Părinţii le fac copiilor clisme cu clor, ca să-i vindece de autism şi cancer

Fie că ai SIDA, malarie, cancer sau autism, există un produs pe net care pretinde că te poate vindeca. Produsul ăla, Miracle Mineral Solution (MMS), seamănă foarte tare cu alte remedii pseudoştiinţifice, dar spre deosebire de multe alte medicamente din noua eră care n-au bază ştiinţifică, dar sunt benigne, MMS poate să-ţi facă rău într-o droaie de moduri. Asta pentru că e o soluţie care conţine 28 la sută clorit de sodiu, care atunci când e amestecat cu acid citric, aşa cum scrie în înstrucţiuni, formează dioxid de clor (CIO2), o formă puternică de înălbitor folosit în industria textilă şi a celulozei.

Evident, nu e ceva ce ţi-ai dori în corp. Totuşi, unii părinţi le administrează copiilor substanţa asta periculoasă, prin clisme şi pe cale orală, în speranţa că o să îi vindece de autism.

Agenţia federală a Departamentului de Sănătate American (FDA) a luat la cunoştinţă de existenţa substanţei de ceva timp. În 2010 a atras atenţia că produsul se transformă într-un „înălbitor potent" care „poate provoca greaţă, vomă, diaree şi simptome de deshidratare severă", dacă e ingerat. Există rapoarte care arată că e posibil ca cel puţin o persoană să fi murit după consumul de MMS, iar în ianuarie câţiva copii au fost luaţi de autorităţi dintr-o casă din Arkansas, după ce părinţii au fost suspectaţi că le-ar fi administrat copiilor soluţia, printr-o formă sau alta. Investigaţiile făcute de jurnalişti au arătat că substanţa albeşte cu rapiditate pânza, chestie care a determinat un om de ştiinţă să le spună celor de la North Carolina WFMY News c-a folosit substanţa asta doar ca să-şi cureţe duşul.

Totuşi, sunt destui oameni care-s convinşi că MMS, cunoscut şi ca dioxid de clor, îi va ajuta să se vindece de orice. Ei cred că îţi curăţă corpul de paraziţi misterioşi, cunoscuţi ca „viermi rope" şi alţi patogeni care, în viziunea lor, te îmbolnăvesc de autism (teoria asta nu e susţinută de ştiinţa medicală). Şi nu e vorba doar de autism. MMS e promovat ca un panaceu clasic, care se presupune că vindecă orice, de la diabet la malarie, de la Ebola la SIDA. Există chiar şi o pagină care imită Wikipedia unde poţi să cauţi ce fel de „protocol" trebuie să urmezi ca să vindeci orice boală, fie că e vorba de căderea părului sau cancer la creier.

Dacă ţi se pare că toate astea seamănă un pic cu o sectă, asta-i pentru că e chiar aşa. MMS a fost „descoperit" de un tip pe nume Jim Humble, un fost scientolog care şi-a fondat propria biserică, numită Genesis II, unde el e şi arhiepiscop. Biserica e aproape doar un instrument de propagandă pentru tratamentul lui „miraculos", deşi e bine să ştii că acolo nu se vând produsele minune pe care el le promovează, dar oferă o gamă de materiale suplimentare, precum un curs video MMS pentru acasă de 199 de dolari şi informaţii legate de seminarii MMS costisitoare.

Dacă Humble este şeful haitei de lupi care se ocupă cu înşelăciuni, o tipă pe nume Kerri Rivera pare să fie protectoarea grupului. Rivera e episcop în biserica lui Humble şi autor al cărţii Cum să vindeci simptomele autismului, în care recomandă administrarea unor „doze la fiecare oră" cu dioxid de clor copiilor cu autism şi militează în favoarea clismelor cu dioxid de clor, ca un tratament pentru „uciderea patogenilor din creier".

Site-ul ei, CDAustism.org, la fel ca site-ul lui Humble, spune că nu vinde MMS. În loc să facă asta, promovează ideea că MMS vindecă autismul, vinde materiale adiţionale, precum cartea ei şi oferă consultaţii scumpe pe Skype, care costă peste o sută de dolari pe oră, despre administrarea „tratamentului".

Cu alte cuvinte, deşi nu vând MMS (cel mai probabil din motive legale), Humble şi Rivera îl promovează ca pe-un stil de viaţă, prin urmare promovează ideea distructivă că autismul, o boală neurologică foarte complexă, e în esenţă o problemă la intestine pe care poţi cumva să o cureţi printr-o spălătură forte cu înălbitor industrial administrat la ambele capete. Iar adepţii lor sunt convinşi de asta. (Întrebările trimise dnei Rivera nu au primit răspuns la momentul publicării).

Nu se poate estima cu exactitate câţi oameni practică chestia asta, pe propriul corp sau pe copiii lor. Unul dintre site-urile lui Humble pretinde, în mod fabulos, că 20 de milioane de oameni au fost vindecaţi cu ajutorul substanţei, în timp ce Rivera declară ceva mai modest (dar tulburător de specific) că 164 de copii au fost vindecaţi de autism, un număr bazat pe testimoniale neverificate.

Pe măsură ce comportamentul lor devine din ce-n ce mai criticat de cadrele legale, iubitorii de MMS au devenit un grup evaziv şi au abandonat recent o pagină de Facebook cu peste şapte mii de membri, după care s-au mutat pe forumul ferit al CDAutism.org. Acolo, spun ei fără ironie, se simt mai „în siguranţă", pentru că orice utilizator e obligat să-şi facă un cont.

Totuşi, pe forumul ăsta, dovezile împotriva MMS/CD sunt cele mai clare şi incriminatoare. Aici, cei convinşi de tratamentul miraculos îşi împărtăşesc poveştile şi discută strategii de dozare.

Să citeşti postările astea e ca şi cum te-ai târî printr-un amestec înfricoşător de informaţii false, pseudoştiinţă şi paranoia. Aici poţi să găseşti părinţi care vorbesc deschis despre benificiile consumului de apă din ocean şi despre cum fac spălături împotriva paraziţilor în funcţie de fazele lunii. Iubitorii de MMS vorbesc cu lejeritate, de parcă ar face schimb de reţete, despre cât de adânc ar trebui să fie inserat cateterul în rectul copilului, cum să-I forţezi să facă baie cu dioxid de clor şi cum să foloseşti „tactici şi trucuri", dacă cei mici se opun clismelor cu înălbitor. Uneori vorbim de copii de doi ani.

Cel mai înfiorător lucru este că „tacticile şi trucurile" astea sunt uneori bazate pe autismul copilului şi folosite împotriva lor, ca de exemplu „dragostea pentru rutină" specifică bolii.

Ghidaţi în mare parte de moderatori anonimi, utilizatorii dau ştiinţa pe anecdote şi iau decizii care le afectează sănătatea copiilor în moduri intime, fără să fie conştienţi de efectele adverse fizice şi psihice potenţiale. Între timp, moderatorii fac comentarii liniştitoare cu privire la lucruri precum funcţii scăzute ale intestinelor sau „sute de obiecte mici şi roşii" găsite în fecalele copilului după clismă. Sunt convinşi că totul face parte din procesul de vindecare.

E un curent puternic antivaccinare în subcultura asta. Mulţi dintre cei care folosesc dioxidul de clor drept sursa principală a autismului nu cred în vaccinare. În mare parte, ăsta e rezultatul unui studiu discreditat din 1998 care vorbea despre o posibilă legătură între autism şi vaccinurile împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei. Deşi a fost demascat, studiul continuă să infecteze dezbaterile publice despre vaccinuri şi a contribuit la epidemia recentă de rujeolă, care fusese eradicată de multă vreme.

Spre deosebire de alte tipuri de oameni care-s antivaccinare, mulţi fani MMS cred că vaccinurile provoacă paraziţi, care la rândul lor cauzează autismul. Am rugat-o pe Emily Willingham, o autoare de ştiinţă care a scris despre MMS pentru Forbes şi Thinking Person's Guide to Autism, dacă ar putea să explice logica asta.

„Una din doctrinele mişcării care spune că vaccinurile provoacă autism este că ele conţin toxine, că un „intestin care are scurgeri" e implicat cumva, iar vulnerabilităţile astea duc la infecţii parazitare, candidoză şi o serie de alte chestii ciudate care n-au nicio legătură şi care trebuie tratate", mi-a răspuns Willingham într-un mail.

Într-adevăr, cei care folosesc cu regularitate MMS/CD sunt obsedaţi de paraziţi. Pe CDAutism.org şi pe alte site-uri ei postează poze care-ţi întorc stomacul pe dos cu ceea ce cred ei că ar fi „viermi rope" sau alti paraziţi pe care-i elimină copiii lor după doze orale sau rectale de dioxid de clor (Dovezile care atestă existenţa viermilor ăstora-s extrem de limitate.)

Am corespondat cu un doctor din Africa de Sud, Louise Lindenberg, care a testat trei astfel de mostre de fecale, pe care le-a primit de la un părinte care a recunoscut că-şi administra sieşi şi copilului dioxid de clor. N-a găsit nicio dovadă că paraziţii ăştia ar exista. „Microbiologia n-a scos la iveală niciun parazit şi nici măcar ouă," mi-a scris Lindenberg într-un mail. „Histologia a confirmat că era o combinaţie de mucus, material derivat din plante, enterococci (floră probiotică) şi celule intestinale."

A detectat totuşi un „disconfort abdominal, comportament deosebit de grav, scădere în greutate, un nivel scăzut de sodiu şi deficienţă de fier" la pacienţii ei. Ca să fiu sigur, i-am cerut părerea despre MMS /CD. Lindberg, expertă în autism, mi-a răspuns: „Cred că poate fi foarte dăunător şi nu are cum să vindece autismul în vreun fel."

Conform Fionei O'Leary, o militantă pentru drepturile autiştilor, activistă domiciliată în Irlanda şi unul dintre principalii opozanţi ai consumului de MMS/dioxid de clor, treaba e simplă: „Trebuie să oprim leacurile astea băbeşti pentru că-s periculoase, nu-s autorizate, nu se bazează pe dovezi, de fapt, s-a dovedit că-s foarte nocive."

O'Leary, mama a doi copii autişti, care se încadrează la rândul ei în spectrul autismului, e implicată din 2014 în activismul împotriva MMS-ului în Irlanda. A catalogat numeroase cazuri de abuz pe forumurile MMS şi pe grupurile de pe Facebook. Într-o conversaţie lungă, O'Leary a discutat despre campania ei împotriva MMS-ului şi a comparat dioxidul de clor cu alte tratamente discreditate pentru autism, precum terapia prin şoc şi ciclizarea prin legături coordinative.

„Zici că e ceva scos dintr-un film horror de-al lui Stephen King," a spus ea. „Ei sunt cobai şi n-au o viaţă. Din momentul în care se trezesc de dimineaţă sunt drogaţi cu dioxid de clor, după care li se administrează asta pe tot parcursul zilei. Părinţii îi scot de la şcoală pentru că n-au voie să-şi administreze substanţa acolo şi se ascund de autorităţile de la Protecţia Copilului, pentru că ştiu că fac un lucru greşit."

Afirmaţiile lui O'Leary par în aceeaşi măsură de incredibile pe cât sunt de oripilante, dar într-adevăr, părinţii care frecventează forumurile CDAutism fac schimb deschis de sfaturi despre cum să te ascunzi de Protecţia Copilului, organizaţie care a devenit conştientă de folosirea dioxidului de clor pe copii în unele zone.

„E atât de incredibil că trebuie să te ciupeşti ca să vezi dacă-i adevărat şi nu visezi. Dar se întâmplă. Se întâmplă pe unde locuiesc eu," a spus O'Leary, care a recunoscut că i-a fost oferit MMS în Irlanda, într-unul din cazuri chiar de către un dentist.

Dacă sfidează convingerea, cu siguranţă sfidează logica. Fanii dioxidului de clor sunt atât de ataşaţi de metodele lor, încât adevărul care stă la baza acestora nu poate fi disputat. De fapt, în viziunea lor deformată, efectele negative asupra copilului, precum scaunele alarmante de mai sus, sunt dovada că terapia funcţionează şi că e nevoie de mai mult dioxid de clor pentru a curăţa corpul şi mai bine.

Când copiii sunt hiperactivi sau au stări de anxietate, simptome luate drept dovezi ale unui comportament autist, atât sfaturile de pe forumurile CDAutism.org, cât şi cele din cartea lui Rivera sugerează administrarea unei „doze duble." Pe lângă scaunele neregulate, părinţii raportează simptome precum greaţă, diaree şi „urină roz". Aceste lucruri sunt rezultatul clar al ingerării înălbitorului, dar sunt luate drept dovezi ale autismului. Validitatea protocolului în sine e sfânt. Şi în lumea asta dezaxată, când clismele cauzează efecte secundare alarmante, soluţia este… şi mai multe clisme.

O'Leary n-are niciun pic de compasiune pentru oricine îşi otrăveşte copilul cu dioxid de clor şi a prezentat într-o lumină negativă viaţa într-o familie în care se consumă MMS, idee reîntărită de tot ce a citit în mod extensiv pe forumurile CDautism.org: o viaţă bazată pe diete severe, administrarea orală constantă a dioxidului de clor şi clisme regulate şi invazive cu dioxid de clor. O viaţă dureroasă.

„Sunt atât de deconectaţi de ceea ce fac, încât ai crede că n-ar trebui să aibă nici măcar un câine. Nu-s în măsură să aibă copii," a spus O'Leary.

Nu există niciun leac pentru autism, condiţie care a-nceput să fie văzută din ce-n ce mai tare ca un exemplu de neurodiversitate şi nu ca boală. Iar Willingham crede că noţiunea asta, că autismul e o „tragedie oribilă, o boală care răpeşte copilul adevărat", îi face pe unii oameni să aibă încredere în „terapii" periculoase şi înşelătoare.

„Autismul e o afecţiune ce ţine de neurodezvoltare, care se instaurează încă din faza incipientă de dezvoltare a fătului. Nu poţi să îi dai cu înălbitor ca să te cureţi de ea, iar oamenii cu autism merită atenţie şi respect," a spus Willingham.

Există semne pozitive că Departamentul de Justiţie American arestează distribuitorii din Statele Unite – În 2013, un distribuitor important de MMS, Louis Daniel Smith, a fost arestat ca urmare a acuzaţiilor de contrabandă şi etichetare eronată a substanţei. (Procesul începe luna asta, iar suporterii lui Smith au început să strângă bani pe platformele de crowdfunding pentru apărarea lui.) Dar MMC rămâne legal.

O'Leary se teme că, fără mai multe reglementări, tratamentele false, precum dioxidul de clor, vor deveni din ce-n ce mai rele şi mai extinse. Jim Humble postează cu regularitate poze înfiorătoare cu vizitele din ţări sărace unde dioxidul de clor este administrat deja oamenilor în suferinţă ca tratament pentru malarie şi SIDA, iar în februarie a anunţat că plănuieşte să construiască o biserică Genesis II în Sierra Leone.

Deşi câteva ţări, inclusiv Canada şi Irlanda, au emis atenţionări de sănătate, O'Leary spune că speră ca atenţia sporită din partea mediei să-i determine pe cei care vor ajunge la putere să ia mai multe măsuri concrete.

„Mă rog la Dumnezeu ca guvernul să vadă chestia asta ca pe o încălcare a drepturilor omului," a spus O'Leary. „Despre asta-i vorba totul."

Traducere: Alice Yehia

Citeşte mai multe despre pseuodoştiinţă şi leacuri stupide:
Femeia care încearcă să vindece malaria cu zahăr şi apă Nişte idioţi s-au dus în Liberia ca să vindece Ebola prin homeopatie Unii oameni cred că scapă de hepatită prin ceaiuri magice