Publicitate
Gary Melius: Dacă ar fi ceva ce aș vrea să clarific despre povestea asta, este că ce mi-au făcut cei de la Newsday e mult mai rău decât un glonte în cap.
Publicitate
Pentru că au publicat în jur de 160 de articole în care sunt menționat și am ajuns de 16 ori pe prima pagină. Dacă trădam țara sau violam un întreg sat, nu cred că primeam atât de multă expunere.Dar nu toată lumea a trecut prin ce ai trecut tu. Crezi că atenția media a fost mai mare decât interesul publicului?
Nu e vorba de media, ci de Newsday.Au trecut doi ani de la împușcătură. Îți mai aduci aminte ceva?
Îmi aduc aminte totul, mai puțin când m-a împușcat tipul. Nimic. Eram în mașină și deodată nu știam ce m-a lovit.Ți-ai pierdut cunoștiința?
Nu.Ai simțit durere?
Oh, daaa, foarte multă durere.Sunt limitat în experiențele mele cu durerea. Nici măcar nu mi-am rupt un os vreodată. Despre ce fel de durere e vorba? Cum e să fii împușcat în cap?
E o durere ascuțită și tare. Urechile îmi țiuiau în continuu.Aveai un țiuit în urechi?
Nu, era un țiuit din capul meu. E un sunet pe care nu o să-l uit niciodată. Nu l-am mai auzit până atunci și nici după. E ca și cum ai fi într-o conservă, cred. Foarte zgomotos.
Cât timp ți-a luat până ai realizat că cineva a încercat să te omoare?Citește și: O școală a organizat un masacru fals pentru un exercițiu de instruire al poliției
În drum spre spital, am observat gaura din geam făcută de glonte. Nici nu știam ce s-a întâmplat. Îmi curgea sânge din cap și aveam un prosop înfășurat în jurul lui, iar tot ce i-am spus fiicei mele e să mă ducă la spital.
Publicitate
Știam că e ceva dubios, nu eram sigur dacă mă lovisem la cap, dar știam că trebuie să ajung înăuntru. Nu vedeam bine și, cum arată și înregistrarea, mă cam împiedicam. Am văzut umbra cuiva și i-am zis „Băi prostule, dă-mi o mână de ajutor", dar era tipul care mă împușcase. [Râsete]. Nu știam cu cine vorbesc la momentul respectiv.Mai ții minte drumul din mașină spre spital?
Țin minte că moțăiam, mă trezeam și adormeam la loc. Mi-aduc aminte că, pe moment, m-am gândit că o să mor. Dar nu a fost deloc înspăimântător. Cred că acceptasem ce se întâmplase și mă simțeam ca și cum mă pregăteam de un somn adânc. Cum e la anestezie.Oamenii vorbesc de o lumină de la capătul tunelului.
Nu, nimic de genul. Credeam că o să mor, nu emoțional, dar simțeam că e sfârșitul.Ai găsit vreun confort în momentul ăla? Știu din alte interviuri că te consideri o persoană spirituală.
Singurul lucru la care m-am gândit e că o să-mi las familia cu datorii. Viața mea e un haos foarte complicat.În ziua atentatului plecai spre un prânz cu fostul senator, Al D'Amato, corect?
Adevărat.A făcut FBI-ul vreo conexiune între contribuțiile tale politice și atentatul la viața ta?
FBI-ul de abia s-a uitat pe caz. Dar am un subiect pe care îl suspectez. Jay Jacobs, președintele Partidului Democrat din Nassau.De ce?
Pentru că, în timp ce încă eram în spital, el aducea injurii la adresa mea și vorbea despre „o luptă politică până la moarte". Pare o alegere ciudată de cuvinte pentru cineva care e la pat, în spital.
Publicitate
Îl cunoști personal?Citește și: Am văzut lovitura de stat organizată de armata din Cairo
O, da, îl cunosc pe tip.Când sprijineai în trecut un candidat politic, cum alegeai persoana?
Dacă îmi plăcea de el. Cred cu vehemență că țara noastră se duce de râpă și noi funcționăm pe bază de triburi. Nu considerăm un candidat important, votăm în funcție de partid. L-am putea avea candidat pe Hitler și oamenii tot ar vota partidul de care aparține.Ți s-a schimbat perspectiva despre violență după atentat?
Nu chiar. Nu dețin un pistol.Michael Edison Hayden a crescut în Long Island, New York. Articolele lui au fost publicate în New York Times, Foreign Policy, Los Angeles Times, National Geographic și alte publicații.Traducere: Diana PintilieUrmărește VICE pe Facebook:Citește mai multe despre împușcături:
Cum te simți când ucizi pe cineva
Vreți să evitați focurile de armă din apropiere? Există o aplicație pentru asta
Armele din jocurile video sunt complet greșite