Filmele astea românești mi-au amintit de ce ne e atât de greu să vorbim despre sex

Oh, sexul, activitatea minunată pe care (aproape) toți o practicăm, dar nu toți vorbim despre ea. Dacă vrei s-o luăm în sens biblic, de la sex a pornit lumea, dar noi, românii, tot pudici am rămas. Cel puțin de fațadă.

Dublul standard ne priește și cu Dumnezeu pe limbă mergem înainte. Ne scandalizează însăși ideea de educație sexuală în școli, pentru că ne stricăm copiii, și ne rușinăm de fiecare dată când se vorbește public despre sex – vezi, de exemplu, discuțiile despre orgasm, filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc al lui Radu Jude sau piesa Loredanei „Sex pe canapea”. În același timp, ne uităm cum gagica aia sexy își bagă senzual în gură batonul de Kinder Bueno, că doar e bună ciocolata și nu se poate abține. 

Desigur, conservatorismul ăsta e mai mult declarativ și cel mai probabil nu vom scăpa de el prea curând și nici de consecințele sale neprietenoase, dar un lucru să fie clar - românii fac sex, se uită la sex și, cel mai probabil, le și place. O parte din filmele românești de după Revoluție au punctat bine ideea asta, așa că am vrut să revin pe subiect și să-ți prezint câteva momente erotice din cinemaul autohton, că poate-ți aduci aminte că nu trebuie să scuipi în sân când vezi doi oameni dezbrăcați. Ce zici?

Sigur, lista asta e departe de a fi exhaustivă – o să-mi zici, poate, că am uitat de spectaculoasa secvență de sex în grâu din Nunta Mută sau, mai recent, de cea din La Gomera. Și mai lipsește ceva: n-o să găsești aici niciunul dintre filmele în care Șerban Pavlu apare gol.

Rona Hartner și-a făcut debutul pe marile ecrane în filmul lui Tony Gatlif din 2007, alături de frumușelul actor francez Romain Duris. La finalul povești se lasă cu mare pasiune între ei, de aia raw. Sunt pierduți în limbi diferite, dar ce mai contează când inima știe ce cere. 

În scena de preludiu, Rona moare de dorință în timp ce-l privește intens în ochi pe Romain, îl scuipă ușor pe față și mușcă dintr-un copac însetată de plăcere, ca apoi el s-o masturbeze pasional prin fustă. Sunt întrerupți de ceva agitație prin sat, dar se regăsesc pe marginea unui râu, cu ceva băuturică la bord, râzând ca proștii, pentru că nu prea se înțeleg prin vorbe. Rona tot lângă un copac își arată nerăbdarea, în timp ce-l mângâie pe francez pe față cu piciorul. 

Ăla începe să-i sărute nesătul talpa și degetele, de unde învățăm că zonele erogene nu-s doar alea clasice, ca apoi să ajungă să facă sex pe pământ, în mijlocul naturii, în poziția misionarului, timp de câteva secunde. Cadrul ține mai mult pe obrajii îmbujorați ai Ronei, ca ulterior să ni-i prezinte pe cei doi amorezi alergând goi prin pădure, așa cum îmi imaginez că alergau și Adam și Eva, înainte să fie dați afară din Rai.

Fun fact: Gadjo Dilo a câștigat un premiu César pentru cea mai bună coloană sonoră, unde patru dintre piese au fost semnate de Adrian Minune, care și-a făcut aici debutul în cinema. „Tutti frutti” va avea mereu un loc special în inima mea.

Kiki (Maria Popistașu) și Sandu (Tudor Chirilă) se iubesc, chiar dacă sunt frați. Da, se iubesc în modul „acela”, iar asta vedem încă de la începutul filmului, când ei stau în brățică romantic, pe un joc de lumini sublim care le pune trupurile în valoare. Scena de sex e așa slow, cu mâini care se întrepătrund și mângâieri interzise, că aproape te face să vrei să vezi mai mult, mai ales că încă nu știi că-s rude, deși mintea umană uită rapid astfel de detalii, mai ales dacă se implică total într-o poveste și nu o realitate. 

Tensiunea dintre personaje ține locul detaliilor explicite, la fel și replicile patetice, care-ți sună familiar dacă ai fost la un moment dat prins într-o relație toxică: „De fiecare dată când te văd am emoții ca la examen și mi se înroșește pielea” sau „Iubire e atunci când nu pot să trăiesc fără tine. Dementule, de ce mă chinuiești? Vrei să sângerez până la moarte de dorul tău? Ești o bestie și un nemernic, iar eu sunt cârpa ta de șters pe jos, sunt umbra ta.”

Filmul îți arată un trio compus din frații incestuoși și Alex (Ioana Barbu), o tânără studentă naivă care ajunge s-o iubească pe Kiki. Cele două au la un moment dat o secvență intimă, care pornește de la frumoasa replică: „Vrei să-ți dai bluza jos? Vreau să-ți văd sânii la lumina lunii.” Ce să vrei mai mult? Ai lirism, ai dramă, ai sâni superbi pe marele ecran, dar și un sărut între cele două protagoniste, iar asta mă face să mă întreb: oare de ce românul poate să aprecieze iubirea dintre persoanele de același sex în filme și nu în viața reală?

Fun fact: Scenariul filmului se bazează pe romanul omonim scris de Cecilia Ștefănescu, iar în 2006, când a fost lansat, a obținut Premiul publicului în cadrul Premiilor Gopo pentru cel mai mare succes la box office în anul 2006.

Horațiu Mălăele a dovedit că e in touch cu sexualitatea lui când a regizat Nuntă mută, dar nu mi l-aș fi imaginat niciodată într-o ipostază mai provocatoare. Uite că Sergiu Nicolaescu a scos asta din el în Poker. Pentru primul ei rol în cinema, Cătălina Grama aka Jojo a nimerit un rol stereotip cap-coadă, de moldoveancă care vrea să ajungă prezentatoare la meteo și umblă goală în majoritatea timpului. 

Titel, interpretat de Mălăele, intră peste ea în baie și o bruschează, pe un schimb de replici de genul „Nu-mi plac mârlanii” versus „Nu-mi plac curvele.” Apoi o sărută cu pasiune, în timp ce pare că-i face niște sex oral, dar camera regizorului nu dă astfel de detalii, în schimb pune imaginația privitorului la încercare. „Hai să trecem la lucruri mai romantice”, zice Titi, iar ea răspunde cu un accent puternic: „Hai să ne-o tragem.” Pentru că da, ce e mai romantic decât să ți-o tragi? Ei bine, să ți-o tragi pe o masă de poker, cu doi cozonaci dolofani în mâini, pentru că, ai ghicit, dragostea trece prin stomac. 

Jojo sare în brațele lui Horațiu, iar el o pătrunde monoton, dar determinat, pe la spate, că o ia și pe ea prin surprindere. Până la urmă, e mai încântată să înfulece din cozonacii ăia de cât de actul sexual în sine. 

Fun fact: OG Nicolaescu a făcut filmul ăsta când avea 80 de ani, pentru cine avea nevoie de confirmare că vârsta e doar un număr.

Monica Bîrlădeanu e o femeie foarte frumoasă și tot poporu' știe asta, așa că atunci când a apărut într-un film, în 2012, într-o scenă de sex, s-a lăsat cu discuții în online, că așa e frumos, după cum ziceam. Practic, așa și începe povestea (aparent a fost trademark-ul lui Tudor Giurgiu în anii 2000): ea și Andi Vasluianu și-o trag pe un acoperiș. N-aș zice că lipsește dorința, dar altfel e un mare fleoșc, pe românește fie spus, pentru că nu prea se lasă cu piele la vedere, ba chiar Andi pare că-i trage rochița Monicăi, să nu i se vadă cumva fundul la cadru. 

Da, e un sex pe repede înainte așa, pe șestache, dar nici măcar un sân nu iese la iveală din sutien. Nu știu, doar zic. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost schimbul ăsta de putere: înainte să termine Andi, ea nu pare extrem de extaziată și satisfăcută și-l întreabă: „Ești okay?”. Apoi îi scoate penisul ca el să ejaculeze afară, elegant. 

N-am idee dacă la acea vreme s-a dorit un gest de empowerment feminin, dar e mișto să vezi o femeie care nu se lasă futută până la capăt, dacă pot zice așa, cu metafora de rigoare. Și, ce-i drept, toate scena are ceva onest și natural.

Fun fact: Filmul ăsta a avut cei mai mulți spectatori în 2012. Oare a ajutat și sexul?

E ceva cu incestul în filme – fructul interzis, păcatul biblic, ceva ce nu se face, cum ar zice bunica, dar care atrage și incită în același timp. Exemple sunt multe, de la The Dreamers la Shame sau Cruel Intentions.

Îți vine să vomiți, dar parcă-ți și place, e ceva foarte pervers și bolnăvicios la mijloc, dar uite că oameni suntem și nu putem să ne negăm condiția, chiar dacă avem valori morale. În filmul lui Adrian Sitaru, apărut în 2016, Alina Grigore (Sasha) și Robi Urs (Romeo) sunt gemeni și se iubesc complicat, întunecat și năbădăios. Scena de sex dintre ei este filmată pe întuneric, cu fundul lui Urs la vedere, în poziția misionarului, iar apoi sub pătură, pe la spate, până când ea zice „gata.” Pare fix o scenă banală de sex uman, cu un pat care scârțâie și câteva gemete care nu par trase de păr, așa că e relatable pentru toată lumea, mai puțin partea cu incestul. 

În schimb, dacă aveai dubii cu educația sexuală în școli, că de aici am pornit, poate de asta-i bine să vorbești cu cei mici despre sex, să știe cum funcționează lucrurile, dar și ce să nu facă. Te lasă cu un gust amar pasiunea dintre frați, în măsura în care vrei cumva să le fie și bine, așa că dualitatea nu prea are note comice, dar în mod cert te pune pe gânduri și e mișto când se întâmplă asta.

Fun fact: Filmul a primit premiul Confederației Internaționale a Cinematografelor de Artă la Berlin.