Publicitate
Jules Howard: În sistemul educațional britanic, când elevii învață biologie pe la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani, există un modul intitulat „ce este viața? " Nu știu dacă e la fel și în alte țări, dar li se predă acronimul MRSCREN, care se referă la Mișcare, Respirație, Sensibilitate, Creștere, Reproducere, Excreție și Nutriție. Când am început să lucrez la carte, m-am gândit: Putem defini viața. Înseamnă că moartea e partea care începe când se încheie viața.Dar nu e atât de simplu. Catârii nu se pot reproduce sexual. Sunt sterili. Deci, tehnic, prin definiție, nu sunt vii – deși sunt la fel de vii ca orice alt animal. Așadar, e un animal amorf. Viața și moartea sunt niște concepte nebuloase.În cartea ta, folosești definiția NASA pentru viață, conform căreia „viața e orice ființă capabilă să urmeze evoluția darwiniană".
Corect.Și moartea?
Moartea ar putea fi definită ca în perioada victoriană: „nu mai respiri, adio, jocul s-a terminat." Dar după ce s-a descoperit resuscitarea, definiția morții s-a schimbat. La fel și definiția de moarte clinică. Acum știm că oamenii pot da naștere într-o astfel de stare. Moartea are un spectru larg de categorii.
Publicitate
Tardigradele. Sunt niște animale microscopice. Când li se elimină apa din corp, sunt doar un praf de proteine. Dar odată ce iau iar contact cu apa, se activează din nou. Așadar, când sunt în starea de dezactivare, se poate spune că sunt moarte? Din punct de vedere chimic, nu sunt moarte. Așadar, există multe definiții și nu s-a căzut de acord asupra lor. Cred că definițiile vor continua să se schimbe odată cu progresele medicale.
Știm de ce îmbătrânesc animalele?Citește și: Păianjenul ăsta face sex oral de o sută de ori când se împerechează
Sunt două versiuni. Una ar fi că îmbătrânim pentru că viața e grea. Înmulțirea celulelor e un proces dificil și îmbătrânim pentru că, atunci când metabolizăm, apar acești atomi de oxigen reactivi, numiți radicalii liberi. Deci cu cât metabolizăm mai des, cu atât producem mai mulți radicali liberi, aceste particule de coșmar care se lovesc de celulele noastre și zdrobesc proteinele. Îmbătrânirea e, practic, acumularea acestor radicali liberi.Cealaltă idee e că ADN-ul e ca un șiret de pantofi. Cu cât ADN-ul se va reproduce mai des, cu atât se vor toci șireturile la capăt, pentru că există un număr fix de reproduceri de celule până ajungem la telomere, care sunt ca plasticul ăla de la capătul șireturilor.Știm de ce murim?
Din punctul meu de vedere, murim pentru că nu putem face sex la infinit. În toate mediile, unul dintre cele mai mișto lucruri la animale e că aproape poți prezice cât vor trăi în funcție de câtă moarte există în lumea lor. Insectele vor fi mereu mâncate de păsări. Nu are rost să aibă o longevitate mai mare. Oricum o să moară. Așa că încearcă să facă sex cât mai repede și apoi dispar.
Publicitate
Unul clasic e meduza nemuritoare. În mod normal, meduzele mor după ce au făcut sex. Dar specia asta reușește să inverseze procesul de îmbătrânire și să devină din nou larvă. E singurul animal care are această strategie interesantă.Corpurile au niște circuite, ca un manual de instrucțiuni. Deci e incredibil să ai circuite reversibile. În lumea animalelor există și hidra, care seamănă cu meduza și ale cărei celule stem au o capacitate infinită de reînnoire. Deci nu sunt limitate de numărul de diviziuni ale celulelor. Pot trăi la infinit.
Și animalele mai mari?Citește și: Moartea e o călătorie high-tech în cimitirele futuriste din Japonia
Păsările, liliecii și broaștele țestoase au trucuri celulare prin care îmblânzesc radicalii liberi și încetinesc îmbătrânirea. Iar oamenii investighează dacă aceste trucuri pot fi aplicate și la noi. Preferata mea e o moluscă de apă dulce care produce o larvă. Larva înoată și se prinde de branhiile unui somon. Odată atașată, larva injectează o mică proteină, iar proteina ajută somonul să gestioneze mai bine radicalii liberi. Așa că somonul nu mai trăiește doar unul sau doi ani, ci trei. Un an în plus fără să fie atacat de cancer sau alte boli care atacă peștii la bătrânețe. Parazitul extinde viața gazdei sale prin substanțe chimice. Imaginează-ți cum ar fi dacă am putea crea și folosi astfel de larve! Așa ar putea arăta viitorul.
Publicitate
Atomii din corpurile noastre sunt în reînnoire continuă, așa că puține părți din corpul nostru au mai mult de zece ani. Unul dintre ele e creierul. Celulele lui nu se reproduc în același fel. Deci e greu să ne menținem creierul sănătos și funcțional după o sută douăzeci de ani. Pentru că, dacă aceste celule s-ar reînnoi, ne-am pierde experiența acumulată. Ne-am pierde pe noi înșine. Cum o să rezolvăm problema asta?Creierul unor păsări americane se reciclează la sfârșitul sezonului de împerechere. Deci în anul următor, păsările trebuie să învețe din nou cântecele de împerechere. Dacă ne-am reînnoi celulele creierului, ar trebui să învățăm unele lucruri din nou.
În perioada de documentare pentru carte, ai fost la o convenție anti-îmbătrânire. Ce impresie ți-a făcut?Citește și: Cum au fost îngropați morții în timpul celor mai dezastruoase epidemii ale lumii
Mesajul cu care am rămas după ce am scris această carte e că ideea de viață mai lungă apare din cauză că ni se pare că nu am profitat suficient de viața noastră. Trebuie să realizăm că avem doar bucățica asta și s-o exploatăm cât de mult putem. De asta încercăm să obținem nemurirea, pentru că viața nu ni se pare suficientă pentru tot ce ne dorim să facem.Să zicem că oamenii ar deveni nemuritori. Asta înseamnă că evoluția lor s-ar opri?
Eu zic că nimic nu evoluează fără moarte. Animalele evoluează foarte repede în medii în care moartea are loc rapid. Oamenii au scăpat de prădători. Am inventat medicina. Nu ne mai omoară atât de ușor lucrurile care ne omorau în trecut. Și cred că majoritatea oamenilor de știință care studiază evoluția ar zice că evoluția noastră a încetinit. Nu prea sunt sigur că mai evoluăm, sincer să fiu.
Publicitate
Interesantă turnură de situație. Ai plănuit-o de la început?Drept să spun, da.
Păi nu există niciun dubiu în privința asta. Nu mai trecem prin procesul de evoluție darwiniană. Dar suntem vii. Cunoaștem viața. Și o să cunoaștem și moartea când o să ni se întâmple. Așadar, aș zice că da, suntem încă în viață.Urmărește VICE pe Facebook.Traducere: Oana Maria ZahariaMai multe despre nemurire pe VICE:
Cum vor reacţiona oamenii la nemurire
Comuna nemuririi din Gavdos
Am dat de singurul om nemuritor din România şi ne-am certat pe bani