A șasea apocalipsă a planetei „probabil a început” deja. Uite de ce

În ultimii 450 de milioane de ani, viața pe Pământ a fost devastată de cel puțin cinci extincții în masă, adică niște catastrofe care au distrus peste 75 la sută dintre specii într-o perioadă scurtă de timp. Mulți oameni de știință sunt de părere că intrăm în a Șasea Extincție în Masă, de data asta din cauza activității umane, deși încă există dezbateri legate de validitatea și consecințele acestei afirmații.

O echipă condusă de Robert Cowie, profesor de cercetare la Centrul Pacific de Cercetare în Bioștiințe al Universității din Hawaii, susține că „este foarte probabil ca a Șasea Extincție în Masă să fi început pe uscat și în apă dulce”.

Autorii articolului publicat în Biological Reviews mai spune și că „să o negi înseamnă să nu ții cont de muntele de date care se acumulează rapid, și nu mai e loc pentru scepticism și să te întrebi dacă chiar se întâmplă”.

Articolul e construit în principal în jurul cercetărilor echipei asupra moluștelor, o familie de nevertebrate care include melci, scoici și limacși. Contracarează atenția disproporționată pe care o primesc vertebratele, cum ar fi păsările și mamiferele, în Lista Roșie a International Union for Conservation of Nature (IUCN) Red List of Threatened Species (IUCN), printre alte eforturi de conservare. 

„Informațiile IUCN despre extincția păsărilor și a mamiferelor e probabil destul de corectă”, a declarat Cowie într-un apel. „Cu toate astea, nu au evaluat decât o parte minusculă a nevertebratelor, cum ar fi insectele, melcii, păianjenii și crustaceele, care constituie 95 la sută din diversitatea animalelor.”

Ca rezultat, nevertebratele oferă „mai mult un eșantion aleatoriu de biodiversitate”, a menționat el. 

Studiile trecute au folosit datele de la IUCN ca să respingă ideea că intrăm într-a Șasea Extincție în Masă. Cowie și colegii săi au respins această ipoteză prin compilarea ratelor de dispariție a melcilor de uscat și a limacșilor. Extrapolând din aceste date, echipa a concluzionat că între 7,5 și 13 la sută dintre specii ar putea să fi dispărut din anul 1500, o cifră care este în concordanță cu multe alte estimări care sugerează pierderi catastrofale de biodiversitate din cauza presiunilor umane. 

„Concluzia e că toate aceste estimări făcute de oameni indică o rată de dispariție mult mai mare acum decât în trecut”, a spus Cowie. 

Criza extincției este mult mai pronunțată pe uscat decât în oceane, potrivit articolului, deși multe specii marine sunt de asemenea amenințate ca rezultat al activității umane. Extincțiile au loc, în general, mult mai rapid în ecosistemele insulare, precum Hawaii, în comparație cu biomul continental.

În plus față de avertismentul cu privire la o posibilă extincție în masă, Cowie și colegii săi vin cu o serie de contraargumente despre care ei spun că minimalizează severitatea presiunilor umane asupra speciilor lumii sau chiar sugerează că oamenii ar trebui să valorifice aceste schimbări ecologice în beneficiul nostru. 

Echipa e de părere că tipul ăsta de „atitudine laissez-faire în privința crizei curente e greșită din punct de vedere moral” și pledează pentru măsuri mai urgente în adresarea pierderilor speciilor din cauza activității umane. 

„Mă simt obligat să-mi exprim opiniile despre ce simțim că ar trebui făcut având în vedere criza curentă”, a spus Cowie. „Nu voi prezenta doar datele și atât. Voi spune ce ar trebui să facem ca să rezolvăm această problemă fiindcă este una importantă.”

În cele din urmă, echipa recunoaște că eforturile de conservare pot părea zadarnice în fața acestei probleme masive și sugerează că ar trebui acordată mai multă energie eforturilor de a aduna cât mai multe exemplare de specii care dispar înainte ca acestea să fie pierdute pentru totdeauna. 

„Nu credem că există un final pozitiv; credem că e un dezastru”, a concluzionat Cowie. „Credem că cel mai important lucru pe care îl putem face pentru viitor e să păstrăm cât mai multe dintre aceste specii în muzee, ca în 200, 300 sau 500 de ani de acum înainte, oamenii vor putea să spună că astea au fost cândva pe Pământ. Cred cu tărie asta.”