opinie

De ce mesajul Poliției Române despre droguri la Electric Castle nu e chiar așa cool cum crezi

E ok că poliția vrea să ajungă la tineri, dar n-ar fi stricat niște prevenție pe bune. Înainte să-mi zici, mai în glumă, mai în serios, că stai cu ochii pe mine.

A ieșit cu distracție și caterincă în comentarii pe pagina de Facebook a Ministerului de Interne la o glumiță despre cum începe Electric Castle și să avem grijă ce „pastile” luăm în caz că răcim. O anumită parte a Internetului s-a bucurat că Ministerul pare să mai lase deoparte, cel puțin la nivel de imagine, metehnele comuniste și limbajul de lemn, și că face glumițe mai de pe pământul nostru, așa. „Bine, boss”, i-au spus omului de la social media, căruia i-au urat să devină angajatul lunii.

Publicitate

Pe de altă parte, DIICOT-ul și Poliția și-au anunțat măsuri sporite la festivaluri, inclusiv sub acoperire. În paralel, organizatorii Electric Castle au anunțat că, la numărul special al campaniei „Zero toleranţă”, pot fi sesizate și situații care implică excese de alcool sau substanțe.

Nu sunt cârcotașă, campania Zero Toleranță este binevenită și un pas înainte pentru EC, care vrea să se asigure că aici nu există loc pentru agresiunea fizică, psihică, verbală, sexuală sau de orice altă natură și că va fi pedepsită. Când vine vorba de consumul de substanțe, însă, lucrurile sunt mai complicate.

Eugen Hriscu, psihiatru specializat în tratarea adicțiilor și director științific al ONG-ului ALIAT, nu crede că mesajul Poliției este unul chiar potrivit și nici despre organizatori nu are cea mai bună părere, în contextul ăsta.

„Dacă de la Poliția Română ne așteptăm să îi amenințe pe consumatori cu pușcăria, pentru că asta fac mereu, fiind singurul răspuns pe care statul român îl oferă consumatorilor de droguri, mi se pare surprinzător cum organizatorii pun în aceeași oală consumul de droguri cu agresiunile sexuale. Îi îndeamnă la delațiune, să se toarne unii pe alții. Normal că o victimă a agresiunii sexuale să fie sprijinită și agresorii sancționați, dar în cazul consumului de droguri vorbim despre altceva.”

Dacă mai știi povestea cu fata de la Sunwaves care a fost filmată trăgând ceva pe nas, am vorbit atunci despre cum atitudinea de tip „drogata aia” nu ajută și de faptul că nimeni nu vorbește despre tinerii care au ajuns în spital din cauza drogurilor puternice.

Publicitate

Dincolo de glumițele de pe social media, există un context mai larg: ăla al prevenției versus sancționare versus reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. Ok, e un semn bun că în sfârșit poliția nu mai bagă prafurile sub preș, oricât de discutabilă e abordarea în glumă a unui subiect care poate avea urmări grave, și pare că vrea să vorbească mai deschis și pe limba oamenilor despre asta, dar mai e mult până departe.

Fotografie via Haosul superb de la Electric Castle, în 50 de fotografii

Cum citești postarea MAI-ului?

Ai grijă ce pastile iei în termeni de harm reduction? Adică ai grijă să nu înghiți vreo porcărie care să te bage în spital sau chiar să te omoare? Ar fi ok dacă ar fi așa. Cheia însă nu cred că e asta. Cheia, uitându-mă și prin comentarii unde poliția face glumițe că stă și la after și vine și la Untold, e „ai grijă ce iei, că te prindem”.

„Te văd” nu e un mesaj care să aibă efect la puștii care abia așteaptă să ajungă la festival să bage și ei ceva. Nu riscul de a fi luat pe sus trebuie să fie cel care-l face pe un om, mai ales foarte tânăr, să nu bage substanțe, ci conștientizarea faptului că asta poate implica riscuri mari. Iar aici nu e de glumă. S-a făcut ceva înainte? A vorbit cineva din instituțiile statului care stau cu ochii după tine și fac glumițe pe Facebook, chiar pe bune, despre consumul de droguri cu tinerii?

Sigur, Agenția Națională Antidrog e responsabilă de campaniile de prevenție, dar dacă te-ai uitat vreodată peste pagina lor de Facebook și clipurile făcute de ei în care îți arată cum „de la un cui ajungi un heroinoman care-și distruge viața” o să te bufnească râsul. N-au nicio treabă cu realitatea, ba chiar, o să rămâi cu impresia că astfel de clipuri au multe șanse să-i convingă pe copii să încerce drogurile.

Publicitate

Harm reduction se face altfel, uite un exemplu. În Amsterdam, poliția a pus un semn care îi avertizează pe turiști în special să nu ia cocaină de pe stradă, pentru că în perioada respectivă se vindeau substanțe foarte periculoase (aparent heroină pe post de cocaină) și au existat morți și spitalizări. Nu a pus un semn cu „te săltăm dacă iei droguri”, ceea ce probabil ar fi avut efect zero, ci unul real - băi, vezi că e groasă, poți să mori că se vând substanțe aiurea. De asemenea, poliția din UK a emis un avertisment că pe la ei circula cocaină pură, la fel de periculoasă.

„E o atitudine punitivă care nu face decât să împingă acest fenomen în subsolul societății românești, unde oamenii nu au acces la informație, nu au acces la servicii de sănătate, ajung să consume fără să știe ce consumă sau în cantități mult prea mari”, spune Hriscu.

Iar aici ajungem la povestea cu reducerea riscurilor. Pornind de la premiza că cine vrea să bage ceva, mai ales în context de distracție de festival, când oricum nu ai toate mințile la tine, va băga, cum ne asigurăm că impactul va fi cât mai mic?

„Abordarea asta gen totul sau nimic, ori mergi la pușcărie, ori nu consumi este cel puțin naivă și de multe ori criminală”, mai spune Eugen Hriscu.

Reducerea riscurilor sau harm reduction, la festivaluri din alte țări

Hai să ne uităm din nou la ce se mai întâmplă în alte țări și la ce zic studiile. Ai auzit de kit-urile de testare pentru droguri? Ei bine, ia-o așa. Ce te-ar face să renunți să iei pastila pe ți-a dat-o amicul mai prăjit într-o budă la Electric? Amenințarea că pe undeva pe afară e poliția? Vax, tu ești deja într-o budă sau în fața festivalului sau la cort și nu știe nimeni ce faci. Sau, dacă ai putea să testezi pill-ul ăla și să vezi că nu conține chiar ce ar trebui, că are în el substanțe care te pot băga în spital sau te pot trimite la morgă? Ți-ai dat singur răspunsul.

Publicitate

Uite de exemplu cum se face în UK și care sunt efectele atunci când vorbești uman cu cei care vin la un festival, le explici riscurile, le spui ce conțin pastilele și îi ajuți să facă o alegere conștientă. Aceeași abordare e susținută în Parlamentul Britanic, împărtășită de Royal Society of Public Health, unde se discută dacă festivalurile și cluburile ar trebui să aibă licența condiționată de facilitățile de testare a drogurilor (via Marius Comper). „A predica abstinența nu funcționează”, spun ei, mesaj care ar trebui să ajungă și la urechile autorităților române.

„În UK, le pasă mai mult de viața tinerilor decât de ce se postează pe Facebook”, comentează Eugen Hriscu, ALIAT.

The Economist notează un efect surprinzător probabil pentru mințile mai conservatoare - 40, 50% din cei care își testează substanțele la festivaluri iau mai puțin decât își propuseseră.

Fotografie via Haosul superb de la Electric Castle, în 50 de fotografii

Alte metode prin care să primești ajutor dacă te-ai drogat fără cap

Dincolo de testarea substanțelor, care e baza pentru consumul în siguranță la festivaluri, mai sunt și alte lucruri care se pot face. De exemplu, locurile safe de suport. Ai un bad trip? Ți-e rău? Ai un atac de panică? Te-ai pierdut de prieteni? Vrei să vorbești despre experiența ta?

„Gândiți-vă că o doză, să-i zicem normală, de Ecstasy poate să ajungă la 100-150 de miligrame, ceea ce este o doză mare pentru cineva care nu a mai consumat înainte. Acum circulă pe piață pastile de 3-400 de miligrame. Un consumator naiv, care nu a mai încercat până acum, care nu are informații despre efecte, care nu știe să se hidrateze, e confuz, anxios, îi e frică să se ducă la primul ajutor, riscă foarte mult”, spune Eugen Hriscu.

Publicitate

Sunt evenimente unde găsești locuri chill, amenajate de organizatori sau de ONG-uri specializate, cu acordul autorităților, unde oamenii vin să discute într-un loc safe despre experiența lor, să primească consiliere, suport psihologic, apă, să se liniștească și să își ventileze anxietățile. Cam asta face Zendo Project, în Statele Unite, pe care i-am văzut cu un ditamai spațiu la Burning Man, locul unde da, se consumă la greu droguri și toată lumea e conștientă de asta. Ca să faci însă astfel de intervenții, ai nevoie de suportul autorităților, măcar să nu te salte că ai „încuraja” consumul de droguri.

„Până în momentul de față, niciun festival mai mare nu a fost interesat de dezvoltarea unei inițiative de harm reduction”, Eugen Hriscu.

Ca diferență, uită-te la mesajul postat de ALIAT, ONG-ul care făcea și corturile de suport din Vama Veche, pe problema alcoolului, și care te învață cum să ai cap atunci când vrei să te distrezi.

Despre o posibilă colaborare cu organizatorii de festivaluri, Eugen Hriscu spune:

„La ALIAT, admitem realitatea și nu amenințăm cu pușcăria. Vrem să le oferim oamenilor care ajung să consume informații care să îi ajute să nu își pună viața în pericol. Până în momentul de față, niciun festival mai mare nu a fost interesat de dezvoltarea unei inițiative de harm reduction. Consideră că, dacă ar accepta că pe teritoriul lor se consumă droguri, i-ar pune pe ei în pericol. Legislația noastră, punitivă, face extrem de dificilă abordarea fenomenului dintr-o perspectivă de sănătate”. “

Publicitate

Să ameninți cu pușcăria, chiar și în glumă, nu e chiar așa fun

Dincolo de niște postări drăguțe și niște poziții de forță, mi-ar plăcea să văd din partea autorităților din România, în colaborare cu ANA și ONG-uri dedicate, un plan coerent de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri la festivaluri. Ca, în loc să stea cu biciul și doar să-i facă pe cei care oricum consumă să se ascundă mai bine, să ia măsuri pentru ca lucrul ăsta să fie cât mai safe cu putință.

„Nu mi se pare amuzant niciodată să ameninți pe cineva cu pușcăria. Vorbim despre copiii noștri, nu vorbim despre niște infractori. Fluturăm cătușele cu amuzament în fața generației tinere, care au nevoie de educație, nu de pușcărie”, completează Eugen Hriscu, cu o experiență de peste 15 ani în tratarea adicțiilor.

Am înțeles, am scos nasul din peșteră, dar punem și-un picior afară?