Am văzut cele mai scârboase mâncăruri din lume și așa am ajuns să le apreciez pe cele românești

Malmö e un oraș cât de cât anost în Suedia. Dacă prinzi o zi cu nori, burniță și frig, deja regreți că ai ajuns pe-acolo – am pățit-o de curând. Așa că am căutat căldura dată de aerul condiționat și așa am ajuns în Muzeul Alimentelor Dezgustătoare. Glumesc, m-am dus acolo din curiozitate să văd dacă am reușit și noi, ca națiune aproximativ gurmandă, să livrăm ceva pentru locul ăsta. Am ieșit de-acolo cu o recunoștință fără margini pentru pieptul de pui la grătar și cartofi prăjiți.

Biletul la muzeu costă aproape 90 de lei. Da, știu, și mie mi s-a părut cam scump și-am zis că-i doar o fiță să pară mai important decât e. Dar a livrat peste orice așteptare aveam – și aveam doar câteva, cum c-o să văd brânză cu mucegai, ceva ou clocit cum am aflat că se mai consumă în Asia și niște liliac.

Muzeul te primește cu zona de degustat și o tablă neagră pe care scrie când a vomitat cineva acolo ultima dată. În total au fost 112 astfel de momente. Ce ironie să fie același număr cu cel european pentru urgențe. Un pic mai încolo e panoul pe care se regăsește fața fiecăruia dintre noi când se pune la masă. 

Este un loc al alimentelor scârboase, dar am prins și o expoziție temporară cu alcool dubios, stricat, exagerat sau creat într-un moment de extravaganță. Așa am dat și peste alcoolul alternativ consumat de ruși când a venit prohibiția.

Apă de gură, parfum, spirt, orice care te poate lua un pic de cap. Îți sună cunoscut? Da, practica a fost preluată și de noi, într-o anumită măsură. Doar că, fără glumă, poate duce la moarte, cum li s-a întâmplat rușilor chiar recent. 

Bine, rușii doar au căutat o alternativă. Sud-coreenii și-au creat-o. E vorba de un vin, la propriu, din căcat. Ei îi spun Ttongsul, are cam nouă la sută alcool și e obținut din fermentarea căcatului de copil cu vin de orez. Mi-a adus aminte de „pufoaica” românească pe care am găsit-o la muzeu în cam aceeași formă: fructe fermentate, puse în pungă, încălzite la jet de apă caldă și puse în veceu la fermentat. 

Am găsit inclusiv votcă cu scorpion, dar e posibil să nu-ți mai pară atât de exotică când vezi nebunia asta din China: vin din șoareci. Animalele, băgate în alcool cât încă sunt mici ca să nu aibă blană, sunt acolo doar să dea o aromă oribilă care-ți rămâne în gură după ce bei. Nu știu, n-am încercat, astea sunt explicațiile oficiale. Arată însă a orice borcan cu vietăți în formol. 

În fine, gata cu alcoolul. Îți recomand doar apă cât continui să vezi mâncarea chiar scârboasă pe care o poți băga în gură. Nu-ți va cuminți pofta sufletului, dar îți va umple stomacul. 

Înainte de mâncăruri e important să știi o chestie despre muzeul ăsta nebun. A organizat tot ce vezi mai departe după anumite criterii, cum ar fi cruzime față de animale, mirosul alimentului, gustul puternic (de orice natură) și aspect. Așa că, da, e posibil ca unele dintre mâncăruri să-ți poată părea chiar digerabile. 

Italienii sunt renumiți pentru diversele tipuri de brânză – inclusiv asta, cu tot cu viermi. Numele înseamnă fix „brânză putrezită” și viermii ajung acolo voit, ca să ducă la o fermentare și o descompunere aparte a grăsimilor. O poți mânca și cu, și fără „carne”.

Se ia un porc de Guineea, care nu-i chiar porc, se gătește și se mănâncă de parcă ar fi un fel de delicatesă. Și de ce apar animalele astea îmbrăcate? Pentru că și asta e o formă de apreciere a hranei.

Grăsimea de morsă e combinată cu fructe uscate și mâncată. Atât de simplu. Bine, i-am făcut loc pe listă și pentru că românii, cel puțin cei cu rude la țară, au în istoric delicatesa: untură pe pâine cu sare. Cam asta e și ce vezi în poză, doar că de la alții.

Va veni o vreme în care, probabil, vom mânca gândaci. Proteine au, par ușor de produs în cantități mari și, la o adică, în alte culturi deja sunt consumați angro. Așa că eu am profitat de vizita la muzeu ca să mă pregătesc pentru viitor, cum ar fi chiar cu aceste larve de palmier.

Da, asta e ciorbă de burtă. Nu-i chiar românească, dar eu o consider scârboasă în orice formă ar fi, așa că am băgat-o și aici. Principiul de facere e același: speli burta și o fierbi până când crezi c-a dispărut duhoarea. Uneori, ai noroc.

Sângele de vacă e oricând la granița dintre delicatesă și scârbos, în funcție de regiune, ritualuri și cât de beat ești.

Mâncarea asta e, probabil, cea mai nebună dintre toate prin demers și ceea ce cred că-i gust, că n-am simțit decât o aromă de intestine fermentate. Se ia pasărea pe care o vezi în stânga – în mai multe exemplare, se bagă toate într-o burtă de animal, se coase burta și e unsă cu untură ca să nu ajungă muștele la interior. Se face astfel o „tocăniță” de pasăre vie.

Când e gata – orice ar însemna asta – fiecare pasăre e consumată individual, prin sugerea interiorului.

Am pus supița asta aici doar pentru că, în 2020, s-a discutat despre nărăvașul liliac ajuns supă și care a dat Covid planetei.

Balut e un ou special. Ce e în interior e puiul care încă n-a ieșit din ou. Propriu-zis mănânci un fetus cu ceva puf, cioc și organe. Am aflat însă că ciocul și oasele sunt ușor de mestecat, dacă insiști. Aroma e oribilă, cum era de așteptat de la un ou clocit.

Am căutat parizerul, dar nu era, așa că am pus conserva americanilor detestată sau iubită, după caz. E asemuită cu mâncarea de câini sau pisici.

Suculețul care se leagă de sângele de vacă de mai sus. Se ia un ochi de oaie și se bea pentru chestii și credințe.

Băutura asta e chiar rezonabilă: bere blondă belgiană infuzată cu ceva fructe. Doar că fiecare sticlă de „The End of History” vine într-un „ambalaj” special, după cum poți vedea. Din fericire, ambalajul respectiv e un road kill, iar un specialist s-a ocupat de design.

Nebunii de italieni dau lovitura, din nou, cu o brânză aparte: su callu. Mirosul, aroma deja sunt clare: le iubești sau urăști. Dar procedeul prin care e făcută asta e special. Se lasă iedul să sugă, apoi, cât laptele e încă în burta lui, e omorât, iar stomacul e scos și legat. În acel stomac e fermentată brânza care ajunge să fie cumpărată și consumată.

Ce vezi aici e un fel de drob scoțian. Nu-i chiar ca al nostru și ar putea fi foarte bine un caltaboș. Detest caltaboșul, așa că cel puțin pentru mine e scârbos.

Ouăle astea n-au un secol, dar miros de parcă s-ar apropia de vârsta asta venerabilă. Și, da, what you see is what you get: sunt clocite.

Pulele și coaiele de animale sunt la mare căutare în orice cultură. Am făcut o poză să-mi aduc aminte că peste tot sunt credințe ciudate.

Ce vezi aici e o mâncare ilegală. Și, pentru că e ilegală, prețul e până la Dumnezeu. Bine, exagerez un pic. O pasăre costă circa 150 de euro, dar e posibil să se ducă și la dublu, în funcție de regiune și tacâmuri. Ilegalitatea vine din felul în care e gătită.

Păsările vii sunt ţinute în cutii întunecate și astfel mănâncă până la epuizare. Când sunt suficient de obeze, sunt scufundate în coniac și prăjite sau coapte.