De ce „Pușca și cureaua lată” e cea mai faină piesă de petrecere din România, din ultimii 10 ani

Românul știe foarte bine ce vrea să asculte la o petrecere. E singura explicație pentru care toți organizatorii și DJii fac copy-paste în lista de piese. Fie că e majorat, nuntă, paranghelie, bairam, playlist-ul nu se schimbă. Dacă ai fost doar la un singur show între români, stai liniștit, ai fost la toate. Noi nu suntem fani ai diversității, mai ales când vine vorba despre muzică.

La toate o să auzi „ Macarena", „Am doar 18 ani", instrumentala aia de suflet care merge pe fundal când încerci să nu-ți rupi gâtul la dansul pinguinului, „Nunta", „Meniaito", „Zâna Zânelor" și ceva jeg pop în funcție de ce se dă la televizor. Sau dacă ești din Cluj-Napoca, sunt șanse mari să prinzi și „Ani de Liceu", în timpul momentului artistic în care adolescentele încearcă să nu se înece cu o banană.

Majoritatea pieselor sunt oribile, dar există și o piesă repetată-n draci pe la petreceri care nu și-a pierdut farmecul. E vorba despre „Pușca și cureaua lată", capodopera interpreților Traian Ilea și Valeria Codorean, doi artiști cu nume atât de potrivite pentru muzica populară. Știu că probabil ai crezut că piesa există de când e lumea, dar nu e așa. Piesa a apărut pentru prima oară pe CD în 2007, un an în care a apărut și „Jaga Jaga", deci e de referință în cultura românească.

De atunci și până în prezent, „Pușca și cureaua lată" e nelipsită de la petrecerile românilor. A ajuns în pop-culture-ul autohton. Orice român știe ce urmează la refren după ce Traian zice „pușca și cureaua lată". Emil Boc a cântat-o, ce-i drept, cam timid, dar convingător. Până și niște întreprinzători deștepți din Turda și-au botezat pensiunea după „Pușca și cureaua lată". Eu unul mi-am asigurat revelionul.

Există mai multe motive pentru care piesa asta a rezistat atât de bine în timp. Cu ocazia aniversării a zece ani de când a apărut pe piață „Pușca și cureaua lată", am analizat în detaliu cea mai faină piesă de petrecere din istoria României:

Este prima piesă gender-equality din muzica populară românească

Pare greu de crezut, dar chiar așa e. După un intro de post-rock care te ridică la nivelul Munților Bucegi, Traian și Valeria vin cu deja celebrul vers „când eram tânăr fecior / eram fala munților". Da, amândoi cântă treaba asta, pentru că nu există genuri în arta lor. Toată piesa e cântată de cei doi, ceea ce pare o alegere ciudată, dar de fapt e un statement împotriva valorilor patriarhale.

Femeia nu mai e amenințată cu bătaie ca în restul muzicii populare, ci e pusă pe același palier cu bărbatul. Mai exact, cântă despre ce „bărbat eram odată" și alte metafore care exprima de fapt independența. Bine, vocea ei nu e la fel de bine definită, dar schimbarea se face pas cu pas. Și „Pușca și cureaua lată" e începutul unei mișcări în direcția potrivită.

Te face să vezi lucrurile în ansamblu, indiferent de câți ani ai

Auzi cum plânge saxofonul lui Mihai Mariș? Așa plânge și sufletul omenesc, frate. Unul dintre motivele pentru care a prins atât de bine e că oricine se poate regăsi în versurile și muzica din „Pușca și cureaua lată". Omul e o ființă nostalgică. Orice chestie care ne aduce aminte de un trecut mai bun decât prezentul o să ne atingă unde trebuie. Fie el și imaginar, pentru că sunt sigur că nimeni nu a purtat vreodată o curea lată.

Chestia asta nu ține neapărat de vârstă. E și motivul pentru care prunci de 18 ani cântă piesa la majorate. Ce știu ăștia despre viață? Nimic. Dar nu aia-i ideea piesei. E la fel ca o bucată de la 2Pac. Nu trebuie să fii gangster ca să te regăsești în stilul ăla de viață. Suntem români, deci cu toții ne-am considerat fala munților cel puțin o dată-n viață. Apropo de tineret:

Uită de Subcarpați, asta e piesa care a unit generațiile

Băieții de la Subcarpați au reușit cu succes să combine hip-hop-ul cu muzica folclorică, adică versiunea hipstărească a muzicii populare. Ceea ce înseamnă că au făcut o punte de legătură între părinți și adolescenți. E ușor să-ți convingi părinții să te ducă la un concert Subcarpați, că, nah, promovează idei tradiționale și toate alea.

Apreciez efortul, dar adevărul e că „Pușca și cureaua lată" a dus treaba asta la un alt nivel. Dacă nu mă crezi, du-te acum la taică-tău și pune-i o piesă de la Subcarpați. O să primești un zâmbet. Maxim. Apoi bagă „Pușca și cureaua lată" și o să primești o lacrimă de fericire din partea lui. O să fie un moment de bonding pe care nu o să-l uiți niciodată. O să fiți ortaci pe „veață".

E un cântec despre vânătoare, care te face să nu pui niciodată mâna pe o pușcă

„Pușca și cureaua lată" e o piesă despre vânătoare. E clar din versuri: „pușca și cureaua lată / ce bărbat eram odată / la vânat prin munți și văi / cu ortacii mei". Bine, dacă vrei să o iei pe drumul metaforei, poate fi și o piesă despre agățat. Depinde cum interpretezi cuvântul „căprioare" din versul „porneam cu roua în picioare / pe urme de căprioare". Vezi de ce e genială piesa? Poate fi despre mai multe lucruri.

Videoclipul, care mai mult ca sigur a costat trei brânzoaice și o cană cu lapte, ar trebui să glorifice viața unui vânător, dar face fix opusul. Chiar din primele cadre apar niște oameni cu puști în mână, care par pierduți în spațiu. Vor ei să pară de parcă îl vânează pe Predator din Defileul Mureșului Superior, dar e clar că, la fel ca majoritatea oamenilor care au ascultat piesa, nu au fost niciodată la vânătoare. Pe la minutul 2:13 ating apogeul ridicolului, când toți se prefac că trag cu pușca în fantoma lui Bambi.

Toată chestia asta e de fapt o strategie din partea interpreților. Vezi tu, ei sunt pro-drepturile animalelor, de aceea au decis să portretizeze atât de lame vânatul. La fel ca Dani Mocanu, ei cântă despre stilul ăla de viață, dar nu-l trăiesc. Și genul ăsta de mesaj e bine venit pentru activiști, care pot asculta neironic piesa.

E o piesă care trezește tot felul de sentimente, după cum am aflat din comentariile de pe YouTube

Piesa asta, la fel ca multe hit-uri care au rezistat în timp, sună fresh oricând o pui. Dar nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Uită-te peste comentariile de pe YouTube să vezi că nu-s singurul care simte asta. Printre favoritele mele sunt: „răscolește sufletul!", „să ne aducem", „CE BĂRBAT SUNT DEOCAMDATĂ", „cea mai bună melodie pe care am auzit", „tot șatra benz îi la putere deci muie" și „AȘA AM FOST CA UN ȘOIM CĂLĂTOR,acum sînt ca un vultur atac dar nu ca un ȘOIM,mai tîrziu om vedea.ȘI ACUM TOT CĂLĂTOR SÎNT PT CĂ SÎNT ȘOFER DE MESERIE. " Excelent.

Te face să bei, cu toate că în piesă nu se vorbește despre alcool

Nu e o idee bună ca vânătorul să-și bea mințile prin poieniță. Ajungi să vezi șase cerbi și să tragi ca disperatul într-un stejar. Ajungi acasă cu două crengi pe care doar tu le vezi ca fiind coarne și primești o mamă de bătaie de la nevastă. Nu-i treabă. În piesă zice că el bea doar „apă din fântâniță". Mai bine când ai o pușcă-n mână.

Dar vibe-ul nostalgic al piesei te face să deschizi pălinca. Fără să menționeze o singură dată cuvântul alcool, Traian și Valeria au făcut imnul perfect pentru beție. Nici nu recomand să o asculți fără o cinzeacă lângă tine. Eu asta o să fac. O să beau în cinstea piesei, la zece ani de când a fost lansată. Ce muzică se făcea odată.