Am vorbit cu Zarug despre cum a ajuns pe TV la Asia Express într-o țară ca România

Pandemia încă rezistă, dar Asia Express continuă și îți arată ce alte locuri sunt de văzut prin lume. Sezonul patru a avut premiera pe 18 septembrie 2021 și i-a purtat sau îi va purta pe concurenți prin Turcia, Georgia și Iordania. Printre cele nouă perechi, formate din vedete ca Lidia Buble, Connect-R, Mihai Petre sau Alexandra Ungureanu, două nume au ieșit în evidență și-au mers direct la corazonul românilor: Zarug și Lorelei Bratu. 

Publicul iubitor de TV n-a auzit până acum multe despre ei. El e designer vestimentar. Ea, cel mai cunoscut model plus-size de la noi. Dar televiziunea arată încă o dată un adevăr simplu – publicul iubește oamenii sinceri, ușor excentrici și gata să facă mișto de ei, dar și să se asume, în toată splendoarea lor, în fața lui.

Uite așa bula de influenceri și de vedete obosite mai e spartă, din când în când, de nume mișto care merită descoperite. Mi-a plăcut de Zarug de la primul minut dintr-un video cu el și am zis că merită să afli mai multe despre cine e, ce a învățat din Asia Express și ce vrea să facă mai departe, dacă o să-l mai vezi la TV sau nu.

Mihai Dan Zarug, un „exhibiționist artistic” și designer vestimentar din România, care nu era foarte cunoscut pe sticlă, înainte de show-ul de la Antena 1. Mai apăruse la Chefi la cuțite, unde i-a uimit cu stilul lui vestimentar pe cei trei jurați glorios de demodați, dar avea publicul său fidel în online, pe Instagram. Însă Mihai e mai mult decât un personaj TV născut peste noapte. A terminat Dreptul, dar s-a lăsat după doi ani de profesat, a început să facă haine, a devenit influent în online, apoi a realizat că are și voce, așa că s-a apucat de cântat și chiar a susținut show-uri sold out la teatrul Apollo111.

„Aș spune că sunt un exhibiționist artistic, deoarece când am decis să-mi explorez fațetele personalității și să-mi cercetez talentele, am făcut-o foarte public, aproape ca un performance explorativ menit să mă arate lumii exact așa cum sunt. Mă simt ca un marginal care-și caută locul sub soare și, pentru că e «cu nori», s-a băgat sub reflectoare”, spune el.

Momentul în care a devenit mai cunoscut ca „personaj” și nu ca designer, a fost și cel în care a hotărât și-și prezinte vulnerabilitățile publicului, de la primele sale încercări de a cânta și până la glumițe pe Stories, unde comenta Asia Express din fața televizorului. Momentul de maximă notorietate e fix cel de acum, pentru că nimic nu te pune mai tare în lumina reflectoarelor ca televiziunea. 

Dacă tot sunt la capitolul „ASL, PLS”, l-am întrebat și din ce-și câștigă banii. Mi-a zis simplu: „Din asta. TV, teatru rar, film, influencing.” Zarug recunoaște că a făcut, într-un mod neașteptat, un switch profesional la showbiz și, deși nu s-a îmbogățit financiar, începe să-i susțină viața.

Dacă-l urmărești pe Zarug câteva minute, prima chestie care o să te atragă la el va fi umorul pe care-l afișează fără perdea, atât către sine, cât și către cei din jur. Așa c-am vrut să știu dacă i-a și pus bețe-n roate uneori

„Umorul meu și aceste cracking jokes m-au ajutat enorm să fac față tuturor situațiilor neplăcute și, mai ales, răsturnărilor de situație. Să fim serioși, de cele mai multe ori, viața ne servește niște contre, pe care ori înveți să le primești cu demnitate și umor, ori ți se depun la fundație și te îngreunează până când nu mai poți avansa un pas”, explică el.  

Recunoaște însă că umorul este și o marcă a nervozității sale și de cele mai multe ori se folosește de glume ca să mascheze emoții negative. „Da, au fost cazuri când am trecut drept neserios, pentru că, în loc să tac, am aruncat o glumă care a indus în eroare interlocutorul; la interviuri de angajare, de exemplu. De aia m-am facut patron.”

Ziua în care Mihai a decis să se prezinte publicului larg pentru prima oară a fost la Chefi la cuțite. Primise deja invitații de la producătorii care-i spuneau că o să-i placă și că e făcut pentru rampă. „Evident că nu am pus botul, mi-am zis: «băi, ăștia vor să mă folosească de circotecă. Exclus!».” Însă s-a răzgândit.

În 2018, invitația la show a coincis și cu referendumul familiei, un an extrem de dezamăgitor la nivel uman, după cum adaugă Zarug, unde s-au reiterat discursuri homofobe pe care le credea demult îngropate. „Mi-am zis că mă voi propune la Chefi la cuțite exact așa cum sunt, pentru ca oamenii să vadă și să înțeleagă că vorbim despre oameni și nu despre instrumente politice de folosit într-o direcție sau alta. Această tendință de a mă întinde pe șinele de tren, în speranța că nu mă va călca, e o constantă în viața mea și-mi doresc să rămână cu mine cât mai mult. E singurul lucru care mă ține aici”, explică el.

Din fericire, nu l-a călcat trenul și apariția lui la Chefi a avut un feedback foarte bun, deși nimeni nu avea curajul să-l pună pe sticlă în ceva de anvergură, deși intuiau potențialul. „Am dat niște probe, am afundat niște canapele ca invitat, dar cam atât, pentru că publicul din România nu e pregătit pentru cineva ca mine. Niciun public nu e pregătit niciodată pentru ceva ce nu cunoaște. Pentru asta ai nevoie de cineva cu «coaie», care să se lupte cu sistemul și care să-și asume potențialul eșec de a prezenta ceva inedit publicului larg”, mai spune Zarug. Mona Segall și echipa ei i-au oferit această șansă și le e etern recunoscător pentru că s-au luptat inclusiv cu el ca să-l aducă la Asia Express. Era foarte speriat de acest proiect.

Zarug mărturisește că, de-a lungul anilor, și-a construit o viață under the radar, deși el este la fel de flamboaiant și în viața de zi cu zi, dar pentru un „public” foarte restrâns și „verificat”. Spune însă că s-a format încă din adolescență să trăiască cu rușine și frică. „Rușine că nu sunt ca ceilalți și frica de a fi urât și respins pentru asta. În fața reflectoarelor prind viață, mă desfășor fără frica de consecințe și judecăți, iar dacă am parteneri de joacă atunci devin tsunami.” Practic, fix asta l-a făcut să vrea în continuare pe sticlă, pe film și pe scenă. 

Aventura din „Drumul Împăraților” a avut pentru el și un impact personal – a învățat să acorde mai multă încredere oamenilor, să predea controlul și să enjoy the ride, dar și să observe cât de importantă este perspectiva asupra lucrurilor și celor trăite. „Dacă extragi din ecuație melodrama și inviți experiențele să se întâmple, înveți să te și bucuri de ele și nimic nu ți se mai pare așa o nenorocire. Până când chiar e”, glumește el.

Mihai s-a prezentat la Asia Express ca Zarug fără filtru și nu și-a propus nici să șocheze, dar nici să fie reținut, mai ales că nu ai cum să maschezi cine ești atunci când ești filmat 18 ore pe zi. „Cu toate astea, în afară de niște comentarii mai homofobe, dar puține, publicul mă îndrăgește. Contrar a ceea ce credeam înainte de difuzare, când îmi imaginam că mă vor alunga din țară cu furcile și torțele aprinse. Românii sunt mai deschiși decât ai fi crezut.” 

În cei 40 de ani de până acum, așa cum povestește, a învățat de la cei mai mari și mai buni ca el, cum ar fi RuPaul, că „părerea ta despre mine nu mă privește. Nu sunt decât păreri. Toți le avem în legătură cu orice. Ghici ce, planeta rămâne neschimbată și înainte și după ce le exprimi”.

Succesul la TV i-a adus și multe interacțiuni simpatice cu oamenii. De la copii care i-au cerut să selfie cu ei și au plecat bucuroși la două fete care, după o poză, i-au spus că acum „pot muri fericite”. Însă interacțiunea cea mai importantă pentru el e cea în care simte că ajută la o schimbare și vine de la povești sincere de viață. „Cel mai tare m-a emoționat mesajul unui tânăr gay care mi-a mulțumit că-i inspir să fie ei înșiși și să se iubească așa cum sunt”, explică el.

Lui Zarug i-ar plăcea să știi despre el că-l angoasează când i se spune să fie mereu vesel și zâmbitor, pentru că, deși e o urare inofensivă, e și o presiune. „Nimeni nu e mereu numai vesel, avem stări diferite și momente de cădere și e foarte bine să le recunoaștem și să le acceptăm și pe astea, nu să le măturăm repede sub preșul comediei. Și zic presiune, pentru că oamenii încep să se obișnuiască de la mine să-i fac să râdă; cumva simt că mi se pregătește un coteț de clovn”. Crede că în orice domeniu, dar mai ales în mediile creative, există tendința de a cataloga personajele în anumite zone și să li se ceară mereu să fie numai într-un fel, dar i-ar plăcea ca oamenii să știe că el va fi mereu cum are chef să fie, indiferent ce înseamnă asta.

În ceea ce privește responsabilitatea care vine odată cu popularitatea, artistul îmi spune că el crede în umanitate și că trăim într-o societate polarizată, în care ne acuzăm și ne anulăm unii pe alții pentru diferențele dintre noi. Iar asta i se pare inutil și obositor. Zarug e de părere că dacă ne-am concentra mai mult pe ce ne unește decât pe ce ne desparte ca oameni, am trăi într-o lume un pic mai armonioasă.

„Când te îndemni să te iubești așa cum ești, nu văd deloc în asta o scuză pentru a îmbrățișa meltenismul din tine și să rămâi în suc propriu la nesfârșit, felicitându-te că nu-i o problemă. Ci să te placi atât de tare, încât să tinzi mereu către cea mai bună versiune a ta și automat să vrei mai sus pentru binele tău. Când tu ești bine, îl porți și îl răspândești în jurul tău și automat afectezi în bine microuniversul tău”, susține el.

Zarug n-ar vrea să plece din țară, chiar dacă a avut posibilitatea s-o facă în tinerețe. N-a stat degeaba pe plaiul mioritic, ba chiar și-a creat o bulă simpatică, cu oameni minunați, puțini, dar buni. Profesional, a reușit să-și câștige o reputație în domeniu, iar acum și o oarecare notorietate, de-i vine din ce în ce mai greu să fugă de România și să înceapă de la zero în altă parte. „Ultima oară când am plecat cu un job la Paris, pentru că numai acolo am tot fost atras să mă mut, m-am trezit într-un context glittery, cu un job temporar, mult sub nivelul meu, și foarte nefericit. Simțeam că, mai mult decât orice, fugeam de frică într-un soi de exil. Și eu accept fricile numai ca motor: știu că mă tem și o înfrunt să văd cine câștigă.” 

Cu televiziunea nu și-a făcut niciun plan, dar știe că i-a plăcut foarte tare postura pe care a avut-o, fără să o perceapă deloc ca pe un efort, ci ca pe un domeniu de explorat. „Sper să primesc propuneri de proiecte mișto, care să mă atragă“, conchide el. Pâna una alta, o să apară într-un film.