Publicitate
Sport

Cum am devenit agent de pariuri în închisoare

Pariurile sportive sunt o formă serioasă de divertisment, atunci când ești în închisoare.

de Anonim, cum i-a fost povestit lui Maurice Chammah
05 August 2016, 11:15pm

Ilustrație de Tyler Boss

Pariurile sportive sunt o formă serioasă de divertisment atunci când ești în închisoare. Aș spune că 30% din deținuți pariază pe evenimente sportive, cel puțin cam așa era cât am fost închis în Penitenciarul din Wyoming, pe la sfârșitul anilor '90. Acolo am învățat cum să dau din coate ca să fac un ban și lucram ca „mesager" pentru un agent de pariuri (colectam bilețele de pariuri și le duceam agentului). Făceam cam 20%, poate 25% din potul final, sau un cent și un sfert pentru un pariu de cinci dolari, indiferent dacă pierdea casa sau cel care paria.

E un job bun, pentru că nu ești expus. Agentul era cel care se furișa în aripa educațională, unde era localizat xeroxul. El trebuia să găsească o modalitate să distragă atenția personalului și să facă copii cotelor jocurilor din ziua respectivă. Apoi, trebuia să numere și să depoziteze undeva toate câștigurile.

Citește și: Deținuții din Noua Zeelandă organizează lupte pe care le încarcă apoi pe internet

În 2001, am fost transferat la o închisoare federală. Pe lângă cei cinci ani pe care îi primisem pentru furt, agenții federali m-au inculpat de conspirație în vederea traficului de metamfetamină, așa că mi-au dat în total aproape 17 ani. Când am ajuns la închisoarea federală din orașul Yazoo, Mississippi, am observat că afacerea cu pariuri era de zece ori mai mare decât în cea de stat. Așa că m-am făcut și eu agent de pariuri sportive. Baschetul era cel mai profitabil pentru că erau meciuri în fiecare zi, dar și cele individuale de fotbal erau destul de bănoase. Am câștigat șapte mii de dolari într-o singură duminică din Liga Națională de Fotbal. În general, obiectivul meu era să ajung la un profit de 25%.

Sunam membrii familiei sau prietenii ca să-mi dea listele din Las Vegas, pe care agenții le folosesc pentru a seta cotele cu echipele favorite și posibil câștigătoare, plus scoruri. După câțiva ani, închisorile federale au băgat un sistem de email numit CorrLinks, prin care primeam listele.

În închisorile din Mississippi, nimeni nu folosea bani lichizi, existau doar ștampile și scrumbie (înlocuitor pentru un dolar). Peștele era bun pentru că puteai să cumperi sute de dolari de la comisariat, spre deosebire de o singură carte cu ștampile de 10 dolari. La sfârșitul zilei, agentul strângea multe grămăjoare de scrumbie, care valorau între 1,15 și 1,35 dolari. Putea fi folosită ca monedă de schimb de sine stătătoare sau puteai s-o vinzi cu un dolar celor care trăgeau de fiare și voiau să se îndoape cu proteine.

Aveam până la 14 „mesageri" care lucrau pentru mine. Albi și negri care strângeau pariurile din grupurile lor de rase. De asemenea, mai aveam câțiva mesageri care se ocupau de toate tipologiile de deținuți. Rasismul nu dispare niciodată în închisoare, dar pariurile sportive reușesc să spargă bariera rasială.

În cele din urmă, am fost transferat la o închisoare din Coleman, Florida. Eu și cu un partener ne-am băgat împreună în afaceri și am reușit acolo să fac și mai mulți bani. Unii dintre agenți habar n-aveau cum merge treaba: nu știau să facă calculele și plăteau peste cotă. Așa că noi pariam împotriva lor și îi făceam.

Am ajuns în punctul în care câștigam cu ușurință cam 16 mii de dolari pe lună.

Unul dintre cele mai mari profituri a fost de pe urma meciului dintre New Orleans Saints și Indianapolis Colts de la Super Bowl din 2010. Echipa Colts era favorită, dar partenerul meu era fan Saints așa că am setat cotele în contradictoriu cu ce recomandau cei din Las Vegas (lucru pe care, în general, nu ar trebui să-l faci). Toți cei care țineau cu Colts au pariat împotriva noastră, dar cei de la the Saints au câștigat. Am făcut aproape zece mii de dolari în noaptea aia. Desigur, au fost și nopți proaste, în care ne-am pierdut toți banii.

Citește și: Cum m-a salvat mafia rusă cât timp am stat într-o închisoare din Dubai


Petreceam nopțile numărând ștampilele, dar ne trebuia o modalitate să le ascundem. Așa am descoperit dulciurile care se vindeau la comisariat, în ambalaje mici de 15 centimetri. Cumpăram astea, scoteam bomboanele, tăiam cărțile de ștampile în formă pătrată, le împătuream și le băgam în pachețele, după care le sigilam la loc.

O duceam bine și nu sunam niciodată acasă să cer bani. Cheltuiam în jur de 1 500 de dolari pe lună pe mâncare, țigări și jocuri de noroc. În loc să mă duc la cantină de trei ori pe zi, puteam să-mi fac de mâncare în celulă cu produse de la comisariat. Plus, mai plăteam oameni care să fure mâncare mai specială de la cantină, gen creveți și fripturi. Obișnuiam să cumpăr cartoane de țigări pe care alții le băgau înăuntru, le vindeam și făceam profit. Dacă îmi plăceau pantofii unui tip care cobora din autobuzul penitenciarului, puteam să-i cumpăr de la el fără nicio problemă.

Când am fost eliberat, în 2014, ofițerul meu supraveghetor mi-a spus că nu vrea să fiu implicat în pariuri și m-a forțat să închid afacerea. Din păcate, așa s-a terminat cariera mea ca agent de pariuri.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre viața în închisoare:
Un judecător român mi-a povestit cum a fost să stea după gratii cu interlopii pe care i-a condamnat
Am vorbit c-un fost deținut care a învățat dreptul ca să învingă statul român la CEDO
Am vorbit cu foști deținuți despre cele mai ciudate întâmplări din închisoare

Tagged:
Vice Blog
inchisoare
detinuti
inchisoare federala
agent pariuri
parirui sportive
castiguri pariuri sportive