Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
locuri parasite

Fabrica de bere Bragadiru

Pe acest teren plin de istorie se plănuiește construirea unui mall uriaș.

de Alex Iacob
21 Mai 2013, 10:27am

La sfârșitul secolului al XIX-lea negustorul  Dumitru Marinescu Bragadiru a cumparat un teren de 70 000 metri pătrați în apropierea centrului Bucureștiului, pe calea Rahovei și a construit o fabrică de bere cu banii facuți din afacerile cu spirt și alcool rafinat din timpul Războiului de Independență. Toate clădirile industriale care formau fabrica, palatul și casele din vecinătate au fost proiectate de o firmă germană, al cărui arhitect era Anton Schuckerl.

În București mai erau încă două asemenea fabrici, a lui Luther (Fabrica de bere Grivița) și a lui Oppler. Dar Bragadiru era un om harnic, cinstit și inteligent și a depășit nivelul de producție al celor doi concurenți. Astfel în 1901 fabrica era dotată cu mașini cu abur de 120 cai putere ce prelucrau orzul de pe meleagurile noastre și hameiul din Bohemia. Producția zilnică era de 12 000 litri de bere cu numai 60 de lucrători. Peste două decenii de ani apăreau 12 secții, în care lucrau 261 de oameni.

Despre viața amoroasă a lui Dumitru Bragadiru știm că a iubit-o pe Matilda Schwartz, cu care s-a căsătorit în 1868 și cu care a avut cinci fete și doi baieți. Dar soarta nu i-a ținut partea, căci Matilda a murit la numai 35 de ani din cauza scarlatinei. Cum a pus bazele noii fabrici, Bragadiru s-a recăsătorit din motive de afaceri cu Sofia, văduva fabricantului de bere Luther, de care a divorțat după o scurtă vreme. 

Dumitru Bragadiru a murit în 1915, în urma unei crize cardiace. Averea sa a fost păstrată vreme îndelungată de fiul cel mare, pe care-l chema tot Dumitru și care a fugit pe mai multe continente împreună cu familia, după al doilea Război Mondial. Comuniștii au nașionalizat fabrica în 1948 și au numit-o Fabrica de bere Rahova. Mai multe case din zonă au fost demolate în anii ’80 pentru a construi Academia Română de lângă Casa Poporului, iar după 1990 toate clădirile au ajuns în paragină. Astăzi, un singur corp a fost restaurat cât de cât, cel de lângă piața de flori George Coșbuc, dar restul sunt abandonate și păzite de cațiva paznici.

La etajul superior al uneia dintre clădiri am găsit câteva picturi murale deosebite, reclame la aspiratoarele Harmonia. Este prima oară când văd aspiratoare pictate pe un perete. Mă așteptam să găsesc reclame la bere.

Zei, zeițe și semizei dotați cu armele curățirii.

Când femeile aspiră cu Harmonia, se excită una pe alta, le vine să facă aerobic sau să se spele pe picioare.

De pe acoperiș se vedea paza. Face o treabă foarte bună, pentru că am văzut mult fier prin clădire.

De sus am avut parte de un peisaj mixt, în care vechiul se contopește cu noul din depărtare sau cu Academia Română neterminată, un alt rod al nebuniei.

Am coborât de pe acoperiș împăcat. Am vizitat o mare parte din clădirile care au mai ramas.

Mă aștepta un întreg labirint de scări și ziduri demolate. Trebuie să ai memorie fotografică pentru a reuși din prima să ieși din bârlogul ăsta.

Foarte multe clădiri din București strigă. Să le auzi și să le înțelegi este un scop în sine. Fabrica Bragadiru este una dintre ele, mai ales că pe acest teren plin de istorie se plănuiește construirea unui mall uriaș.

Anterior: Temişana nr. 2-4 sau Palatul Luigi Cazzavillan