Motivul trist pentru care femeile singure vor să pară că n-au ambiții mari de carieră

Un studiu din luna aprilie a descoperit că femeile singure dintr-un program MBA competitiv au cerut mult mai puțini bani și au zis că vor să muncească mai puține ore și să călătorească mai puțin cu jobul când au crezut că și colegii lor le pot vedea răspunsurile, față de atunci când li s-a zis că răspunsurile sunt private.

Nici bărbații, nici femeile căsătorite nu și-au schimbat răspunsurile în aceste situații diferite. Conform studiului, femeile singure au participat la mai puține activități care le-ar putea ajuta în carieră și răspundeau mai rar la cursuri în comparație cu bărbații sau cu femeile căsătorite, "ca să nu pară prea ambițioase". Motivul? „Femeile singure încearcă să-și crească șansele de a găsi un partener jucând rolul nevestei" – mai exact, afișând calitățile pe care alte studii au arătat că le caută bărbații la o soție tradițională.

Oare să fie adevărat că femeile singure de azi sunt încă obligate să-și ascundă din strălucire în fața presiunii psihologice și sociale că trebuie să se căsătorească? Studiul – care a inclus șase sute de femei – a vrut să analizeze influențele și acțiunile femeilor necăsătorite și căsătorite de azi.

O fostă studentă la master, Tatiana Tenreyo, a zis că, atunci când a participat într-un program de jurnalism pentru absolvenți, a recunoscut unele dintre acțiunile colegelor ei în descoperirile studiului. „Unele dintre colegele mele încercau să pară mai puțin ambițioase, în timp ce colegii mei de sex masculin nu mai pridideau să se laude în legătură cu ambiția și succesul lor și enumerau mereu toate organizațiile media pentru care lucraseră."

A adăugat că, deși în program erau mai multe femei decât bărbați, un procentaj disproporționat de bărbați din cadrul programului a câștigat premii. „Am simțit tot timpul că bărbații erau lăudați pentru realizările lor, pe când femeile erau trecute cu vederea, deși munciseră la fel de greu."

Tenreyo a zis că nu cunoștea statutul marital al majorității colegelor ei, dar i se părea evident că femeile din program își ascundeau ambiția când vorbeau cu un grup în care existau și bărbați. Asta probabil pentru că tindeau să nu vorbească în public despre realizările lor, din cauza presiunii sociale care le cere să fie umile și modeste – calități despre care autorii studiului au zis că sunt atrăgătoare pentru sexul opus.

Joanna Reed, scriitoare și consultant guvernamental, a zis că și-a ascuns ambiția pe tot parcursul carierei și a observat că și alte femei fac asta, fie că erau sau nu într-o relație. Experiența ei e similară cu cea a lui Tenreyo: „Bărbații par să fie încurajați și răsplătiți când vorbesc despre succesele și ambițiile lor. Femeile sunt de obicei ignorate sau li se recomandă să nu se mai laude atâta."

Această concluzie se aliniază cu comportamentele anecdotice afișate de femeile singure în cadrul studiului. E foarte interesant că nicio respondentă nu considera că acțiunile ei sau cele ale colegelor ei sunt motivate de găsirea unui partener, ci de o presiune socială.

Leonardo Bursztyn, unul dintre autorii studiului, a zis că, din cauza naturii relativ limitate a acestui studiu, a fost greu să-și dea seama dacă femeile singure răspund la alte presiuni impuse de bărbații sau profesorii de la curs. „Sunt de acord că s-ar putea ca această presiune să fie impusă și de bărbații care nu caută o parteneră", a zis el.

Așadar, Bursztyn și colegii lui cercetători au încercat să își conecteze descoperirile cu motivația de a găsi un partener. Dar a recunoscut că această presiune ar putea avea alte surse, așa cum au sugerat Tenreyo și Reed.

Aceste concluzii nu sunt deloc surprinzătoare pentru terapeuta prin artă Briana MacWilliam, mai ales în domeniile mai ierarhice, cum e lumea corporațiilor sau politica. De multe ori, o femeie care e atrasă de unul dintre aceste domenii are mari șanse să se adapteze la ierarhiile inerente, care pun femeile în poziții inferioare bărbaților.

MacWilliam a zis că lucrul ăsta afectează femeile singure mai mult decât femeile care au partener. Cred că femeile simt că, dacă succesul lor e considerat amenințător de către bărbați, scad șansele să-și găsească un partener. „Uneori mă întreb dacă această percepție internă generează un comportament care creează acest rezultat", a zis ea.

MacWilliam notează că aceste percepții interne sunt transmise din generație în generație, ceea ce face lupta împotriva rolurilor de gen foarte dificilă. „Dacă am văzut că mama afișează mai puțină putere în familie pentru că acest lucru e mai puțin dezirabil, absorbim chestia asta ca pe metoda ideală de a găsi un partener."

MacWilliam le oferă clientelor ei modalități de a contracara acest tip de comportament, dar a observat că femeilor le e greu să le aplice, din cauza presiunii impuse de profesorii și colegii de sex masculin, ba chiar și de unele femei.

Bursztyn e de acord că studiul are anumite limitări, dar e un pas înainte spre înțelegerea acestui fenomen. Speră ca și alți cercetători să-l exploreze pe diverse populații și în contexte diferite. Și crede că putem contracara aceste presiuni culturale dacă începem foarte devreme.

"Dacă sunt corecte credințele acestor femei, atunci ar trebui să ne gândim să schimbăm perspectiva bărbaților și să-i învățăm că e mișto să ai o parteneră ambițioasă."

Text de Suzanne Cope