Le-am scris tuturor tipilor care au dispărut din viața mea fără explicații

Am făcut-o ca să nu fii tentată să o faci tu.

de VICE Staff; translated by Oana Maria Zaharia
|
sept. 11 2018, 4:00am

Imagine: To All the Boys I’ve Loved Before/Netflix

S-a cam terminat vara, nu? Nopțile se lungesc, iar diminețile sunt răcoroase. Asta înseamnă că de acum nimeni n-o să mai aibă chef să meargă nicăieri fără o păturică și că începe sezonul în care simțim nevoia să ne cuibărim lângă cineva.

Sezonul cuibărelii e important în calendarul emoțional. Dacă ești singur în luna septembrie, sunt mari șanse să experimentezi următorul scenariu: într-o noapte mai răcoroasă ca de obicei, te vei trezi singur, după ce ai băgat în tine o pungă de cipsuri, visând la cineva cu care să împarți gustările în pat. Poate că, în acest moment de slăbiciune, te apuci să umbli printre mesaje vechi și aplicații de dating, cu gândul la persoane din trecut care ți-au scăpat (adică alea care nu ți-au mai dat niciun semn, deși ți-au zis că le place mult de tine și te-au lăsat să dormi pe singura pernă din casă!).

În timp ce faci asta, recuperezi ce ai pierdut pe internet cât timp a fost frumos afară și ai trăit un pic în afara lui. Poate că ajungi pe Netflix. Poate că o să te uiți la un film! Foarte frumos. Un film relaxant, ceva. Ăla despre care vorbește toată lumea pe Facebook, To All The Boys I’ve Loved Before!

To All The Boys I’ve Loved Before e atât de popular online încât are deja o grămadă de meme. Una dintre ideile principale ale filmului e că personajul principal, Lara Jean, le scrie scrisori, în secret, tuturor băieților pe care i se pune pata, probabil ca să-și descarce undeva sentimentele. Și, cum zaci tu în pat printre firimituri, întrebându-te care sunt motivele pentru care au dispărut anumiți oameni din viața ta fără explicație, te simți inspirat. Ia să le scrii și tu scrisori oamenilor care ți-au dat „ghosting” vara asta! Și, ca să nu le găsească nimeni, o să le arzi! Haha! Fabulos!

Aici mă tem că trebuie să intervim. Știu că o să-ți vină să faci chestia asta în septembrie. Toți simțim nevoia. Toți suntem singuri. Așadar, am scris niște mesaje tuturor persoanelor care au dispărut pe nepusă masă din viața mea și le-am pus pe internet, ca să-ți arătăm ce penibil e să faci asta și să te convingem să n-o faci și tu.

Imagine via Pixabay

Alex

Dragă, Alex,

Parcă mai ieri vorbeam frecvent pe Bumble până când, deodată, ai amuțit. Ce să mai, a fost acum nici două săptămâni.

Am simțit că s-a încheiat ceva cu mare potențial. Amândoi am făcut glume despre serialul It’s Always Sunny și păreai masculin și înalt. Ce a mers prost?

Trebuia să mergem să vedem piesa Marele Gatsby (fusese ideea ta) și m-am gândit că ești spontan și îți place literatura. Apoi, colega mea de apartament mi-a zis că biletul e de treizeci de lire, deci mi-am zis că înseamnă că ești și foarte generos.

În ziua respectivă, am împrumutat o jachetă frumoasă de la prietena mea, mi-am aruncat în geanta de serviciu trusa de machiaj și m-am pregătit mental pentru întâlnire. Într-adevăr, începusem să ne scriem mai rar în timpul săptămânii respective, dar oricum am fost mereu de părere că întâlnirea față în față schimbă totul. Știam că o să fie mai bine decât pe net.

Abia pe la prânz mi-am dat seama că nu stabilisem un loc de întâlnire, așa că ți-am dat două mesaje să punem la punct detaliile.

Au trecut câteva ore și până la urmă mi-ai scris – ai plecat de la muncă devreme ca să mergi la dentist pentru că te luase o durere cumplită de măsea. M-am simțit groaznic; era evident că întâlnirea cu mine era ultimul lucru care te interesa. Inițial, am simțit compasiune pentru tine, dar de atunci simt doar confuzie, pentru că nu mi-ai mai scris niciodată.

O să fiu sinceră: sunt cam sceptică în privința poveștii cu măseaua.

-- @RuchoSharma

Ben Zho

Dragă, Ben Zho,

Îmi amintesc totul foarte clar. Stăteam acasă la tine, în Soho, beată rangă, cu tine și un student/pictor/decorator/dealer de droguri. Îmi vânduseși niște valium cu câteva săptămâni înainte și ne-am super apropiat după ce ne-am mărturisit că suntem amândoi înnebuniți după poezia franțuzească. În fine, s-a dovedit că te-am enervat din prima clipă. Mi-a fost clar că m-ai căutat pe Google ca să găsești chestii dubioase despre mine (doar lucram la VICE, nici nu era greu), pe care le-ai ridicat în discuție în timp ce luam masa la restaurantul ăla oribil de scump.

Ți-ai plătit jumătatea de notă în bancnote de cincizeci de lire, nu înțeleg nici acum de ce. Apoi, am fost la cinema să ne uităm la Leviathan, o dramă rusească megaplictisitoare de două ore și ceva, din care n-am înțeles nimic pentru că eram prea beată ca să pot citi ca lumea subtitrările. Ne-am cuibărit unul în altul pe tot parcursul filmului. La final, ai luat în grabă un taxi și n-am mai auzit nimic de tine. Mai târziu am aflat că, în aceeași noapte, te-ai dat la o prietenă de-a mea la un party. Nasol. Totuși, ce voiam să zic e că încă aștept un mesaj de la tine.

-- @bertiebrandes

Emoticonul cu fantomă

Dragă, emoticonule fantomă,

Singura dată când am fost ghost-uită a fost cu tine, dar mi se pare că a fost de ajuns. Am fost împreună un an și jumătate, uneori aproape, alteori la distanță.

Am avut și probleme. De exemplu, nu aveai niciodată chef să vii cu mine la evenimente și preferai să stai acasă în pat și să te îndopi cu prostii pentru că ești un Taur stereotipic. Fiind Balanță, eu sunt incredibil de populară. Până la urmă n-am mai suportat să-ți aud scuzele pe care le inventai ca să nu vii la nicio petrecere și ți-am propus să ne despărțim. Tu m-ai implorat să continuăm și mi-ai promis că o să te schimbi. Eu te-am crezut, ca o fraieră.

Câteva zile mai târziu, am fost la cinema împreună – m-ai ținut chiar și de mână în public. A doua zi de dimineață, când ai plecat de la mine, am făcut planuri să mergem împreună la un party sâmbătă. Mă simțeam plină de speranță, până când am primit vineri un mesaj de la tine, prin care mă anunțai că mergi acasă la ai tăi în weekend. Te-am întrebat cum rămâne cu petrecerea noastră și n-ai răspuns nimic. De fapt, nu am mai primit nimic de la tine de atunci și am trecut prin cea mai dureroasă despărțire din viața mea. Ar fi fost drăguț să-mi fi oferit o explicație, ca să nu fiu nevoită să zac ascunsă într-un tufiș în fața casei tale o lună mai târziu, dar asta e, toți facem greșeli la tinerețe, nu?

-- Nilu Zia

Olly14lovesrugby

Dragă, iubit de mult pierdut,

Au trecut mulți ani de atunci, dar n-o să uit niciodată acea zi. Mă mutasem la școala aia de o lună și eram în autobuz, în excursie cu clasa. Toată lumea își dădea mesaje prin Bluetooth pe telefoanele Nokia alea cu clapetă și m-am băgat și eu.

A apărut nick-ul tău – Olly14lovesrugby – urmat de: „Vrei să ieși cu mine?” Cine era băiatul ăsta? Nu aveam idee! Dar aveam 12 ani! Și unui băiat îi plăcea de mine!!

M-am panicat și am încercat să trimit ceva șmecher înapoi. Mi-a ieșit un nonșalant „yh x”, ca să nu par prea disperată. Cinci secunde mai târziu, mi-ai scris „Yay baby ly”.

Cu inima bătând cu putere, ți-am răspuns: „Xx”.

Am petrecut restul zilei cu gândul la Olly14lovesrugby și ți-am dat mesaje non-stop. Dar încă nu știam care dintre băieți ești și eram un grup de cincizeci de elevi. Când am ajuns acasă, am rămas fără credit, așa că am împrumutat telefonul lui taică-miu. Nu puteam să nu-ți zic noapte bună.

Am stat în pat trează până la 2 dimineața. Mă tot furișam la parter să verific telefonul lui taică-miu, care era pe un raft. Dar n-am mai primit niciun răspuns. Cred că erai Olly ăla cu părul blond care era fan rugby și a furat cipsuri din magazin când am făcut un popas, dar nu pot ști sigur nici măcar până azi.

Cine știe dacă ne vom revedea vreodată.

-- Saskia Rowlands

Max

Dragă, Max,

Mi-ai trimis un gif cu The Simpsons după ce am făcut match pe Tinder. Super, ador Simpsons. Am făcut schimb de numere și am început să ne scriem. Dar la un moment dat, în miezul conversației, n-ai mai răspuns.

E ok, nu mă supără că ai dispărut. Dar peste câteva săptămâni, poate chiar o lună, mi-ai scris, în patru mesaje separate: „M-a lovit un Uber și am ajuns la spital. Eram pe bicicletă! Mi-am rupt încheietura și mi-am dislocat clavicula. Ce mai faci?”

Hai, frate. E o minciună infectă. Te-a lovit mașina, și nu orice mașină – un Uber! Ți-ai rupt oasele, bietul de tine. Ai fost în spital. Ai încercat să reiei conversația ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Puteai să fi zis că mi-ai scris, dar că nu s-a trimis mesajul din greșeală. Dar ai decis că un motiv mai bun să mă poți evita e să zici că te-a lovit mașina. Mulțumesc pentru efort.

Dintre toți tipii care mi-au dat ghosting, o să rămâi mereu preferatul meu. Respect.

P.S. dacă te-a lovit cu adevărat un Uber, sper că ești ok lol x

-- @nanasbaah

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE