De ce e atât de greu să vorbești despre subiecte dubioase

Într-o scenetă recentă din emisiunea Saturday Night Live, intitulată „Conversație la cină”, un grup de prieteni ia cina împreună și toată lumea se simte bine, până când cineva aduce în discuție articolul despre Aziz Ansari. Toată lumea de la masă tace brusc. Beck Bennett își bagă capul între umeri. La un moment dat, Aidy Bryant începe să-și tundă părul. Orice numai să evite conversația.

În timp ce lucram la noua mea carte despre psihologia conversațiilor dubioase, m-a interesat să notez câte persoane și organizații există care argumentează că e important să avem mai multe conversații dubioase. Există Living Room Conversations și Village Square, care îi ajută pe oameni să vorbească între ei despre subiecte ca banii, sănătatea mintală sau problemele de mediu. Mai există și The Other Side și The American Dialogue Project, care conectează oamenii cu orientări politice diferite.

„Dubios” poate părea un termen nepotrivit pentru subiecte serioase precum polarizarea politică și sănătatea mintală. Și totuși, activiștii și comentatorii au adoptat acest termen pentru a încuraja dialogurile despre subiecte tabu. Anul acesta, a apărut un serviciu numit „Seize the Awkward”, care îi încurajează pe tineri să vorbească cu prietenii lor pe care îi suspectează că ar avea probleme de sănătate mintală. Anul trecut, jurnalista Ana Marie Cox a lansat un nou podcast, With Friends Like These, pe care l-a dedicat conversațiile dubioase. Într-un episod al podcastului, Cox îi ia interviu comedianului W. Kamau Bell, care încurajează americanii de ani de zile să aibă mai multe conversații pe subiecte delicate precum rasismul sau sexismul.

Sunt mulți oameni care speră să schimbe mentalități prin puterea conversațiilor dubioase. Dar oare au dreptate? Și dacă vrei să ai o astfel de conversație, de unde începi?

Până acum, cele mai bune cercetări pornesc de la două idei de bază din psihologia socială. Una dintre ele e abilitatea de a-ți imagina și de a simți ce simte altcineva. A doua e procesarea activă, un termen care înseamnă să-ți abandonezi instinctul în favoarea analizei raționale. Mai exact, combinația dintre aceste două concepte îi ajută pe oameni să renunțe la argumente superficiale bazate pe instinct și să adopte o atitudine plină de înțelegere și empatie, poate chiar și compasiune.

Și totuși, conversațiile dubioase pot fi tulburătoare. Mi s-a întâmplat și mie, de multe ori, să am un blocaj mental când discut despre un subiect controversat cu cineva care are o părere diferită de mine. Și nu știu cum să depășesc nervozitatea de moment și să aduc argumente raționale.

E greu, pentru că e un proces mult prea complex ca să fie explicat cu ajutorul unei cărți cu reguli. Dar unii psihologi sociali, precum Alana Conner de la Stanford, încearcă să le ofere oamenilor măcar un punct bun de pornire a discuției. Conner e directoare executivă la SPARQ (Social Psychological Answers to Real World Questions), o organizație care vrea să aplice știința socială în lumea reală. „Primul pas e să nu încerci să convingi pe nimeni de nimic”, mi-a zis ea. Abordează conversația ca un antropolog: încearcă să înțelegi cât mai bine cum vede lumea persoana respectivă. E o modalitate mai calmă și mai liniștită de a vorbi despre subiecte dificile.

Apoi, pune întrebări, mai ales din acelea care încep cu „de ce”. Asta te ajută să vezi mai bine lumea din perspectiva celeilalte persoane și, cu ocazia asta, o să ai ceva de zis când simți că n-ai cuvinte. Iar Conner încurajează oamenii să utilizeze cât mai des propoziții care conțin cuvântul „eu”. Când spui asta, eu mă simt așa. Astfel, n-o să mai aruncați informații unul către altul, ci o să discutați despre sentimentele voastre, iar discuția o să devină „un dialog între două persoane care se respectă suficient de mult cât să vrea să înțeleagă ce le diferențiază.”

Din păcate, adevărul e că nu poți face asta o singură dată, după care să te aștepți la o schimbare. Va trebui să vorbești mereu despre subiectele astea. I-am luat interviu pentru carte lui W. Kamau Bell și mi-a zis că, deși e convins că discuțiile pe subiecte delicate sunt importante, nu e chiar atât de ușor să le ai. „Mulți oameni mi s-au plâns că au încercat să-mi pună în aplicare sfaturile, dar discuțiile pe teme delicate cu rudele lor n-au mers atât de bine pe cât sperau și acum nu mai au încredere ce spun eu. Oamenii își închipuie că încerci o dată și gata, e de ajuns.”

Am spus mai devreme că termenul „dubios” poate părea nepotrivit pentru subiecte dificile, dar am început să mă întreb dacă nu cumva asta e în favoarea noastră. Poate că utilizarea termenului poate face disconfortul să pară mai ușor de gestionat, mai ales pentru cei dintre noi care nu sunt așa de îndrăzneți. E doar puțin dubios, atâta tot. „Mie îmi e foarte clar că termenul dubios nu înseamnă rău, ci doar că mă voi simți inconfortabil și jenat pe parcursul conversației, dar asta e normal în orice conversație pe subiecte delicate”, a zis Bell.