Mi-am notat într-un Excel toate drogurile pe care le-am luat în ultimii nouă ani

În 2012, când m-am mutat la Berlin, eram un franțuzoi tânăr și enervant, proaspăt sosit în capitala Germaniei și îngrozit să nu uit vreuna dintre amintirile frumoase pe care urma să mi le fac acolo. Așa că am început să-mi fac tot felul de liste. Așa cum unii își notează meticulos toate filmele pe care le văd, eu îmi notam în agendă toate cluburile la care mergeam sau piesele care îmi plăceau. Dar, mai ales, în orașul în care făceam clubbing săptămânal, am vrut să știu foarte clar ce bag în mine și cât de des, fără să am posibilitatea să trișez sau să mă mint, ci cu obiectivitate maximă.

Pentru că cifrele, spre deosebire de noi, nu mint. Așadar, când am realizat că aceste hobby-uri noi vor deveni rapid un obicei, am zis că ar fi bine măcar să-mi analizez consumul și să țin o listă în care să notez exact ce am consumat. Pe scurt, mi-am construit, fără să-mi dau seama, un sistem care să îmi scadă riscurile consumului.

La fel ca în orice experiment științific, a trebuit să setez un protocol metodologic și câteva reguli stricte: în fiecare noapte în care consumam o substanță psihoactivă în scopuri recreaționale (pe lângă canabis, care nu-mi place prea mult, și alcool), trebuia să notez sistematic data și produsul – cât și persoanele cu care eram și locul unde eram. Și trebuia să fiu exact, așa că îmi dădeam singur sms-uri cu ce urma să iau, chiar înainte să iau, ca nu cumva să uit a doua zi.

În epoca informațiilor și al sinelui cuantificat, în timp ce oamenii se echipează cu aplicații care le controlează somnul, le numără pașii sau le monitorizează caloriile ingerate, eu am colectat date cantitative pe care mă pot baza în proporție de 97 la sută, cu privire la frecvența consumului de droguri, din prima zi. Și iată-mă, după nouă ani, cu un tabel fascinant plin de excese, cruciulițe care, atunci când scrollez, arată ca o ninsoare poetică.

În acest matrix cu 226 de rânduri și 13 coloane, care corespund, respectiv, numărului de zile în care am consumat și diversele substanțe pe care le-am consumat, MD-ul își dă mâna cu LSD-ul și bate palma cu 2CB-ul, sau are câte un one-night-stand cu mefedrona, 4-MFP-ul sau dezamfetamina (un tratament pentru hiperactivitate care se obține gratis în Olanda). Datorită informațiilor mele despre droguri, pot spune cu siguranță că am luat ecstasy de 81 de ori în viața mea, am consumat MDMA 74 de nopți, ketamină în 35 de nopți. Tot cifrele mă ajută să îmi amintesc de niște festivaluri magice și de oameni mișto, care, altfel, mi-ar fi dispărut din memorie.

Prin analizarea informațiilor ca un începător în ale statisticii, pot extrage rezultate noi și afla alte informații prețioase. De exemplu, pot ști că am consumat droguri în proporție de 22,6 la sută în Germania și 20,4 la sută în Olanda. Că tind să consum stimulenți empatogeni și psihedelice mai ales vara – pe la festivaluri, ca toată lumea, îmi imaginez. Dar că iau cocaină mai mult iarna (depresia sezonieră?).

Dar dincolo de eternul ciclu al anotimpurilor, graficele îmi arată și cursul propriei existențe, pentru că din ele văd: intensitatea primei mele veri în Berlin, în 2012, urmată de o lungă perioadă de stabilizare între 2013 și 2015, apoi o fază de calm între 2016 și 2017, care a coincis cu o relație de cuplu stabilă. Punctul cel mai înalt al consumului e în vara lui 2018, anul în care m-am despărțit, am avut probleme la job și am mers la trei festivaluri unul după altul și apoi într-o vacanță prelungită în Berlin. Și pandemia de COVID-19 își arată efectele în graficele mele, începând cu martie 2020.

Dar, la fel ca în orice studiu statistic, aceste informații au limitele lor: principalul dezavantaj al tabelului e că furnizează informații doar despre date, nu și despre cantități. Când am început tabelul, eram un clubber tânăr și naiv și eram mai preocupat de frecvența cu care consumam decât de dozaj. Treceam doar că am luat speed, fără să țin cont că era o liniuță într-o seară plictisitoare de clubbing sau în noaptea de Anul Nou, când am tras până dimineața. 

Iar această lipsă afectează destul de tare studiul. Dacă ne luăm după grafice, am putea crede că am consumat la fel de mult în 2019 ca în 2012 sau 2013, pe când fix opusul e adevărat: acum iau, de politețe, câte o gură de apă cu MD de la un prieten, dar nu mai consum în niciun caz cantitățile exagerate de la început. La fel și cu alcoolul. După treizeci de ani, frecvența crește, dar cantitatea scade. Bei câte un șpriț seara la culcare, dar nu mai tragi atât de des beții care țin până dimineața. Din acest punct de vedere, informațiile mele sunt înșelătoare și, dacă aș face-o din nou, aș încerca să integrez și cantitățile. Dar ai arăta suspect să umbli cu un micro-cântar după tine la petreceri și să cântărești tot ce bagi în tine. 

Ideea mea nu e perfectă și poate fi îmbunătățită și adaptată după nevoile fiecăruia. Dar, în această perioadă de pandemie, în care tuturor ne e greu să ne gestionăm consumul, vă încurajez să dezvoltați propriile voastre instrumente prin care să reduceți cât mai mult riscurile. Dacă ai nevoie să te droghezi ca să suporți anul ăsta groaznic, măcar fă-o cu precauție. Fie că o faci singur seara, sau pe Zoom la tine în studio, încearcă să notezi undeva de fiecare dată ce iei. Nu uita că numerele, spre deosebire de noi, nu mint.

Articolul a apărut inițial în VICE Fr. 

Atenție: VICE nu încurajează consumul de droguri. Articolul de față are rol informativ.