Ghidul musulman de igienă anală

Fundul meu e la fel de curat ca o zonă securizată nonstop. De ce? Pentru că, la fel ca alte milioane de musulmani, mă spăl la cur de fiecare dată când vizitez toaleta, cu ajutorul unei cupe magice – un vas umplut cu apă, care se numește lota. Pentru mine, să folosesc doar hârtie igienică pentru curățarea fundului e ca și cum aș face curat în toată casa cu un aspirator de mână – inevitabil tot o să ratezi niște locuri. Iar pentru musulmani, să scapi vreun loc nu e deloc cool.

Multe persoane sunt adesea – vocal – fâstâcite de prezența sau măcar de ideea unei lota sau a oricărui dispozitiv pentru spălarea anală. Știu deja toate reacțiile posibile pe care le pot avea oamenii noi care vin în casa mea pentru prima dată, acea frază specifică: „Adică tu chiar îți atingi căcatul?" Poate că sunt speriați de ideea contactului cu propria gaură după ce ți-ai terminat treburile. Sau, poate, sunt prudenți când vine vorba de „ceva nou." Așa că profit de ocazia asta să clarific unele lucruri.

Islamul învață că starea corpului o afectează pe cea a spiritului, așa că e esențial să fii curat tot timpul – mai ales înainte de rugăciune – d-aia mulți musulmani folosesc lota. Spre deosebire de ce ai fost lăsat să crezi, musulmanii nu-și bagă mâinile între buci și scârmă acolo după ce au fost la toaletă. Orice mit de genul: „Ah, ai grijă, amice, n-ar trebui să dai noroc cu mâna stângă a unui musulman" – care spune, din nou, că mâinile noastre sunt pline mereu de particule de căcat – e ridicol și jignitor. Suntem – sunt – extrem de curați. Să folosești lota e ca și cum ai folosi un duș mai mic și, sinceră să fiu, să compari un frecat rapid de hârtie igienică aspră cu un spălat plăcut cu apă (care se simte foarte bine) e ca și cum l-ai compara pe Richard Madeley cu Chris Morris. Chiar nu… poți.

Ștersul fără apă ne lasă pe mine și alți musulmani cu o senzație ciudată de neliniște și disconfort. Nu e un moft pe care l-am deprins – e o credință moștenită și o parte din crezul nostru. Cred că cel mai bine o zice vărul meu Mahum, „Dacă o pasăre s-a așezat în palma ta, doar nu o ștergi cu un șervețel, nu?"

Totul e bun cât timp poate păstra lichid și oferă un șuvoi de apă controlat. Și ar trebui să încerci să folosești mâna stângă la spălat, pentru că dreapta se presupune că trebuie să rămână curată pentru mâncat. Mătușa mea obișnuia să folosească un vas portocaliu pentru apă, din cine știe ce motiv. Jgheabul era atât de înalt, încât îmi dădea impresia că-mi spălam fundul cu o macara într-o toaletă de dimensiunea unui șifonier. Soțul meu folosea o sticlă veche în perioada studenției, pe care o ascundea de colegii lui. Cumnatul meu avea o carafă din plastic pentru lapte, care avea o buză specială pentru a reduce riscul scurgerilor.

Părinții mei au instalat în casa noastră un „duș musulman" – un cap de duș mai mic și un furtun care se prinde de perete pe partea dreaptă a toaletei. A fost dat jos imediat, totuși, pentru că presiunea apei era prea puternică. Tatăl meu arăta ca supraviețuitorul leșinat al unui tsunami după ce a ieșit din baie, nu-și dădea seama unde era. Săracul.

Multe persoane mă întreabă ce fac atunci când trebuie să merg la toaletă la muncă – e ca un blestem al iubitorilor de lota. Dacă nu te poți ține până ajungi acasă sau acea „korma" de la cantină ți-a dat stomacul peste cap, poți improviza o lota dintr-o sticlă goală sau un pahar de unică folosință. Unii aleg să umezească niște hârtie înainte să intre în toaletă, și să facă un soi de versiune primitivă a lotei din șervețele umede. E OK – am trecut cu toții prin asta – dar înseamnă că trebuie să te caci foarte repede înainte ca rola de WC să se dezintegreze într-o sculptură din hârtie moale direct în palmă.

Totuși, principala problemă cu defecarea la muncă apare când încerci să strecori lota sau dubioșenia improvizată din hârtie în cabină, iar un coleg te vede. Prima opțiune e să te oprești puțin pentru o mică discuție și să bei apa sau să arunci hârtia udă în coșul de gunoi. A doua variantă e să-ți ignore colegul de muncă, să te bagi încet în cabină cu bideul proaspăt făcut, să-ți faci treburile și apoi să te abții să vorbești cu cineva pentru restul zilei. A treia opțiune e să duci sfidător dispozitivul la toaletă, purtându-l deasupra capului cu ambele brațe, în timp ce te holbezi direct în ochii fiecărui coleg pe care-l întâlnești pe drum.

Sunt o groază de lota portabile pe piață, care-ți intră și într-o geantă sau într-un buzunar și arată ca niște cutii de Capri-Suns goale, cu capete pe care le poți roti. Pentru durată mai lungă și „presiune mai mare", există sticle din plastic cu mânere la capăt, pe care le poți desface în două. Dar unele dintre ele au o gaură mică la fund ca să-ți fie mai ușor să le presezi, ceea ce înseamnă că, dacă nu ești atent, vei lăsa o dâră de apă de la chiuvetă până la toaletă la reumplere, ca un soi de Hansel și Gretel căcăcioși.

Dacă nu ești dispus să dai câțiva bănuți pentru un duș portabil, am auzit de oameni care folosesc pahare gradate din sticlă și chiar ceainice pe post de lota atunci când sunt plecați și nu au altă alternativă. Așa că ține minte data viitoare când ești plecat în weekend și faci cel mai prost ceai din viața ta – ibricul probabil că a fost folosit în niște scopuri care „nu apar pe ambalaj."

Traducere: Dana Alecu

Citește mai multe despre toalete:
Șapte bude publice pe care nu te-ai așeza nici mort Cum mi-am curățat vaginul cu aburi O femeie blocată într-o baie a zgâriat peretele până a reușit să iasă