sanatate

Toate modurile în care orașul îți face rău

„Nu dormeam foarte bine și aveam atacuri de anxietate atunci când mă aflam în grupuri mari de oameni.”

de Lydia Smith; translated by Raluca Miheșan
21 Iunie 2018, 4:00am

Imagine de Starcevic/Getty Images 

Părăsirea orașului natal în favoarea unei metropole este de multă vreme un ritual de inițiere pentru tinerii atrași de stilul de viață urban, datorită oportunităților de pe piața muncii și stilului de viață metropolitan. Dar lucrurile încep să se schimbe. În ultimii ani, populația de mileniali din orașele din Statele Unite precum Los Angeles și Boston a scăzutși indicele de creștere a numărului de locuitori în orașele mari a scăzut pentru cinci ani la rând, conform celui mai recent recensământ. Anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr din ultimii cinci ani.

În timp ce unii tineri sunt forțați să părăsească orașele din motive financiare, mai exact din cauza chiriei din ce în ce mai scumpă și care n-are nicio treabă cu venitul mediu, alții se mută la țară din alt motiv: ca să-și îmbunătățească sănătatea mintală.

„Aveam oricum de gând să plecăm din Londra la un moment dat – locuiam acolo de cinci ani și voiam un pic mai mult spațiu, dar anxietatea mea a fost cu siguranță catalizatorul mutării”, spune Sarah Graham, în vârstă de 28 de ani, care a dat Londra pe Hertfordshire anul trecut. „Începuse să mi se pară din ce mai stresant și dificil să folosesc metroul, nu dormeam bine și aveam atacuri de anxietate atunci când mă aflam în grupuri mari de oameni.”

După ce Sarah s-a mutat, lucrurile s-au schimbat aproape peste noapte. „Noaptea este întuneric și liniște, așa că somnul meu s-a îmbunătățit instant”, spune ea. „Mă plimb singură, chiar și noaptea, fără nicio grijă, lucru pe care nu-l făceam niciodată în Londra. Oamenii sunt mult mai prietenoși și mediul este mult mai relaxant, cu multe spații verzi și o comunitate adevărată, care nu m-a preocupat niciodată în mod special, dar acum că fac parte din ea, chiar pot s-o apreciez.”



Cei mai mulți oameni înțeleg că viața la oraș poate să fie stresantă. Cercetările au arătat că un trai în mediul urban are un impact semnificativ asupra sănătății mintale. Un studiu realizat de cercetătorii danezi a descoperit că cei care locuiesc în orașe au cu 21% mai multe șanse să sufere din cauza unei tulburări de anxietate și au un risc mai mare cu 39% să dezvolte o tulburare de dispoziție. Deci de ce sunt orașele nasoale pentru noi și de ce ar trebui navetistul obișnuit să ia în calcul mutatul la țară?

„Viața la oraș nu este naturală. Noi, oamenii, am plecat de la grupuri între 100 și 150 de persoane, așa am evoluat ca specie”, spune Colin Ellard, cercetător în domeniul neuroștiințelor cognitive la Universitatea din Waterloo, Canada, care studiază impactul locurilor asupra creierului și corpului.

„Traiul în orașele mari produce un impact psihologic prin două modalități: unul dintre ele este stresul fizic, cauzat de supraaglomerare, care include zgomotul, dar și sentimentul ăla când ești prins în aglomerație. Doar factorul ăsta cauzează reacții puternice dictate de stresul aferent – navetiștii din autobuzele aglomerate înregistrează niveluri mai mari de cortizol, un hormon asociat cu stresul.

O călătorie lungă, la ora de vârf, într-un vagon de metrou încins este îndeajuns încât să convingă pe oricine să vrea să se mute, dar studiile arată că poate crește și riscul de depresie. Și milenialii fac naveta pe distanțe mai lungi ca niciodată. Tinerii își petrec mai mult timp făcând naveta – mai bine de 64 de ore – în anul în care împlinesc 40 de ani, decât cei din generația baby boomers la vârsta aia.

Cei mai mulți dintre noi sunt de acord cu faptul că poate să fie dificil să găsești pace și liniște într-un oraș, indiferent dacă sunt sirenele, zgomotele de pe șantiere sau cele produse de aeronave. Dar studiile arată că genul ăsta de sunete pot să fie mai mult decât enervante – zgomotul ambiental pe termen lung, care depășește un anumit nivel, poate să aibă o influență negativă asupra sănătății tale. De exemplu, un studiu a descoperit că „disconfortul cauzat de zgomotele puternice este asociat cu un risc de două ori mai mare de depresie și anxietate în rândul populației.”

De asemenea, „luminile strălucitoare” ale unui oraș pot să facă uneori mai mult rău decât bine. Locuitorii din zonele urbane sunt expuși la luminile nocturne, care sunt de 3-6 ori mai intense și care ne pot afecta somnul și ne pot face să ne simțim stresați și neliniștiți.

„A doua răspundere constă în menținerea contactului cu necunoscuții”, spune Ellard. „Situația asta poate conduce la stări de izolare socială și singurătate și apoi, desigur, sănătatea mintală suferă.”

La prima vedere, pare să existe un paradox. Orașele sunt pline de oameni – un antidot pentru singurătate. Dar un trai în anonimat printre milioane de alți oameni ne poate izola. Dacă luăm cazul de față, Londra este orașul în care s-au înregistrat cele mai mari niveluri de singurătate din Marea Britanie, conform unui studiu realizat de ComRes.

Mulți oameni sunt atrași de natura frenetică, 24/7, a orașelor, care contracarează casele înghesuite și lipsa de spații deschise, pe lângă parcurile care se ivesc ocazional. Dar accesul la natură poate să îmbunătățească semnificativ starea de sănătate mintală, conform cercetătorului în neuroștiințe Andrea Mechelli de la King’s College London. Mechelli a publicat recent o cercetare care sugerează că expunerea la copaci, cer și cântecul păsărilor în oraș este benefică pentru sănătatea mintală, dar adaugă că cercetătorii nu știu exact de ce.

„Știm că natura ne face să ne simțim mai bine. Este benefică atât în cazul celor cu o sănătate mintală bună, cât și al acelora cu probleme”, spune el. „Dar ce nu înțelegem noi este dacă asta se datorează faptului că avem un fel de conexiune biofilă cu natura? Sau din pricină că mergem mai mult pe jos și asta ne face mai activi? Ar putea să fie doar câțiva factori în joc sau o combinație între toți. ”

Totuși, nu este atât de simplu. Nu toată lumea ar trebui să-și facă bagajele și să plece, adaugă el, pentru că unii oameni prosperă într-un mediu urban.

„Vârsta cuiva, sexul, mediul, interesele, dar și alte lucruri, precum orașul unde au copilărit – toate astea pot afecta felul în care oamenii răspund la mediul urban”, explică Mechelli. „Unii s-ar putea să se simtă plini de energie, pe când alții ar putea să considere că e prea mult. Cineva cu un istoric de probleme mintale s-ar putea să se chinuie cu mulțimile sau cu zgomotul.”

Depinde și de oraș. Copenhaga este un oraș plin de oameni fericiți, conform datelor ONU. Și există și mai multe motive: mulți danezi merg zilnic pe jos sau cu bicicleta și este bine știut faptul că exercițiile fizice sunt benefice pentru sănătatea mintală.

De asemenea, nu toată lumea vrea – sau poate – să părăsească orașul pentru o viață mai liniștită. Asta s-ar putea să-nsemne să-ți schimbi cariera sau să dispui de posibilitatea de a lucra de la distanță. Negarea unui trai la oraș, unde locuiesc prietenii și familia, poate avea un impact negativ asupra bunăstării unei persoane; motivele sunt evidente.

Mai mult decât atât, adaugă Mechelli, mutatul de la țară la oraș poate fi benefic. „Dacă faci parte dintr-o minoritate – [indiferent dacă este] o comunitate etnică sau LGBTQ – mutatul la oraș înseamnă că o să ai mai multe șanse să întâlnești oameni cu viziuni asemănătoare și care îți împărtășesc valorile și interesele”, spune el. „Un alt exemplu este că în orașe ai mai multe oportunități de muncă, iar joburile sunt cheia sănătății mintale.”

Având în vedere aceste lucruri, este crucial să facem orașele mai puțin stresante. Pentru Ellard, asta înseamnă politici care să-i încurajeze pe oameni să meargă pe jos sau cu bicicleta, dar și regulamente împotriva agresiunii prin zgomot și mai multe spații verzi. Un design urban mai bun ar putea diminua și singurătatea.

„Există multe studii care arată că designul zonelor rezidențiale poate avea un impact asupra posibilității de a intra în contact cu vecinii noștri”, spune el. „Toate lucrurile care pot fi făcute pentru îmbunătățirea dispoziției cetățenilor cresc șansele de compasiune în cadrul comunității, înfrângerea anonimității și fisurarea barierei de singurătate.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.