ca fată… și nu s-au prins niciodată că sunt băiat. M-am simțit super eliberat, să fiu altceva/altcineva".

Adore Delano Azusa, California © Magnus Hastings

„În primul și-n primul rând, travestiul e un mod de expresie. Îmi place să-mi creez o persona sau un personaj pe care să-l schimb de fiecare dată când mă machiez. E și o mare provocare să fac încontinuu lucruri noi și să-mi dezvolt creativitatea. Dincolo de aspectul estetic și creativ, simt că travestiul îmi dă un spațiu de exprimare, de unde să pot să ajut la conștientizarea anumitor probleme ale comunității LGBTQ, ba chiar mă obligă să mă folosesc de spațiul ăsta. Iubesc travestul. Mi-e greu să-mi imaginez viața fără el".

Kizha Carr, New York © Magnus Hastings

„Am început în lumea teatrului. Eram actor și foloseam costume, peruci și machiaj. Aveam tot ce-mi trebuia ca să mă apuc de travesti. Deci era inevitabil că o să se-ntâmple. Că doar ce să facă un gay în culise? Să creadă-ntotdeauna că poate să joace rolul de pe scenă mult mai bine decât persoana care-l joacă. Apoi lucrurile au evoluat și-au devenit o afacere pentru mine. E ceva ce mă pasionează mult, dar asta vine pe locul doi, după costume și toată măiestria chestiei ăsteia. Pentru mine, travestiul e un alibi pentru orice. Când nu port perucă mi se spune că-s un gay ciufut. Când port perucă, mor toți de râs".

Bianca Del Rio, Los Angeles © Magnus Hastings

Citește și Cum arată hainele celui mai bătrân travestit din lume

„Travestiul nu prea are logică. Îți mănâncă tot timpul, te costă aproape toți banii și poți, din cauza lui, să ajungi ținta unora dintre cele mai urâte miștouri din lume. Dar mă gândesc că seamănă mult cu a fi călugăriță sau preot. Odată ce-ai auzit chemarea divină (sau chemarea lui Divine), n-ai de ales și o să fii travestit toată viața. Adevărul e tot acolo, chiar și-n cazul celor care și-au pus tocurile-n cui și-au renunțat la rochii. Undeva, imediat dincolo de suprafață, clocotește regina interioară veșnică".

Alaska Thunderfuck, LA © Magnus Hastings

„Am ajuns la asta prin ceea ce mi s-a părut, la momentul respectiv, c-ar fi fost o întâmplare. Arta travestiului e ceva intrinsec pentru mine. Capacitatea de a crea orice vreau, fără nicio regulă, e chestia care-mi place cu adevărat cel mai mult la travesti. E creativ, expresiv și subversiv. E ceva atât de extraordinar să deții și să cunoști puterea unei femei, încât nu cred că o femeie ar putea vreodată să înțeleagă. Ele nu-și pot imagina cum ar fi să trăiești fără asta. Dar travestiul nu e doar despre a crea iluzia feminității. Travestiul e despre libertatea de expresie, arta spectacolului și iluzii. Când oamenii intră-n joc, încerc să-i fac să gândească și, în același timp, să-i distrez. Îți dă atât de multă putere să poți controla actul ăsta creativ. Am învățat din travesti să-mi controlez expres imaginea. Când aplici conceptul ăsta la întreaga ta viață, e și puternic și te și schimbă complet".

Courtney Act, LA via Sydney © Magnus Hastings

Citește și Azis este un fel de Florin Salam al Bulgariei

„Când explic cuiva din familie, gen bunică-mii, de ce sunt travestit, spun că-i o formă de artă. E o modalitate prin care să-mi adun toate experiențele în mine însumi. Am crescut la fermă și-mi amintesc din copilărie că mă uitam la televizor și vedeam oameni strălucitori pe ecran și în paginile revistelor. Simțeam că sunt sortit să fac ceva important pe lume și voiam să strălucesc la fel de tare ca reprezentările alea ale faimei. Travestiul a fost o metodă excelentă prin care să atrag multe priviri, iar acum că am atenția publicului, vreau să-i inspir pe toți cei care s-au simțit vreodată invizibili sau ignorați sau abuzați. Când mă travestesc, am ocazia să împărtășesc iubire și creativitate și curaj oricui e dispus să asculte și mai ales tinerilor LGBT. Da, îmi place să fiu strălucitor și să lucesc din plin într-o cameră plină de oameni, dar merită, pentru că simt că am un impact asupra planetei".

Miss Fame, New York © Magnus Hastings

„M-am născut în Germania de est, unde, în public, nimeni nu făcea chestii gen travesti sau gay. Nimeni nu vorbea despre asta. De când mă știu, mi-am dorit să fiu fată. Îmi aduc aminte că-mi plăceau filmele vechi. Încă-mi mai plac. Dintotdeauna, actrița mea preferată a fost Sophia Loren. Mult timp am crezut că sunt transsexual și îmi doream să fiu frumos ca ea. Am avut dintotdeauna o latură foarte feminină, așa că mă îmbrăcam „în travesti" la carnavalurile de la școală. Și, evident, ani de zile când veneam acasă de la școală îmi puneam pantofii maică-mii, până când mi-au crescut prea mult picioarele și nu mi-au mai încăput în ei. Apoi a căzut zidul și am început să ies prin cluburile gay. Mi-am dat rapid seama că există locuri pe lume unde poți să te duci și să-ți trăiești visele și să te-mbraci așa cum vrei. Și așa m-am apucat de travesti. Dintotdeauna mi-am luat drept modele divele din vechiul Hollywood. Încă mai sunt fascinat de ele și încă vreau să fiu ca ele."

Melli Magic (dreapta) și Mataina Ah-Wie-Suss, Berlin © Magnus Hastings

„M-am apucat de travesti ca activist. În 1987, am intrat în organizația Ordinul Surorilor Indulgenței Perpetue, ca să schimb lumea. Mă pictam foarte tribal, aproape în stil militar, dar am învățat rapid că oamenii reacționează la frumusețe. De-a lungul anilor, look-ul meu a devenit o chestie mai strălucitoare, dar n-ai cum să nu recunoști celebra fața vopsită-n alb, machiajul strident și genele gigantice ale ordinului din care fac parte. Oamenii mă-ntreabă des dacă sunt Soră sau travestit. Le zic că-s ambele, pentru că sunt mândru să fiu Soră și-s onorat să fiu travestit. Schimb lumea, cu fiecare pupic cu sclipici, pe rând."

Sister Roma, San Francisco © Magnus Hastings

„Toți băiețeii din America visează să ajungă pe cartonașele cu jucători de baseball. La fel, toți băiețeii gay visează să ajungă super-modele. Eu n-am știut niciodată ce vreau să mă fac când mă fac mare. Am crezut că pot să fiu avocat, fiindcă eram bun la certuri. Am mai crezut și că pot să fiu caricaturist, pentru că îmi place să desenez și să imit voci haioase. Am terminat liceul la 16 ani, am plecat în lume și am început să mai lucrez în plus în travesti, pentru că așa câștigam mai bine decât ca om normal. Așa că, pentru mine, travestiul a fost despre supraviețuire. M-am ținut de chestia astta, pentru că m-am apucat de scris și n-am găsit pe nimeni destul de strident cât să poată să joace ce scriu. Îmi place să mă consider copilul din flori al lui John Belushi cu Ann-Margret. În plus, mi-am dat seama că singurul lucru pe care îmi doresc să-l realizez e să ajung pe primul loc în topul Billboard de comedie (ceea ce am și reușit). Și-mi și plac chestiile super lucitoare".

Willam Belli, LA © Magnus Hastings

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre travestiți:
Fotografii cu travestiții multicolori din Londra
Cum a ajuns un travestit celebru de la New York în Centrul Vechi
Am vorbit cu primul român care face hip-hop gay