Fotografii cu oamenii din cluburile anilor '80 și '90 din Marea Britanie

Titlurile nu reușesc să facă lucrurile să sune tocmai bine. „Cluburile din Marea Britanie se închid în număr alarmant", indică datele industriei." „De ce moare viața de noapte britanică (de un proprietar de club)" „Cum putem salva cluburile din Londra?" Povestea generală spune că înainte de nebunia cu aprobările de funcționare, plângerile în privința zgomotului și chiriile scumpe care au dus la închiderea localurilor mai mici, o cultură a cluburilor se răspândise în West End, East End și în câteva zone din sud-vestul Londrei.

Realitatea e mult mai nuanțată și complicată de atât, dar există o singură concluzie: cluburile se închid mai repede decât se deschid altele noi, nu doar în Londra, dar și-n țară. De fapt, până la finalul anului trecut, Marea Britanie a pierdut aproape o jumătate din cluburile sale tocmai din 2005. Dacă ăsta nu e un argument destul de bun pentru cohorta de comentatori de pe Youtube care spun „Era mai bine pe vremea mea", atunci nu știu ce ar putea fi. Dar datorită muncii fotografilor care au documentat viața de după căderea serii din anii 80 până-n prezent, avem mai mult decât amintirea unui grup de 45 de ani cu care putem defini perioada asta explozivă din viața de noapte a Londrei.

„Ceea ce am fotografiat întotdeauna nu au fost muzica sau dansul, oricât de ciudat ar părea", a zis Adam Friedman, un fotograf de 53 de ani, ale cărui cluburi din anii 1980 până în anii 2000 se află în arhiva de fotografie Youth Club și sunt parte dintr-o expoziție de grup care s-a deschis în estul Londrei pe șapte iulie. „Ceea ce fotografiam mereu era fericirea. Și cred că asta e o putere subestimată. E un antidot pentru orice e rău în lume - e genul nostru de superputere."

Când am vorbit cu Adam, la aproape 30 de ani de când s-a întors din Londra după ce a fotografiat subculturile și cluburile de puști din New York, suna ca și cum era la fel de fascinat de cluburile astea ca-n adolescență. A crescut în nordul Londrei, după cum spune el, și a devenit interesat de cluburi datorită fascinației pe care o avea pentru punk și muzica live. După câțiva ani, a prins experiență prin fotografierea oamenilor din Manhattan - din cartierele hispanice până la tipii „de pe Wall Street", care aruncau cu banii în locuri ca Area, unde spărgeau mii într-o singură noapte" - după care s-a întors la brutalitatea Thatcherismului din Marea Britanie, în 1987.

„Toată lumea părea dezolată, ca și cum li se zisese că nu mai pot face nimic", povestește el, când își amintește sentimentul anti-comunitate din perioada aia. Dar, noaptea, oamenii reușeau să găsească o cale prin care să se conecteze. „Uneori, cam pe la trei dimineața, era un moment când apărea o anumită expresie pe față: un mod prin care toată povestea prindea formă. Și e incredibil. Cu toții am simțit-o, oricine a ieșit și a fost un puști și era plin de curiozitate în inimă a simțit-o. Dar să surprinzi asta într-o imagine sau într-o serie de fotografii, e de-a dreptul extraordinar. E extrem de important." Înregistrarea momentelor respective de fericire au ajuns să-i definească munca.

Ce părere are despre direcția pe care am ales-o, în care fiecare dintre noi care are un smartphone e și fotograf? „Ce mi-a plăcut mereu la fotografie," spune el, „e că este o artă egalitaristă. Înainte ca telefoanele și toate dispozitivele astea să apară, ne găseai la fiecare ocazie specială. Desigur că moda asta a explodat. Sunt ok cu asta. Când lucrurile se schimbă, mă schimb și eu." În cazul ăsta, înseamnă că trece de la portretele și fotografiile de club la un proiect enorm. Vrea să facă un print sub forma unui mozaic din sute de fotografii - „o imagine dintr-un club pentru fiecare noapte a anului" - într-un exemplar gigant, care amintește de geamul colaj. Îl numește Key of Joy.

În ceea ce privește viitorul cluburilor, el nu sună tocmai încântat să dea doi bani pe povestea asta. „Nu cred că-s calificat ca să răspund la asta", a început el. „Cred că ceea ce se întâmplă cu cluburile din Londra e ceea ce s-a ales și cu benzinăriile din Londra. Încearcă să faci plinul mașinii aici. Unde au dispărut benzinăriile? Au fost vândute și s-au construit birouri pe ele. Asta s-a întâmplat și cu West End, asta se întâmplă peste tot. E deja mult prea tentant să nu vinzi clădirile astea."

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre viața de noapte:
Cum ar trebui să arate un club din care să poți scăpa viu
Flyere din Web Club, de pe vremea când nu existau hipsteri
Cum s-a schimbat mersul în club, în București, după interzicerea fumatului