Am văzut Fort Boyard în anii '90 și o să-ți explic de ce a eșuat în România

Când PRO TV a hotărât să facă concursul ăsta la noi, s-a știut clar: avea să fie o emisiune pentru nostalgici. Pentru ăia ca tine și ca mine, care s-au uitat și acum 20 de ani la show-ul original, care rupea audiența în Europa. A fost cel mai de succes gameshow TV exportat de francezi, ca să-nțelegi nebunia, așa că rețeta n-avea de ce să dea greș nici în varianta românească.

Chiar promitea, căci s-a respectat cu sfințenie formatul, de la piticii cu cheile, Passe Partout şi Passe Temps, la locul ales pentru filmări, chiar fortul din strâmtoarea Pertuis d'Antioche, același din emisiunea francezilor. Promitea, dar au stricat-o oamenii. Varianta noastră e un pic leșinată, deși prezentatorii și oamenii ăia celebri aduși să concureze mimează o încercare de energie care nu te convinge. Când ai mâncat show-ul ăsta pe pâine la francezi, care par mereu pe pastile, încerci aceeași dezmăgire ca la Supraviețuitorul de la noi.

Disco is Dead

Ăla care a avut la fel de multă acțiune ca aia de care are parte, în pat, un octogenar. Ideea că ultimele două ediții filmate de PRO TV la dracuʼ cu cărți au fost scoase de grilă și înlocuite, duminică seară, de filme de acțiune. O chestie mai sigură și mai aducătoare de audiență decât emisiunea asta, îngropată, se pare, la fel ca Survivorul românesc.

Chiar dacă nu înțeleg de ce niște rețete de emisiuni care rup audiențele de atâta amar de ani în afară nu merg la noi, am căutat niște motive.

În concursul ăla făcut de francezi și difuzat tot de PRO TV, în 1995, nu se jucau vedetele, ci oamenii obișnuiți. Dar probabil că cei de la Pro și-au învățat lecția după ce Supraviețuitorul cu anonimi nu a făcut mare brânză și au ajuns la concluzia că, dacă pun la bătaie vedete, o să rupă. Treaba așa merge pe TV: ori cu vedete, ori cu circ și sex, ca la Insula iubirii.

Cum spuneam, dacă atunci când eram mici vedeam tipi de toate profesiile concurând pentru galbenii din cușca tigrilor, la noi se strâng în fiecare ediție câte cinci oameni cunoscuți, unii dintre ei clienți vechi ai reality show-urilor de tot felul, cum este Ionuț Iftimoaie. Numai că eu tocmai asta cred c-a lipsit concursului de la noi: motivația cu care vin să câștige anominii în foame de bani, mult mai bătăioși decât ar fi vedetele care știu că trebuie să doneze jumătate din premiu. Că nu se face să iei tot acasă, ca milogul.

La ediția asta cu Iftimoaie, de exemplu, s-au câștigat vreo 7 000 de euro, dar vedetele au rămas doar cu jumătate. Vreo 600 de euro de căciulă, așa că înțelegi lipsa de entuziasm, nu?

Îți spune ceva numele Patrice Laffont? E tipul ăla cu vorbele la el, care prezenta emisiunea la francezi, în anii '90, și care, din ce-mi aduc aminte, nu era molcom ca ai noștri. El era secondat de o co-prezentatoare drăguță și veselă, ca orice franțuzoaică. Două tipologii diferite, cum ar veni, chestie pe care n-o s-o vezi și la prezentatorii noștri, Paul Ipate și Octavian Strunilă.

Ăștia sunt doi actori din aceeași generație, pe care unii aproape că au probleme să-i deosebească și, în plus, îmi pare că se calcă și pe bătături. Nu mi-e prea clar care-i principalul și care-i secundarul, care-i ăla de treabă și care mucalitul.Two peas in a pod. Și o impresie generală că mai mult se încurcă unul pe altul, decât să se completeze finuț.

Uite o chestie care le-a ieșit celor de la Pro: personajul Pere Fouras, moșneagul care le dă concurenților tot felul de ghicitori de dezlegat și pe care le-au nimerit doar câțiva, la noi. Elena lasconi, Lia Bugnar, Sandra Izbașa și Vlad Logigan, mai precis. Moșul nostru este jucat de actorul Marius Manole și trebuie să recunosc că m-a șocat asemănarea cu bărbosul francezilor, care-l ascundea sub țoalele alea monahale pe comediantul Yann Le Gac.

În plus față de actorul nostru, tipul cu ghicitorile din concursul original era și producător al emisiunii. Bag mâna-n foc, fără să mă documentez, că și ghicitorile sunt luate de la francezi. Uita una: „Cade-n gol mereu și niciodată nu se oprește, iar când vrei să te apropii, îndată te stropește". Răspunsul este cascada. Cu plăcere.

Dacă te-ai uitat la emisiunea asta, acum sau când erai mic, știi că cea mai spectaculoasă probă este ultima, când cei cinci primesc un indiciu după care trebuie să ghicească cuvântul care le deschide drumul spre galbenii lui Moș Fouras. Ori, în varianta românească, mie mi se pare că e o chestie care nu te solicită intelectual.

Uite, un exemplu! Mașină de x și x minat. Cuvântul lipsă și comun este teren, însă echipa formată din Claudia Pavel, Kamara, Giani Kiriță, Lia Bugnar și Ionuț Atodiresei a avut ceva probleme de procesare. Chiar sunt curioasă cum terminau oamenii ăștia proba dacă nu o aveau în echipă pe regizoare și materia ei cenușie? Ca să-nțelegi, ceilalți patru cereau indicii în plus pentru a ghici cuvântul ăla la mintea cocoșului. Parcă în varianta franceză, proba asta nu era chiar pentru grădiniță. Și-n plus, curgea mai dinamic. Dar așa sunt și francezii, până la urmă.

Ce mi se pare enervant la varianta făcută de români este partea aia cu explicarea regulamentului de la proba finală, cu tigrii și comoara. În fiecare ediție. E dureros să-i vezi pe cei doi prezentatori cum se întrerup unul pe altul ca să explice o chestie pe care o poate face mai cursiv un singur om.

E ca atunci când te întâlnești cu prietenii la boardgames și vine unul nou care nu știe regulile, iar voi pierdeți timp aiurea ca să-i explicați și lui. În emisiunea franceză, se intră direct în pâine, toată lumea știe pentru ce a venit acolo. La noi, se lungește introducerea aiurea, unul simte nevoia să facă o glumă nasoală, altul se crede dator să-l completeze și-uite așa avem parte de-un preludiu românesc, lung și plictisitor, de care telespectatorii s-ar lipsi fericiți.

Așa s-a ajuns ca PRO TV să bage un film în locul emisiunii și să meargă mai departe. N-a fost să fie, dar așa e în TV, cred. Mai reciclezi un format, o mai dai în bară cu altul, iar la final îți dai seama că tot Românii au talent a prins la popor și trebuie cumva dusă mai departe până se satură lumea de ea.