Islanda este vârful unui continent vast scufundat care se află sub ocean, propun cercetătorii

E foarte posibil ca sub Oceanul Atlanticului de Nord să existe un vast continent scufundat, iar descoperirea asta ar putea pune capăt multor presupuneri despre istoria geologică a regiunii și probabil va oferi informații și despre alte continente scufundate de pe glob.

Se estimează că respectivul continent se întinde pe șase sute de mii de kilometri pătrați și ajunge spre Groenlanda în nord și spre Europa în est. Islanda e doar vârful acestui continent imens ascuns, conform cercetătorilor dirijați de Gillian Foulger, profesoară emerită de geologie la Universitatea Durham, care a propus această idee în cartea ei In the Footsteps of Warren B. Hamilton: New Ideas in Earth Science.

Oricât de palpitant e să îți imaginezi acest continent scufundat, Foulger și colegii ei au accentuat că „Islandia” e, în prezent, doar o ipoteză care trebuie demonstrată prin metode empirice precum forajul în adâncime, sondajul geofizic și analiza mineralelor precum zirconiu.

Existența lui trebuie testată, au zis Foulger și colegii ei și au adăugat că Islandia e „un exemplu convenabil” pentru „găsirea de noi metode și ipoteze care ar putea fi aplicate altor continente scufundate în oceane”.

Cu peisajele dramatice și erupțiile vulcanice frecvente, Islanda e o zonă care a atras atenția cercetătorilor timp de secole. Insula e localizată deasupra graniței divergente dintre platourile continentale nord-american și eurasiatic, ceea ce cauzează des turbulențe tectonice.

Oamenii de știință au presupus mult timp că Islanda e înconjurată de o masă de crustă oceanică, un tip de rocă parțial topită care are o compoziție și o densitate diferite de crusta continentală care formează masele de teren pe care locuiesc oamenii. Crusta oceanică e mai densă decât crusta continentală, ceea ce o face să se scufunde sub masele continentale, dar să rămână totuși deasupra mantalei Pământului, un strat de rocă lichidă. Ca urmare, crusta oceanică tinde să fie mai tânără și mai subțire decât crusta continentală, pentru că se scufundă mereu în manta și e reciclată.

Foulger și colegii ei au început să suspecteze că s-ar putea ca Islanda să fie înconjurată de crustă continentală și nu de crustă oceanică din cauză că stratul de sub insulă are cincizeci de kilometri grosime, deci e mult mai gros decât crusta oceanică tipică, care are cam opt kilometri grosime. Un studiu anterior, publicat în 1977, a mai notat că Islanda s-ar putea să fie situată pe crustă continentală, dar, de atunci, metodele de testare a acestei ipoteze au evoluat.

Noul capitol propune mai multe tehnici care ar putea stabili dacă acest continent scufundat există cu adevărat. De exemplu, echipa sugerează că ar trebui să căutăm cristale de zirconiu în Islanda. Zirconiul e un mineral extrem de dur care poate supraviețui la miliarde de ani de eroziune, așa că e utilizat adesea pentru estimarea erelor geologice. Datarea acestor cristale ar putea spune multe despre vârsta crustei de sub Islanda. Am putea afla dacă e de natură oceanică sau continentală.

Foulger și colegii ei au mai sugerat că se poate fora în crustă sau se pot întocmi profile seismice. Aceste metode ar fi mai scumpe decât datarea cu zirconiu, dar ar putea dovedi existența Islandiei sau a altor continente scufundate de pe glob.

„Islandia e cel mai bun de studiat dintre aceste potențiale continente datorită proximității maselor geologice mari și a expunerii de 35 la sută din suprafața ei deasupra nivelului mării”, a zis echipa.

Din acest motiv, s-ar putea ca Islandia să fie vârful aisbergului în căutarea de continente ascunse sub oceane, dacă aflăm care e cea mai bună metodă să le găsim. De exemplu, s-au propus microcontinente sau fragmente de continente pe coasta Africii de Vest, în Oceanul Arctic, în jurul plăcii tectonice Lomonosov sau pe platoul Elan Bank-Kerguelen din Oceanul Indian. Mai mult, echipa sugerează în studiu că Noua Zeelandă e considerată o porțiune uscată din fostul continent scufundat „Zeelandia”. S-a detectat recent și un microcontinent numit „Mauritia” sub insula Mauritius.

„Mai avem multe de făcut pentru a dovedi existența Islandiei, dar asta ne va deschide o nouă perspectivă geologică asupra lumii. Și s-ar putea să facem descoperiri similare și în alte locuri pe glob”, a zis Foulger.

„S-ar putea să redesenăm toate hărțile oceanelor și mărilor după ce facem aceste descoperiri.”