Femei trans mi-au povestit cum e când lumea nu-și dă seama că sunt trans

Când aveam zece ani, eram un băiat care arăta ca o fată. Aveam păr castaniu și plin de volum, lung până la sfârcuri, și o voce suavă, încă neschimbată de testosteron.

Vecina mea de nouăzeci de ani o felicita mereu pe mama că are o domnișoară atât de frumoasă. „Clementine, e fiul meu, e băiat!”, o corecta mama de fiecare dată. Nu știam dacă îmi e mai rușine că arătam ca o fată sau că îmi plăcea că arătam ca o fată.

Treisprezece ani mai târziu, mi-au crescut și sânii – datorită medicinei moderne – dar mi s-a îngroșat vocea. Acum trec oricând drept fată, cel puțin dacă nu vorbesc. Când merg cu metroul dimineața și îmi văd de treaba mea, sunt o fată cis… până când sună telefonul și sunt nevoită să răspund: „Salut, te sun eu în cinci minute”. Vocea mea vibrează în aer cu frecvențe joase și toți oamenii se uită la mine. Tipii ridică din sprâncene, iar fetele răsuflă ușurate că fata cea mai frumoasă din vagon e trans. Măcar atât.

E plăcut să treci drept fată după ce ai fost obligată să trăiești 19 ani ca băiat. Multe persoane trans simt că sunt autentice atunci când sunt percepute ca având genul pe care îl simt ca identitatea lor. Să fii perceput de ceilalți ca făcând parte din sexul pe care ți-l dorești se numește passing. Alte persoane nu sunt percepute așa, iar pe unele nici nu le interesează cum sunt percepute: Xris, o femeie trans latino în vârstă de 21 de ani din New York, nu va reuși niciodată să treacă drept femeie cis în corpul pe care îl are. „Sunt o femeie cu barbă”, a zis ea. Xris consideră că, din punct de vedere politic, passing-ul e un act de asimilare. Pe ea n-o interesează să fie percepută ca femeie, ci doar să nu fie percepută ca ceva ce nu e – cisgender.

Pe lângă faptul că le confirmă identitatea, faptul că trec drept femei cis le ajută pe femeile trans să acceseze niște resurse la care în mod normal n-ar avea acces. Funcția passing-ului ca practică de supraviețuire a fost menționată prima dată de scriitorii de culoare ai Renașterii din Harlem, precum Nella Larsen, pentru a descrie experiența afro-americanilor cu pielea de culoare deschisă care treceau drept persoane albe, atât intenționat, cât și neintenționat, în timpul perioadei de sclavie, pentru a avea acces la averea, privilegiile și siguranța de care altfel n-ar fi avut parte în societatea rasistă în care trăiau. Ei nu considerau că identitatea rasială e fixă.

Nu putem pune semnul egal între experiențele persoanelor de culoare și cele ale persoanelor trans, deși când ești trans și nu treci drept cis, ești discriminat puternic, mai ales dacă ești o femeie trans de culoare. Una din șase persoane trans au zis că și-au pierdut jobul din cauza asta și 88 de procente nu au fost tratate la fel de bine precum colegii lor la locul de muncă, din cauza „identității și expresiei de gen”, conform celui mai mare sondaj național cu persoane trans, care a fost efectuat în 2015.

„Oamenii privilegiază drepturile altora în funcție de cum arată aceștia”, a zis Gillian Branstetter, manager de relații media pentru Centrul Național pentru Egalitatea Persoanelor Transgender, care e și ea femeie trans. Un sondaj la care au participat peste patru mii de americani a descoperit că nivelul de conformitate de gen ca înfățișare al unei persoane trans afectează felul în care alte persoane le percep sexul și, respectiv, le afectează „atitudinea vizavi de drepturile persoanelor trans”.

Passing-ul poate însemna diferența între a avea acces la resurse, drepturi și respect – sau nu. Branstetter, care lucrează la o organizație națională, a simțit asta pe pielea ei. „Unul dintre membrii personalului era într-o ședință cu un membru al Congresului. I-au spus că nu-și fac griji pentru ea, pentru că arată ca o femeie”, a spus ea.

Unele femei trans simt că primesc o anumită forță atunci când sunt percepute ca femei cis. „O parte din mine se simte minunat atunci când sunt la o conferință sau un seminar și le spun că am fost la un liceu de băieți și toți tipii cis sunt șocați”, a zis Lavelle Ridley, o femeie trans de culoare din Toledo, Ohio. „Te simți foarte puternic când îți poți controla identitatea și istoria și poți dezvălui acea parte din tine. Mă simt foarte bine să am puterea de a decide când îți spun lucrul ăsta despre mine.”

Termenul transfob pentru passing în contextul atracției sexuale, „trapping”, e folosit pentru a acuza femeile trans că păcălesc bărbații cis atunci când nu-și dezvăluie identitatea în fața lor. De multe ori, femeile trans sunt ilustrate astfel în filmele porno cu „shemale” (termen insultător pentru ele). Pentru John Phillips, academician și autor al cărții Transgender on Screen, tipul unic de plăcere generată de filmele porno cu shemale provine din „tensiunea de a ascunde și a dezvălui penisul”.

Ceea ce unora li se pare sexy la femeile trans îi poate face și violenți. Unii bărbați realizează că sunt atrași de o persoană care arată ca o femeie, dar că aceasta nu se aliniază cu noțiunea lor despre femei, așa că intră în panică. Termenul de „panică trans” a fost utilizat într-un caz de crimă din 2002, când a fost ucisă Gwen Arujo, o fată trans latino în vârstă de 17 ani, din California. Fusese agățată la o petrecere de patru bărbați, care au obligat-o să se dezbrace. Când au aflat că avea penis, au torturat-o și au ucis-o.

Pentru a reduce sentința, avocatul apărării a argumentat că a fost o crimă comisă impulsiv, alimentată de panica provocată de aflarea adevăratului sex al victimei. Termenul de „panică gay” a devenit faimos în tribunale în anii '60, mai ales în cazul uciderii lui Matthew Shepard. Practic, această teorie susține că descoperirea adevăratului sex al victimei cauzează un sentiment de panică, iar acesta duce la violență.

„Eu mă simt în siguranță când se știe că sunt trans”, a zis DJ Jasmine Infiniti, o femeie trans de culoare din New York City. „Mereu am recunoscut asta pe față, chiar dacă mă aborda cineva pe stradă: Știi că sunt trans, da? Totuși, au fost situații în care bărbații au pretins că am încercat să-i păcălesc și au devenit violenți.” În 2017, Infiniti mergea prin Brooklyn cu niște prietene, când au fost hărțuite. „Niște tipi au început să strige după noi, să ne facă avansuri. O femeie care era cu ei le-a zis: «Nu vedeți că ăștia sunt Transformers?», cu referire la identitatea noastră trans. Bărbații s-au simțit emasculați pentru că hărțuiseră sexuală o persoană care nu era femeie și mi-au spart maxilarul.”

Și eu am simțit pe pielea mea pericolele de a trece drept cis. Într-o zi de vară, în Baltimore, mergeam pe un bulevard aglomerat. Doi tipi într-o mașină au încetinit când au trecut prin dreptul meu ca să urle după mine că sunt bună. Deodată și-au dat seama că sunt tip și bărbatul de la volan a început să facă mișto de celălalt pentru că îi plăcuse mult de mine. Deodată, vulnerabilitatea s-a inversat: reflectorul nu mai era pe mine, ci pe bărbatul respectiv, care s-a înroșit imediat de rușine. Ca să-și recapete onoarea, a scuipat după mine și a strigat: „Mori, poponar infect!” Am intrat repede în cel mai apropiat magazin.

Atât eu, cât și Infiniti, am fost hărțuite pe stradă de bărbați care s-au simțit păcăliți, deși nu ne dorisem vreun contact cu ei, dar rezultatele pot fi variate și asta arată că violența nu e distribuită în mod egal. O altă femeie trans din Brooklyn, Islan Nettles, a fost ucisă de un bărbat care a fost batjocorit de prietenii lui pentru că a flirtat cu ea, înainte să realizeze că era trans. Spre deosebire de mine, era o femeie de culoare. Să fii trans și de culoare poate fi fatal.

„Eu una mă simt cel mai vulnerabilă când sunt printre alte persoane de culoare”, a zis Lavelle. Teama ei nu e provocată de noțiunea rasistă și falsă cum că bărbații de culoare sunt mai transfobi decât cei albi, ci din faptul că se vede mai tare că e trans decât că e de culoare. „În spațiile de albi nu-mi fac griji că nu trec drept femeie. Deja sunt diferită oricum. Orice diferență de gen pe care o percep e deja învăluită în diferența de rasă”, a zis ea.

Infiniti e de acord. „În astfel de împrejurări, nici n-am nevoie să trec drept cis. Albii deja mă consideră un personaj exotic.”

Vera Blossom, o femeie filipineză trans și non-binară din Las Vegas, trece ușor drept femeie cis. Tratamentul cu care s-a confruntat înainte și după tranziție arată clar că passing-ul rasial și cel de gen sunt interconectate. Blossom a zis că înainte era perceput ca fiind bărbat asiatic, una dintre cele mai puțin dezirabile categorii de bărbați. Purta platforme de zece centimetri, pantaloni scurți, își vopsea părul violet și nimeni n-o arăta cu degetul. „Încercam să mă fac văzută. Dar orice făceam, nimeni nu se uita la mine”, a zis ea.

Experiența lui Blossom se încadrează în stereotipurile rasiste despre bărbați asiatici care sunt considerați nedezirabili sau feminini. După tranziție, a început să primească o grămadă de atenție, fie că își dorea sau nu asta. „Nimeni nu mai are o poziție neutră vizavi de mine. Ca bărbat asiatic eram nedorit, ca femeie asiatică atrag mult prea multă atenție.”

Tatăl meu e jumătate japonez, jumătate american. În liceu, când mi-am tăiat părul lung și am înclinat să fiu băiat, tot eram discriminat. Odată, eram la biblioteca liceului și învățam cu o prietenă. Când m-am uitat la ea, îmi făcuse un portret și îl intitulase Kim Jong-Sam – un amestec între numele dictatorului nord-coreean și fostul meu nume de băiat. Portretul avea ochii oblici și fața rotunjită.

Atunci am râs, dar experiențele rasiste de acest gen mi-au conturat atașamentul față de o identitate pe care mulți nu o vedeau și nu o acceptau. Poate că hiperfeminizarea bărbaților asiatici m-a ajutat la tranziție, dar, după ce am devenit femeie, trăsăturile japoneze mi-au dispărut de pe corp. Când mi-am schimbat numele în Sessi, mi-am schimbat și numele mijlociu în Kuwabara, numele de familie al bunicii mele. Am vrut să nu mai trec drept albă, să-mi mențin moștenirea japoneză.

Oricât de subtil ar fi, am reușit să aleg cum îmi interpretează ceilalți rasa și etnia. Dar n-am avut de ales în cum mă percep alții ca femeie. Prin definiție, ca să fiu femeie, a trebuit să fiu trans. Prin contrast, femeile cis nu trebuie decât să existe ca să fie percepute ca femei. Când oamenii își dau seama sau știu că sunt trans, simt nevoia să dau explicații. De aceea mă simt atât de bine când trec drept cis: șoldurile unduitoare, pulpele groase și pielea fină îmi aparțin, iar alții n-au niciun motiv să pună întrebări despre ele. Sunt în sfârșit un corp, nu o explicație.