Oameni care au câștigat la loto mi-au povestit cum li s-au dus viețile dracului

Lozurile alea care se răzuiesc au un efect asupra oamenilor: îi conving, timp de 15-20 de secunde, între actul de cumpărare și procesul de răzuire, că sunt pe cale să devină putred de bogați și să-și schimbe viața. Le dau iluzii temporare, pentru că majoritatea câștigă doar un al doilea loz, care iese necâștigător.

Dar și dacă nimerești un loz cu un premiu în valoarea de patru milioane de lire, nu se poate spune că nu-ți schimbă viața.

Am vorbit cu câțiva câștigători ca să aflu cum li s-au schimbat viețile după ce au câștigat premiul cel mare la Loto.

JOE HOLLICK (ESSEX, 2011)

A câștigat 250 000 de lire la vârsta de 17 ani.

Când am văzut că am câștigat, am înhățat lozul și am sărit din mașină, chiuind de bucurie. Primul gând a fost că voi putea plăti ipoteca la casă și nu va mai trebui să ne mutăm (pentru că mama lui Joe era în pericol să-și piardă casa).

Cheltuisem deja câteva mii de lire pe lozuri între 16 și 17 ani. Prietenii îmi spuneau mereu că sunt bani aruncați pe fereastră, dar eu le tot ziceam că o să câștig un premiu mare într-o zi – dar nu mă gândeam că o să se întâmple atât de devreme. După ce am câștigat, am călătorit mult și mi-am cumpărat o motocicletă mai mare. Din păcate, la câteva luni după, am avut un accident nasol și am rămas cu brațul stâng paralizat permanent. Nu mă pot abține să nu dau vina pe premiu pentru asta.

E visul oricărui leneș să câștige la loterie. Dar n-a fost o idee bună să demisionez, mai ales că am petrecut toată vara într-un bar unde am jucat la păcănele. Am tocat sute de lire pe aparatul ăla împuțit.

Eram tânăr și fraier și mi-am făcut poză cu cecul pe care îl câștigasem, să mă dau mare. Am dat câteva interviuri pe plan local și cam asta a fost faima mea.

AUDREY WHITE (FELIXSTOWE, 2009)

A câștigat un milion de lire la vârsta de 58 de ani.

Am vrut să cumpăr un loz de două lire cu cinci lire pe care le câștigasem cu un alt loz mai devreme. Din greșeală, vânzătoarea a rupt un loz de cinci lire. L-a pus la loc, dar i-am zis că e ok și unul de cinci și l-am luat. L-am răzuit abia seara târziu și pe el scria „1 Mil", dar am crezut că e o greșeală. L-am analizat la lumina veiozei. Apoi l-am sunat pe fiu-miu și el mi-a zis: „Siiigur, bravo, ai câștigat un milion, visează în continuare!"

Până la urmă, s-a confirmat că, într-adevăr, câștigasem. Dar era vineri și nu îmi puteam ridica premiul decât luni. Trebuia să-l păstrez în siguranță până atunci. Dar unde? Celălalt fiu al meu m-a întrebat dacă vreau să-l țină la el pe barcă, dar i-am zis: „Ești nebun? Dacă se scufundă peste noapte?"

Chestia e că eu nu sunt disperată după bani: nu conduc, urăsc soarele și apa – așa că nu mi-am cumpărat mașini scumpe și nici n-am plecat în vacanță. Mi-am plătit ipoteca și am continuat să muncesc timp de doi ani. Încă mai cumpăr lozuri uneori. De câte ori vânzătoarea înțelege greșit și-mi dă altul decât am cerut, îl accept așa.

Dar banii nu sunt totul. Am câștigat în luna noiembrie și în luna mai, fiul meu a murit la vârsta de 37 de ani din cauza unui anevrism. Aș fi dat toți banii înapoi numai ca să-l aduc la viață. Mult timp am dat vina pe bani – nu mă întreba de ce, e stupid, știu.

Compania care organiza loteria m-a invitat la o întâlnire cu alți câștigători în Londra. Ne-au cazat într-un hotel de cinci stele, dar aș fi preferat oricând un hotel normal. Am avut cea mai dubioasă cină din viața mea. Am mâncat potârniche – arăta ca un porumbel – cu biluțe de varză! A fost oribil. Am întrebat chelnerița dacă exista vreun KFC în apropiere. Am întrebat-o și de ce erau pe masă atâtea furculițe și cuțite. Mi-a zis să le iau pe rând, de la exterior spre interior. Mi s-a făcut rău.

ANONIM

A câștigat patruzeci de mii de lire pe an pentru tot restul vieții cu un loz.

Eram la muncă și treceam printr-o perioadă grea, pentru că, cu patru ani în urmă, încheiasem o relație de 13 ani și aveam și probleme de sănătate. Am fost absolut șocat când am văzut că am câștigat și am sunat-o pe maică-mea înainte să sun la compania Camelot, de la care luasem lozul. Mi-am păstrat jobul, am plătit toate datoriile și i-am rugat pe fiii mei să facă niște liste cu lucrurile pe care și le doresc, pentru că se purtaseră minunat când trecusem prin greutăți și fuseseră de acord să le vând jucăriile ca să supraviețuim. Am cumpărat afacerea unde eram angajat și acum sunt proprietar.

La început, Camelot au fost fantastici. Mi-au zis că n-o să fie nicio problemă dacă anunț public că am câștigat premiul, că doar nu câștigasem milioane. Dar, deși banii m-au ajutat să-mi susțin familia, mi-au cauzat și belele. După ce am câștigat, au intrat peste mine în casă niște hoți mascați care l-au amenințat cu arma pe fiul meu cel mare. Săracul a avut dintotdeauna probleme de sănătate și a fost foarte afectat de eveniment.

Uneori mă gândesc că ar fi fost mai bine să câștig deodată o sumă mare de bani și gata, cât să plătesc ipoteca și să mă mut din zonă. În plus, nici n-am realizat că banii se taxează de către stat și, cum am propria firmă, pierd vreo 14 000 de lire din ei.

@kylemmusic