Cum să fii un om mai bun în 2014

Fotografie de Jake Lewis

E greu să folosești expresia „dezvoltare personală” în ziua de azi fără ca oamenii să presupună că ești un demagog, un impostor, un violator sau, probabil, o combinație între cele trei. Deepak Chopra, Fight Club și DVD-urile cu yoga ale lui Geri Halliwell au întinat acest concept. Așa că e de înțeles că acum suntem cu toții suspicioși când auzim de planuri care ne vor îmbunătăți viața – prea mulți oameni au fost țepuiți sau convinși să se sinucidă în grup ca să mai putem crede în așa ceva.

Dar dacă ai interesul să-ți prelungești viața și nu să ți-o scurtezi înecând-o în alcool prin baruri într-o scurtă perioadă de glorie nu înseamnă că ești un psihopat. Înseamnă doar că ești destul de deștept cât să-ți dai seama că cei 5 000 de oameni cu care ești prieten pe Facebook  n-o să fie lângă tine să te țină de mână atunci când o să zaci într-un pat de spital conectat la aparate. Încercarea de a-ți prelungi viața nu e o porcărie hippie, ci o mișcare anti-spirituală și pro-știință; un mod de gândire care se lipsește de recompensele invizibile ale „vieții trăite la limită” pentru beneficiile vizibile ale unei vieți care nu se încheie la 37 de ani cu ficatul într-o pungă ținută lângă pat.

Până și Cristopher Hitchens, nașul ateismului de pe Reddit, a spus la un moment dat că dacă ar putea da timpul înapoi, „ar reduce numărul cocktailurilor și al țigărilor”. Nimeni nu zice că trebuie să te apuci să aprinzi lumânări tibetane și să-ți faci clisme cu apă din Marea Moartă, dar merită să încerci măcar să nu te scufunzi de tot în rahat.

Fotografie de Robert Harper

E penibil să mori tânăr

Știi ce actor e super mișto? Michael Caine. A făcut filme bune în fiecare deceniu, a inițiat curente fashion, a câștigat două Oscaruri, a făcut o cârcă de bani, s-a căsătorit cu femei frumoase și a dus o viață pentru care toți pământenii ar putea să-l invidieze.

Știi cine a jucat în două filme pentru adolescenți și a murit cu pielea plină de arsuri de țigară la 24 de ani? James Dean. Știi cine a fost și un pic melodramatic? Kurt Cobain? Și știi cine e destul de cool? Brian Eno, la vârsta de șaizeci și cinci de ani. Și Nelson Mandela a făcut destule chestii tari după 30 de ani, nu? Lista continuă. Pentru că deși unele morți la vârste fragede sunt – desigur – tragice și inevitabile (încă te iubesc, Biggie), trebuie să înțelegi că mantra asta cu „trăiește din plin și mori tânăr” e un căcat pe care ți l-au vândut companiile producătoare de discuri și de blugi. Noțiunea asta patetică e perpetuată de genul de oameni care poartă rozariu și îi spun lui Amy Winehouse pe numele mic, deși n-au cunoscut-o niciodată.

Asta vrei să fii? Nu. Încearcă să trăiești cât mai mult, dobitocule. Poate că viața e de căcat, dar nu merită s-o termini într-o cadă, mort de supradoză.

Fotografie de Jamie Taete

Scapă de smartphone

Mulțumită unei întâlniri brutale cu câțiva băieți de cartier pe străzile Londrei acum câteva săptămâni, nu mai am iPhone. Și n-am acceptat nici oferta Orange de înlocuire rapidă a telefonului. În schimb, m-am trezit atras de cuvintele lui Mark fisher. La o conferință recentă din Londra, când cineva a descris iPhone-ul ca pe un „centru de comandă individualizat”, m-am întrebat care parte din ființa umană are nevoie de un smartphone. Cine insistă că trebuie să avem așa ceva? Cine spune că trebuie să putem răspunde la mailuri în orice moment al zilei și că trebuie să avem conturi de Instagram? Oamenii care nu ne plac. Ceea ce înseamnă că smartphone-ul e un instrument pentru propagarea urii de sine.

Practic, ni s-a vândut o minciună imensă, tehno-capitalistă care ne-a făcut să credem că avem nevoie de toate lucrurile astea. Cu excepția cazului în care ești freelancer, în contractul tău scrie că trebuie să lucrezi un anumit număr de ore la birou în fiecare săptămână. Atunci de ce să trebuiască să răspunzi la mailuri în afara orelor de lucru? Niciodată nu m-am gândit că voi spune lucrurile astea – parcă aș fi unul dintre profesorii mei – dar smartphone-ul îți distruge concentrarea, abilitatea de a conversa și poate chiar și trăsăturile cognitive. Și pentru ce? Ca să fii și mai stresat.

Aruncați-vă smartphone-urile, luați-vă înapoi telefoanele 3210 și recâștigați-vă viața. Puteți oricând intra pe Twitter și Facebook de pe un laptop.

Deconectează-te de la Matrixul divertismentului

În cartea lui Realismul capitalist, Fisher povestește despre un student care insista să păstreze o cască în ureche în timpul cursurilor. Când Fisher îl roagă s-o scoată, tipul îi spune că e ok, pentru că nu ascultă muzică la ea. Fisher trage concluzia că băiatul are nevoie de cască pentru confortul lui personal de a ști că e conectat la „matrixul divertismentului”: „Plictiseala înseamnă să fii eliminat din matrixul de sms-uri, YouTube și fast food,” scrie Fisher, „să te desprinzi, pentru o clipă, de fluxul constant de recompense la cerere.”

Cred că e foarte sănătos să te desprinzi de lucrurile astea o vreme. Am devenit complet atașați de acest matrix și atunci când suntem deconectați de la el, ne transformăm în niște epave incapabile și agitate care nu sunt în stare să facă un drum cu autobuzul fără să se joace pe telefon. E ușor să desființezi generația părinților mei, dar când te gândești că ei n-aveau curent cu zilele din cauza acțiunilor industriale, îți dai seama cât de jalnică e generația noastră. Învață să trăiești fără confortul comunicațiilor, pentru că furtunile polare care ne-au copleșit în ultima vreme o să se înrăutățească și n-o să știi să te descurci când o să cadă curentul.

Fotografie de Rory DCS

Privește orizontul

Într-o dimineață tristă și plină de remușcări, după o noapte înecată în alcool și droguri, un prieten înțelept mi-a spus că ființele umane nu privesc destul orizontul. Nu în sens filosofic (deși probabil sunt argumente și pentru asta), ci la propriu. Pentru că mulți dintre noi trăim în orașe în care nu putem vedea cerul de clădiri, nu înțelegem dimensiunea lumii în care trăim. Din cauza asta devenim paranoici, egoiști, lipsiți de imaginație și deprimați.

Orașele sunt, multe dintre ele, locuri frumoase, și nu cred că suntem cu toții pregătiți să ne mutăm pe plaje pustii, dar din când în când e bine să ieși în lumea largă și să-ți amintești cât de mic ești. Poate fi umilitor și înspăimântător să te gândești la asta într-o societate care ne spune că suntem propriii noștri Dumnezei, dar o să îți pese mult mai puțin de comentariul pasiv-agresiv pe care l-ai primit pe Facebook de la un așa-zis prieten sau de raportul pe care nu l-ai terminat.

Citește cărți

Știu că e un sfat-clișeu, dar clișeele n-au ajuns clișee degeaba. N-ai cum să fii un reprezentant mișto al generației tale dacă nu citești decât HypeBeast și apoi te uiți la seriale. Cititul îți îmbogățește viața, orice ai face. Citește în autobuz, în tren, citește la prânz. Citește ficțiune și non-ficțiune. Citește Patrick Hamilton, Carson McCullers și autobiografii de fotbaliști. Citește ca să înveți și citește ca să trăiești. Nu te transforma în persoana aia care vrea să atragă atenția citind în metrou cartea care a câștigat Booker Prize anul acesta.

Părinți

Odată ce ai ieșit din viscolul hedonist și egoist al adolescenței și al vârstei de douăzeci de ani, e normal să simți că te-ai îndepărtat de tine însuți. Au trecut zilele când mergeai la școală, ai înlocuit inocența cu experiență și nu mai poți sta de vorbă cu vechii prieteni pentru că toți sunt ocupați să se căsătorească și să facă copii. Așa că spre cine să te îndrepți? Spre oamenii care știu că ai luat droguri în tot timpul ăsta dar care promit că n-o să vorbească prea mult despre asta dacă te liniștești și tu un pic.

În cele din urmă, o să-ți dai seama că părinții tăi nu sunt chiar monștrii ăia neamuzanți care credeai că sunt. Și ei sunt singuri și derutați în lumea asta, dar au avantajul că au trecut deja prin căcaturile prin care tu treci acum. Tratează-i ca pe manechinele stricate din testele pentru mașini; privește-i, vorbește cu ei, în loc să-i renegi ca pe niște idioți pentru că nu te lăsau să asculți muzică tare în camera ta.

Fotografie de Matias Uris Rey

Exercițiile fizice sunt cool

Nu mai ești la școală. Nu mai e nevoie să te ghidezi după ideea că exercițiile fizice sunt pentru dobitoci superficiali, iar tu – cu stilul tău de dandy sedentar – ești cel cu adevărat frumos, strălucitor și iluminat. Nu ești; transpiri în drum spre stația de autobuz și chiar dacă încă ești slab, arterele tale sunt probabil varză.

Exercițiile fizice sunt o preocupare atât fizică, cât și intelectuală. Îți eliberează mintea și te ajută să vezi lumea altfel. Murakami a scris o carte întreagă despre jogging, Camus a fost portar, iar Kari Stefansson, cel mai bun cercetător în genetică din lume, joacă baschet la modul obsesiv. Lista e nesfârșită. Cercetările NASA au dovedit că persoanele care fac exerciții fizice în mod regulat se pricep mai bine să ia decizii decât persoanele care nu fac mișcare. Nu mișcarea te prostește, ci statul degeaba.

Adevărul e că oamenii care nu fac mișcare sunt cei proști, și există dovezi care susțin asta. Ideea că exercițiile fizice sunt doar pentru oameni care au ieșit din închisoare și pentru idioți superficiali e una dintre cele mai periculoase în vremurile noastre și e perpetuată de obicei de oameni care-l citează pe Stephen Fry pe Twitter cu chestii de genul: „Fotbal? Sunt niște milionari care aleargă după o bășică de porc pe un câmp, nu?” Adică cei mai nașpa oameni posibili.

Bea tot timpul

Până la urmă, viața e grea ca dracu'. Și nu se mai termină odată până când nu se termină. Cum altfel am putea să ne distragem atenția de la propria existență? Alcoolul e modul naturii de a ne încetini și a ne face să ne simțim bine atunci când circumstanțele ne dictează că n-ar trebui deloc să facem asta. E elixirul vieții; sucul dragostei. Aproape fiecare moment minunat din viața mea are legătură cu el. Viața e mult mai mare decât tine, dacă te iei la luptă cu ea o să pierzi. Dacă nu bei în viața asta, nu faci decât să te iei la trântă cu Dumnezeu.

Urmăriți-l pe Clive pe Twitter: @thugclive

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește alte sfaturi pe 2014:

Cum să faci sex mai bine în 2014
Zece modalități de a face clubbingul mai puțin nașpa în 2014
Cum să fii mai puțin prost și sărac în 2014