Ca să ai cea mai bună vacanță tre’ să faci un singur lucru și ăsta nu-i în ghiduri de travel

Am fost la festivalul Amsterdam Dance Event și – oprește-mă dacă ai mai auzit asta – a fost haos. ADE se întinde în tot orașul, cu aproape o mie de spectacole, discuții și ateliere. Și participanților le e teamă să nu rateze ceva, așa că stau cu telefoanele în mână să vadă orele de program, să-și calculeze timpul, să găsească cele mai bune locuri din oraș și câte și mai câte.

Asta e o problemă care afectează majoritatea călătoriilor, darămite în Amsterdam și la un festival. Întotdeauna, experiența este modelată de lupta pentru a face „cel mai bun” lucru, pentru a vedea fiecare stradă, pentru a fi făcut poze sau videouri care să umple apoi Instagram și TikTok. 

Nu mi-e străină treaba asta. Înaintea unei călătorii, voi căuta unde să mănânc și ce să văd, spunându-mi în același timp că voi fi dezinvoltă și spontană, refuzând astfel să rezerv excursii reale, bilete la muzee sau rezervări la restaurante. Căutând să mănânc într-un oraș nou, mă voi plimba până la delir, navigând prin marea de locații salvate în Google Maps, neputând să mă prezint și să mă așez la o masă oriunde. 

După o oră de supunere a tovarășilor mei de călătorie la înfometarea mea, vom avea în sfârșit norocul să găsim ceva. Poate o experiență excelentă, prea puțin cunoscută. Poate vom plăti prea mult pentru un burger mediocru. 

Înainte de ADE, am decis că, pentru prima dată, nu voi forța această dinamică în timpul călătoriei mele. În schimb, aveam de gând să mă las purtată de val, să stai departe de telefon și să merg oriunde mă ducea ziua (sau, mai ales, noaptea). Și aveam de gând să fac acest lucru începând cu hotelul.

Deschiderea asta a mea a fost probabil ajutată de faptul că vacanță asta a fost plătită de brandul hotelier W deținut de Marriott și de compania franceză de muzică Cercle. Sunt o pereche interesantă: o linie de hoteluri sinonimă cu un fel de cultură de tineret aspirațională de dinainte de iPhone și o companie de muzică contemporană care evidențiază cultura de tineret aspirațională de astăzi.

Cercle este cunoscut pentru găzduirea de seturi de DJ în locații speciale precum Petra, în Iordania, și sub luminile nordice din Finlanda, precum și pentru streamurile de YouTube. În Amsterdam, colaborarea lor cu W s-a manifestat sub forma unei serii de ateliere de lucru și discuții în timpul zilei la hotel, de la un curs de gătit la o discuție despre sănătatea mintală. Seara, Cercle a organizat petreceri și spectacole cu DJ la W Lounge, la ultimul etaj. Sincer, nimic prea nebunesc.

Hotelul W se află în centrul celor mai turistice zone din Amsterdam: Cartierul Roșu sau baruri în care să fumezi iarbă, dacă vrei (eu nu am făcut-o). Noaptea, cozile de la ușa holului păreau să dovedească faptul că W se adresează atât turistului tradițional din Amsterdam, cât și, poate, în mod optimist, oamenilor care locuiesc de fapt acolo. 

Am sărit peste această coadă în întregime prin simpla urcare a câtorva etaje de scări de la camera mea la petrecerea aglomerată de deasupra. Nu a trebuit niciodată să mă întreb cu îngrijorare ce fac într-o anumită seară. Puteam să aud deja răspunsul.

Și astfel, presiunea tipică a călătoriilor a dispărut. Puteam să rămân în principal la hotel, participând la discuțiile și petrecerile pe care le găzduiau, și să continui să mă simt angrenată în viața de noapte locală și în scena ADE fără să mă stresez cu privire la locul unde să fiu în continuare.

Într-un panel, DJ Mochakk și Indira Paganotto au discutat despre relația dintre social media și succes. Fiecare dintre ei are peste un milion de followeri pe Instagram, unde amândoi sunt în mod evident destul de activi. Puse piese noi, imagini de la concerte și detalii despre spectacolele viitoare. Însă, în cadrul discuției, ambii au explicat cum, în ciuda popularității lor online, social media a avut prea puțin de-a face cu succesul lor ca DJ. Poți obține milioane de vizualizări pe TikTok, de exemplu, dar asta nu se traduce neapărat prin mai multe rezervări din partea localurilor.

Totuși, fie că suntem DJ, scriitori sau doar utilizatori obișnuiți ai rețelelor sociale, mulți dintre noi privesc aceste cifre ca fiind aspiraționale. Chiar dacă sperăm doar la câteva zeci de like-uri, ele reprezintă un motiv important pentru care petrecem atât de mult timp pe telefoanele noastre când călătorim sau facem orice altceva care ar putea fi considerat cool: pentru a putea să îl prezentăm în cel mai bun mod posibil online și să lăsăm să iasă puțin din acel sentiment de „cel mai bun lucru” pentru noi.

În Amsterdam, aplicația de sănătate de pe iPhone a fost dovada că nu am scăpat complet de telefon. Am mers în medie vreo opt kilometri pe zi, uitându-mă la accesorii ostentative de vânzare a ierbii, contemplând participarea la un spectacol sexual (data viitoare) și bând ceai de mentă la Barney’s. 

Mi-am făcut prieteni la un bar de cocktailuri numit Tales & Spirits, un favorit dintr-o vizită anterioară la Amsterdam, și am ieșit cu ei în câteva baruri în noaptea următoare. Noul meu prieten, care locuia în oraș, s-a plâns că toate locurile sale obișnuite nu mai puteau fi vizitate – din cauza ADE, tot ceea ce îi plăcea era pur și simplu prea aglomerat. Dar și el a participat în continuare la evenimente, rămânând până la ora 6 pentru artiști ca Charlotte de Witte și Armin van Buuren. 

Și eu am avut parte de câteva nopți târzii, dar, cu adevărat, partea mea preferată a călătoriei a fost să mă întorc într-un pat făcut, să mă decid dacă să comand room service și să nu-mi fac griji cu privire la ce voi face în continuare.

Este o prostie, poate, să fi sărit peste alte întâmplări. Am ieșit destul de mult, dar sigur, probabil că ar fi trebuit să ies și mai mult. E însă și reversul: turistul care abia iese din hotel. Dar nu cumva să stai în hotel e fix pentru ce-a fost făcut? 

Este ceva ce mulți tineri par să fi uitat despre călătorii: noi suntem, de fapt, turiști. 

Nu vei trăi exact ca un localnic, indiferent cât de localnică e garsoniera pe care ai închiriat-o, indiferent de cât de atent cauți acel loc în care se gătește localnic. Există ceva eliberator în a renunța la telefon pentru research în vacanță și a-ți accepta soarta. E și mai ușor să faci asta cu un halat de hotel pe tine.