Cele mai tari povești cu oameni mult prea sparți pentru un zbor cu avionul

Articolul a apărut inițial pe VICE Canada.

Există încă multe întrebări despre unde e OK să te spargi și unde nu e. Un loc unde sigur o să mai existe restricții este în avion. Poți călători domestic cu iarbă la tine indiferent că e în bagajul de cală sau de mână. Însă, dacă speri să poți să-ți iei iarba peste graniță (chiar dacă e într-o altă jurisdicție unde e legală), atunci mai bine uită.

Transport Canada spune că Regulamentul Canadian de Aviație care interzice fumatul la bordul unei avion se aplică și în cazul unui joint. Însă, ținând cont de lipsa unei clarități din jurul consumabilelor, nu e clar dacă prăjitura cu iarbă va apărea în meniul de pe bord, alături de, să zicem, o bere.

Evident, va trebui să mai așteptăm un pic pentru ca legalizarea să se aplice lucrurilor precum produse comestibile sau băuturi infuzate cu marijuana, ceea ce s-ar putea să nu primească binecuvântarea oficială a guvernului până la sfârșitul lui 2019. Transport Canada spune că „e prea devreme să confirme implicațiile complete ale consumului și transportului de produse cu canabis în Canada.”

Pentru moment, pasagerii ar trebuit să se abțină din a scoate marfa din bagajul de mână. Dar nu te oprește nimeni din a te sparge înainte să te îmbarci. Indiferent dacă e o idee bună sau nu. Poate poveștile astea cu oameni high la înălțime o să te convingă despre cât de bună e idea asta sau nu.

Aiden, 35 de ani, și Connor, 34 de ani

Aiden: Connor e inițiatorul rezident din cercul nostru. Lui îi place să le dea altora să fumeze. În taxi spre aeroportul din Mississauga, Connor a insistat să mănânc niște prăjituri cu iarbă, pe care le făcuse și le împachetase într-un pungă sigilată.

Connor: Eu nu cred că Aiden a fost împăcat cu ideea. Eu i-am spus că am mai făcut asta de câteva ori, așa că el a mâncat două prăjituri. Aiden susține că a mâncat trei sau patru, dar sunt destul de sigur că au fost doar două. Eu am încercat să fiu politicos, așa că am luat niște lapte cu care să spele prăjiturile.

A: Nu am știut în ce mă bag. Am luat suficient cât să mi se facă rău. Încă nu-și făcuseră efectul când am trecut de securitate. Am băut ceva la bar și tot nu am simțit ceva. Însă la îmbarcare, când era timpul să urcăm în avion și a trebuit să mă ridic, m-a pocnit în moalele capului. Țin minte că am zis: „Sfinte Sisoe! Nu e la fel ca un cui!”

C: El începuse să se albească la față.

A: Până când am urcat în avion mă simțeam captiv și claustrofobic. Eu stăteam la mijloc, între Connor și o tânără. M-am simțit copleșit, aveam frisoane și mi s-a făcut rău de mișcare, chiar dacă avionul nu se mișca.

C: Atunci a început să se înrăutățească. El a început să devină mai agitat. Am încerca să-l fac să asculte muzică.

A: Connor încerca să mă calmeze. Am băgat căștile și ascultam niște muzică de operă. El a realizat că greșise.

C: Aiden susține că i-am dat muzică de operă, dar nu e adevărat. Eu țin minte că era melodia „On and On” de la Orbital.

A: Muzica a fost ultima picătură. Am știut ce urma să se întâmple.

C: Am căutat punga de vomă și nu am găsit-o. I-am dat punga de plastic în care era revista companiei aeriene. El a vomat, dar doar jumătate a ajuns în pungă. Nici măcar nu decolasem încă. Toată lumea din jurul nostru era dezgustată. El s-a panicat.

A: Am vomat peste cămașa mea albă și pantalonii kaki. M-am simțit ușurat imediat după. M-am târât până la toaletă, unde am stat pe podea vreo 20 de minute. Mă gândeam ce naiba să fac când am auzit un ciocănit la ușă. Deodată, am devenit conștient de mediul înconjurător. M-am îmbărbătat și am deschis ușa.

Însoțitoarea de zbor a fost suficient de drăguță. Eu am asigurat-o că eram OK. Ea ne-a mutat în spatele avionului. Am mers pe culoar cu capul în jos, plin de rușine. Fostul meu scaun era îmbibat în cafea ca să mascheze mirosul de vomă.

Am stat lângă Connor, furios. Însoțitoarea a venit din nou. Ea m-a întrebat dacă am consumat droguri sau alcool. Ea lua notițe. Eu eram super paranoic, dar am rămas ferm pe poziții. Eu i-am spus că aveam o panică mare de a zbura cu avionul și că mă simțeam rău.

C: Țin minte că i-am spus că de la incidentul de pe 11 septembrie lui îi era frică să călătorească și că emoțiile l-au copleșit.

A: În restul zborului am adormit tun. Eram convins că urma să fiu interogat din nou la aterizare. Însă nimeni nu a venit. De abia așteptam să mă schimb în niște haine curate și să ies din aeroport, deși a părut o veșnicie până când ne-am luat bagajele.

Prietenii noștri au ajuns la aeroport să ne ia și am observat din start cât de rău arătam. După cină, am fost la o petrecere, unde am leșinat de oboseală.

Jarrod, 36 de ani

Acum șase ani eram în New York pe aeroportul La Guardia. Eu zburam în vizită la prietenul meu din Carolina de Sud. Cineva mi-a menționat că e mai distractiv să mănânci o negresă specială înainte de zbor, așa că m-am gândit să încerc.

Am mâncat-o chiar înainte să trec de securitate. Am vrut să-și facă efectul înainte de zbor.

Avionul a decolat și simțeam clar efectul. Stăteam la geam și nu aveam pe nimeni lângă mine.

M-am uitat pe geam după o perioadă de timp care s-a simțit ca o eternitate. Încă mai puteam să văd piscine, alei și case și simțeam că nu suntem atât de sus. Dar știam că de abia mâncase negresa. Oare nu mai percepeam timpul la fel? Oare nu mai percepeam spațiul la fel? Nu eram foarte sigur ce se întâmpla.

Însoțitorul de zbor a trecut cu căruciorul de băuturi. Când a ajuns în dreptul meu, eu i-am zis: „Scuze. Poți să clarifici ceva pentru mine? Simt că suntem destul de jos acum.”

„Cum adică jos?”, a spus el.

„În altitudine. Nu pare normal”, am spus eu.

El s-a aplecat, s-a uitat pe geam și mi-a spus: „Ai dreptate.”

M-am simțit validat.

El a lăsat căruciorul pe culoar, spre dezamăgirea celor care așteptau să fie serviți, ca să vorbescă cu pilotul. Pilotul a spus că motivul era traficul.

Nu m-a interesat să intru în amănunte, așa că am dat din cap și am lăsat-o așa.

După 30 de secunde, avionul a prins un unghi de 45 de grade și a urcat spre nori. Și asta a fost.

Concluzia mea din experiența asta a fost că ori zburam prea jos față de sol din cauza traficului aerian, ori eu i-am adus aminte unui pilot pe jumătate adormit că zburam la o altitudine prea joasă.

Mi-a plăcut la nebunie juxtapunerea de high cu altitudinea joasă.

Tahir

Eu aproape mereu zbor spart, indiferent că e o călătorie internațională sau națională.

Prima oară când am zburat spart mă duceam în Toronto pentru un training cu una dintre companiile la care lucram pe atunci. Era prima oară când eram fumat într-un aeroport.

S-a întâmplat să întârzii și a trebuit să fug ca să prind avionul. Așa că, în timp ce alergam, căram și o ditamai sacoșa. După ce am trecut de securitate, am fugit către poarta de îmbarcare. Când am ajuns, mi-am auzit numele în stație.

În punctul ăla, eram tripat maxim. De reținut, eu sunt un tip musulman de culoare și atunci mi-am auzit numele prin stație în aeroport. Mă gândeam că aeroportul știe că sunt spart și că o să mă dea afară. De fapt, îmi uitasem portofelul la securitate și mă chemau să-l recuperez.

Alex, 34 de ani

Eu zburam din New York în Vancouver de sărbători și aveam o bucățică mică de ciocolată cu canabis, lăsată de un prieten. M-am gândit că ar fi perfectă ca să scap de anxietatea zborului.

Fără să mă gândesc, am băgat-o în gură în timp ce ieșeam pe ușă.

Eram în întârziere, așa că am început să simt efectul încă din taxi. Când am ajuns la check-in, chiar la țanc, a trebuit să mă chinui cu lucrurile mele ca să încapă într-o geantă de cabină.

Am trecut pe la securitate cu un sentiment de paranoia și anxietate. Am trecut de poarta de îmbarcare complet panicat. Zborul avea întârziere.

În timp ce am așteptat, simțeam cum mă lua din ce în ce mai tare. Am început să mă decorporalizez și să mă deconectez de mediul înconjurător.

Zborul a mai fost amânat cu o oră înainte de îmbarcare. În tot acest timp, m-a luat destul de tare. M-am speriat și simțeam că nu aveam control asupra lucrurilor din jurul meu. Mi-era greu să mă concentrez să citesc. Simțeam o energie negativă în jurul meu de parcă făceam ceva ilegal.

Doi copii au început să alerge în jurul meu și să râdă. Eram convins că știau că sunt high. Asta m-a băgat într-un abis și mai mare.

Se știe că aeroporturilor din Statele Unite sunt pline de securitate gravă. Tripul a fost atât de intens, încât a existat un moment în care nu credeam că voi supraviețui. Credeam că toți oamenii se uitau la mine. Mă simțeam de parcă eram într-o criză medicală majoră.

În avion, senzația s-a disipat ușor. Când ne-am dat jos, totul revenise la normal.

La momentul respectiv, s-a simțit ca cel mai potent produs comestibil pe care l-am încercat vreodată. În general, eu mă feresc de astea, deoarece sunt imprevizibile. De atunci, am încercat ulei de CBD pe un zbor și m-a ajutat să mă relaxez, fără să mă ia paranoia. Dar nu cred că o să mai fumez sau să mănânc ceva cu canabis înainte de un zbor.

Conrad, 18 de ani

Călătoream din New York către Irlanda. Mâncasem cam jumătate de kilogram de biscuiți cu orez în drum spre aeroport. Și-au făcut efectul chiar la check-in.

Era o coadă foarte lungă și nu prea am fost atent la ora zborului meu. Am ajuns să ies la o plimbare și să mă pierd. Din greșeală am ajuns la alt terminal, dar eram atât de relaxat, încât nici nu a contat.

Când m-am întors, am descoperit că bagajul meu era cu un kilogram în plus. L-am deschis și era o pungă imensă de jeleuri. Am râs în hohote, la fel și agentul de la check-in.

Am stat la securitate cam 40 de minute. Ei au anunțat că aduseseră un câine care să miroasă bombe. Deși știam că acel câine nu putea să detecteze iarba, am simțit o panică în special pentru că nu sunt american, ci francez. Așa că am crezut că voi fi deportat din țară. M-am panicat și am început să transpir. Dacă cineva ar fi fost atent la mine, ar fi observat că sunt foarte anxios, chiar speriat.

Când am trecut de câine, aproape m-am oprit să-l mângâi. Habar nu am de ce. Pur și simplu îmi plac câinii.

În avion, eram pe culoar. Când însoțitoarea de zbor vorbea, eram confuz că avea accent britanic la o companie aeriană americană. A fost greu pentru mine, mai ales c-am călătorit singur doar de câteva ori.

Interviurile au fost editate pentru lungime și claritate. Numele au fost schimbate.