Turcii fac un film de propagandă despre asasinarea lui Vlad Țepeș

Comuniștii au luat istoria și au curbat-o cât să le servească scopurilor lor. Așa ne-am ales cu filme despre daci, vitejia lui Mihai Viteazul, țepele lui Vlad Țepeș și portretul gigant al micului Ștefan cel Mare. Acolo unde Ștefan s-a ales cu rol de sfânt, Țepeș a fost mai mult băiatul rău al istoriei cu vărsare de sânge cât să coloreze cu el toată granița.

La Țepeș, românilor le plac, în special, capacitatea lui de-a ucide conform unui cod moral corect și dorința de-a apăra țara de străinii nemiloși. Sigur, sunt nuanțe mult mai serioase când vine vorba de realitatea istorică, dar cu atât ne-am ales după ani și ani de șlefuire a unui cult. E aproape un zeu, un Robin Hood al României care i-a ținut pe turci la respect și, la nevoie, i-a ridicat în țeapă.

Cam ăsta e Țepeș, pe scurt, pentru români. Îl vezi bine conturat așa în filmul Vlad Țepeș din 1979. Era propagandă comunistă, intra în ciclul altor proiecte similare și, fiind unul dintre puținele produse de entertainment ale vremii în care nu era vorba de cultul personalității lui Ceaușescu, a rămas popular.

Cu o idee similară bagă și turcii un film în care e inclus și Vlad Țepeș. Povestea e construită în jurul armatei Deliler (altfel spus, „armata nebunilor”, unde „deli” înseamnă nebun). Pe scurt, corpul ăsta de mercenari, trupa de intervenții speciale, are misiunea să-l asasineze pe Vlad Țepeș. Sunt șapte care pleacă la treaba lor, aproape ca-n povestea cu cei șapte samurai.

În film, o să fie vorba despre cum soldații sunt trimiși la Târgoviște să termine cu Țepeș și să restabilească un oarecare control după ce voievodul român omoară un ambasador otoman trimis de Mahomed al doilea.

Recep Erdogan și-a luat în ultimi ani mai multă putere. După ce-a supraviețuit la conducere unei încercări de lovitură de stat, a început o fază de curățare a diverselor demersuri democratice, de la cultură până la libertăți sexuale. Internetul, nu mai zic, e deja controlat ca într-o dictatură. Eh, în contextul ăsta, ce-i trebuie fiecărui lider cu deprinderi dictatoriale e să ia istoria și s-o facă mai frumoasă, iar din ea să scoată și niște calități ale poporului din prezent. Filmul despre cea mai bună parte din armată și despre Vlad Țepeș vine la fix.

Daily Sabah scrie despre producția asta că pregătirile sunt în derulare de doi ani, iar producătorul Cem Ucan lucrează la proiect de vreo opt ani. Deci, e de înțeles că accentul e pe cât de mult s-a investit și ce nevoie e de atenție la orice detaliu pentru cei mai bravi dintre turci. Reiese asta și din costuri: „E un proiect dificil. E filmul cu cel mai mare buget din istoria recentă a Turciei. […] Povestea e perfectă, de asemenea. Turcii cred că producții străine ca «Game of Thrones» sau «Vikings» sunt perfecte. De fapt, noi ne putem descurca mai bine. Când vor vedea filmul ăsta, vor înțelege”, a explicat pentru publicația citată Ucan.

„E o mândrie pentru mine că acest film e unul făcut în Turcia, produs de o echipă turcă și că producătorul este turc, de asemenea. Munca noastră e de clasă mondială”, a mai spus el.

Din citatele astea vezi clar care-i direcția: compară producția asta, care se vrea cu iz documentar, cu două seriale imense ale momentului. Apoi, e vorba de mândria națională, că-s turci toți, că până și Vlad Țepeș e jucat de un actor turc și, ei bine, spectatorii vor fi dați pe spate.

Prea multe detalii despre acțiune nu-s acum, dar producția asta o să debuteze și-n Turcia, și-n Europa în același timp. Acțiunea e undeva pe la 1460, după ce Țepeș omoară un ambasador otoman. Trupa asta de intervenție pleacă în misiune și află că oamenii lui Țepeș au atacat și au ucis oameni într-un sat. Deliler intervine, ba chiar salvează niște turci, și își continuă drumul spre Târgoviște.

Cum Vlad Țepeș a murit abia în 1476, e clar că filmul nu prezintă asasinatul. Asta dacă nu se duce ca-n Inglourious Basterds și schimbă puțin istoria. Oricum, dacă producătorul n-a mințit și chiar e un film cu buget imens, am putea asista la debutul noului val al cinematografiei turce, care construiește o istorie paralelă, mai frumoasă, în care crimele sunt doar o necesitate, nu o plăcere, iar băieții buni există doar într-o parte