Următoarea ta vacanță ar putea fi în penitenciarul ăsta transformat în hotel de lux

Articolul a apărut inițial în Amuse

Sami Joutsenvuo, administratorul șef al hotelului Katajanokka din Helsinki, este un profesionist al industriei de ospitalitate. Se ocupă personal de fiecare rugăminte sau comentariu pe care le primește. Cu toate acestea, un mail recent cu subiectul „Feedback negativ” l-a luat prin surprindere. „Feedback-ul ne-a spus că experiența «a fost un pic ca la închisoare»”, râde el. „Hmmm, clientul are întotdeauna dreptate. Dar ce ar trebui să spun? Am băut o cafea și apoi am răspuns.”

Ce-i drept, mailul avea dreptate cu totul. Hotelul Katajanokka a fost construit și amenajat într-o fostă închisoare. Aceasta e o moștenire pe care hotelul se străduiește să o conserve, dar la un nivel de cinci stele, ceea ce clar n-a fost cazul acolo pe vremuri, la deschidere. Atunci era doar o închisoare funcțională: chiar și o încercare de a te uita pe fereastră (toate ferestrele fiind situate foarte sus pe pereți) te putea trimite la carceră pentru trei zile.

Construit în 1837 în perioada când Rusia ocupa Finlanda, Katajanokka a fost folosită mai mult drept centru de procesare, cu majoritatea deținuților ispășindu-și apoi pedepsele în altă parte. Însă aglomerarea și condițiile proaste erau atât de grave, încât Amnesty International s-a sesizat și a forțat închiderea ei în 2002.

În ciuda condițiilor care au devenit foarte aspre, Joutsenvuo spune că mulți foști deținuți și angajați ai închisorii s-au întors acum, după redeschidere, ca să participe la un tur ghidat prin hotel și să vadă ce s-a ales de fostele lor celule sau loc de muncă. Ca un adevărat istoric, administratorul e încântat de șansa să-și verifice poveștile și de a afla unele noi – motiv pentru care își invită sursele să rămână pentru un prânz. Prin aceste interacțiuni și discuții, spune el, a avut ocazia să afle cât de dramatică era pe vremuri viața în Katajanokka.

„Într-una dintre celule stăteau șapte oameni”, povestește el. „Am zis că pot doar să-mi imaginez cum era asta. Dar un fost deținut mi-a spus că nu pot. Asta însemna că erau trei paturi de buncăr pe un perete, alte trei paturi suprapuse pe celălalt perete, plus o persoană care dormea pe podea. Persoana care dormea pe podea era ultimul venit, dar asta doar dacă nu era cineva important în lumea interlopă.”

„Banii contau. Jefuitorii de bănci erau printre cei mai șmecheri. Acum n-are niciun rost să jefuiești o bancă, nu mai sunt bani în bănci. Cel puțin nu cash. De un rang inferior erau pedofilii, violatorii, «cârtițele». Tipii care-și băteau nevasta și copiii. E interesant că și criminalii aveau așa un simț al dreptății.”

Joutsenvuo nu vede curiozitatea foștilor deținuți ca pe ceva neobișnuit. („Presupun că pe măsură ce trece timpul, uiți lucrurile rele”, zice el. „Eu am fost în forțele speciale. A fost nasol. Dar de fiecare dată când mai vorbesc cu băieții despre timpul petrecut în armată împreună, nu îmi pot aminti nimic negativ.”) Oricum, simțul lor dezvoltat al umorului continuă să-l surprindă. Așa a fost cazul cu celebrul hoț de mașini Matti „Volvo” Markkanen, care și-a câștigat această poreclă pentru că mașina suedeză este notoriu de dificil de furat.

„A venit și el aici în calitate de client”, adaugă Joutsenvuo. „A început să strige în restaurant că a scăzut calitatea serviciilor noastre, pentru că era obișnuit să vină cineva să-l ia și să nu trebuiască să plătească nimic. Are dreptate, ce pot să zic.”

La fel, Jan Jalutsi, zis și „Regele Evadărilor”, a vizitat hotelul Katajanokka de mai multe ori. În vremurile lui de glorie a evadat din toate închisorile nordice în care a fost pus, inclusiv din Katajanokka; o evadare care s-a sfârșit cu o cădere peste zidul înconjurător din cărămidă roșie și cu un picior fracturat în 11 locuri. (Deși a încercat să reziste așa ca să evite recapturarea, calmantele au încetat la un moment dat să funcționeze.)

Când Jalutsi nu era ocupat să-și planifice următoarea marea evadare, nu se dădea în lături de la mici măgării. De exemplu, atunci când a reușit să strecoare o monedă în celula de carceră și și-a petrecut noaptea dezmembrând-o șurub cu șurub.

Acum complet reabilitat, fostul deținut organizează un tur ghidat special prin hotel pentru tinerii finlandezi, unde își povestește experiențele și îi avertizează să încerce să rămână mereu de partea corectă a legii, aproape ca un fel de documentar horror nordic. („Aș vrea să le arăt puștilor că viața de criminal nu e niciodată ca-n filme”, îmi povestește el pe mail despre programul său. „E foarte dură, plină de nepolitețe, iar oamenii care sunt lângă tine sunt mereu neloiali.”)

Nu toate poveștile din Katajanokka par desprinse din Orange is the New Black. Așa cum își amintește Joutsenvuo, de multe ori angajații erau umani cu deținuții și încercau să-i ajute, acționând în interesul lor. Așa era și cazul preotului închisorii. Slujba de duminică era o activitate favorită a deținuților datorită înghesuielii – era locul perfect pentru a face schimburi de droguri sau bilețele – însă unii o frecventau și pentru scopul ei primordial. Iar unele confesiuni erau recompensate pe loc.

„Un cuplu din Singapore a fost prins în aeroportul din Helsinki transportând droguri în 1992”, își amintește Jalutsi. „În închisoare, tipa i-a spus preotului că pedeapsa automată pentru traficul de droguri în Singapore e execuția. Se face o excepție doar dacă ai copii, dar ei nu aveau. Ei, preotul le-a făcut rost de o celulă goală pentru o oră. Peste un an și ceva, au fost trimiși înapoi, iar preotul a primit apoi o vedere din Singapore. Scria – mulțumim, avem un fiu. E povestea mea preferată. A salvat două vieți și a mai creat una.”

Având în vedere că are în spate mai mult de un secol de istorie intensă, pe toată perioada ocupației, ai putea crede că închisoarea Katajanokka vine la pachet cu câteva fantome. Însă nu e cazul, spune Joutsenvuo, spre dezamăgirea mea. E un subiect pe care l-a investigat îndelung, fiind pregătit să îi liniștească pe clienții fricoși cu fapte verificabile. „Mereu le spun oamenilor, dacă vrei să fii sigur, rezervă o cameră și spune-mi a doua zi dimineață dacă e ceva”, adaugă el, simțindu-mi dezamăgirea.

Îi urmez sfatul și dorm mai bine decât am dormit de nu știu când. Dacă a fost vreun sunet dubios peste noapte, oricum n-a trecut de zidurile groase ale închisorii.

Deși penitenciarul a fost inițial construit pe un deal aflat cu mult în afara orașului (unde altundeva să pui indezirabilii?), Helsinki s-a extins și a înglobat de atunci hotelul Katajanokka. Multe dintre cele mai importante puncte de reper ale orașului sunt suficient de aproape ca să ajungi la ele cu o scurtă plimbare pe jos, inclusiv catedrala, piața centrală și celebra Allas Sea Pool.

Astăzi, hotelul Katajanooka nu mai e afectat de supraaglomerare. Cele 164 de celule inițiale au fost condensate în 106 de camere. Fostele birouri administrative și sauna (da, aveau una) au fost și ele înglobate în apartamente.

Oricum, o mare parte din spiritul inițial al clădirii a fost păstrat și din dorința proprietarilor, dar și pentru că a căpătat acest rang de monument istoric semnificativ. Asta înseamnă că anumite modificări utile pentru un hotel – de exemplu, să se facă ușile de la camere mai mari – nu sunt permise în acest caz.

Dar pentru că hotelul Katajanokka a fost construit pe modelul de închisoare-hotel Philadelphia (acel gen pe care l-ai văzut în mai toate filmele despre închisori), are și un atriu deschis și scări din fier de sus până jos, care dau întregii clădiri un vibe foarte aerisit. Chiar dacă probabil nu se simțea așa și pentru locatarii ei inițiali.

„Nu mai avem bare la ferestre în camere”, spune Joutsenvuo, vorbind despre modificările cele mai vizibile. „E o chestiune de securitate. După cum vezi. Dacă primim feedback negativ că seamănă prea mult a închisoare, cel pozitiv e legat de liniște. Ferestrele micuțe făcute pentru hotel nu mai seamănă deloc cu cele originale.” Cu toate acestea, există un tip de cerere din partea oaspeților pe care nu o poate îndeplini niciodată.

„Aproape fiecare client vrea o cameră cu priveliște”, râde Joutsenvuo. „Dar nu putem să îndeplinim cererea, ne pare rău.”

Având în vedere combinația lui unică de istorie densă cu confort de lux (în 2018, hotelul a intrat în seria Tribute Portfolio a lanțului hotelier internațional Marriott), hotelul Katajanooka rămâne unul dintre favoritele locale, chiar dacă vrei doar o cină romantică și băuturi în carcera de la subsol. (Acesta e un pachet care te obligă să renunți la telefon pentru a te bucura de experiența completă.)

Dacă te interesează un eveniment mai mare, hotelul găzduiește peste 20 de nunți anual, în capela-sală din dotare, al doilea cel mai vechi așezământ religios din oraș.

Cele mai bune camere încep de la 130 de euro pe noapte. Oricum, ca pentru majoritatea hotelurilor, pe timpul verii (când nordicii se poartă de parcă trebuie să trăiască vara cât pentru tot restul anului) va trebui să rezervi locuri în avans.

Laura Studarus a stat ca oaspete la hotelul Katajanokka. Vizitează hotelkatajanokka.fi pentru mai multe detalii și rezervări.