Toate motivele pentru care toamna e oribilă în București

Zilele astea, când există un fel de atmosferă semi depresivă pe conturile sociale din cauza oamenilor care plâng vara, un articol din ăsta nu face decât să împrăștie și mai mult rahatul ăsta sentimental.Să te enervezi din cauza a ce aduce cu ea toamna, mai ales într-un oraș ca București, da, este ceva normal.

Pentru că da, din septembrie, furnicarul ăsta care părea amorțit în lunile de vară se pune iar în mișcare și te calcă din nou pe nervi. Astfel ajungi să speri să vină frigul și ploile, ca să ai o scuză să nu ieși din casă.
Bine, nu e cazul să disperi încă, mai ai vreo 10 zile de liniște până când se vor întoarce și ultimii întârziați din concedii, ca pe urmă să te simți iar asfixiat în orașul tău. Dar na, ce preferi: caniculă și pustiu sau răcoare și plin?

Omul care te învață să nu simți frigul

Îmi pare rău să-ți spun, dar toamna e tristeanu și nu doar pentru că nu mai are niciun sens să mergi la mare, că e răcorică și pustiu. Am găsit și alte motive mai jos.

De fapt, după ce trece vara e posibil să-ți permiți și tu să mergi la mare, că prețurile încetează să mai fie nesimțite și să le egaleze pe alea pentru o vacanță în Spania. Numai că, dacă te duci la noi la mare, te poate paște o depresie. Să fim serioși, mulți încep să închidă tejghelele, ieșirea de noapte se scurtează din cauza frigului, baia aia în mare cu aburi de alcool la bord nu mai are același farmec dacă îngheți, pe urmă, ca un rahat.

Ca să nu mai vorbim de șansele ridicate de ploaie odată cu sfârșitul verii. Bine, sunt și părți pozitive, căci n-o să te mai arzi și-o să poți să stai pe plajă când vrea mușchiul tău. Și, mai ales, unde vrea mușchiul tău și fără să mai dai 20-30 de lei pe un șezlong, ca în sezon. Eu, una, am mixed feelings pentru ieșirile la mare, toamna. Sunt lucruri care trebuie făcute la vremea lor, iar mie, toamna, nu mi se pare că mai e pe bălăceală.

Ți se părea că este prea multă lume în trafic sau că te sufoci în metrou sau RATB în lunile în care toți erau în concediu? Stai să vezi recolta de toamnă de pe străzi, când ăștia toți se întorc acasă. Și nu doar ei, ci cohortele de studenți care se întorc din provincie sau bobocii ăia noi ce se adaugă unui oraș care oricum nu ne mai poate ține pe toți.

Dacă făceai o oră până la muncă, acum o să faci una jumătate, dacă nu găseai loc în metrou la prima oră, acum o să aștepți să treacă două ca să poți măcar să urci. Și alte de-astea. Și notează ziua de 11 septembrie, care va fi cea mai aglomerată în București.

Începe școala și toți copiii ăia din clasele primare o să iasă din casă, însoțiți de bunici sau părinți sau și-și. Va fi crunt, dar vei avea mereu ziua de Sfântă Mărie, cu Bucureștiul gol, de care să-ți aduci aminte atunci vei sta în coloană, la semafor, pentru totdeauna.

Chestia asta este mai mult pentru fete, dar s-ar putea să te intereseze și pe tine. Frate, toamna, chiar nu-ți mai arde de fashion. Nu mai poți să pui pantalonașii ăia scurți și sexy, nu tu chestii decoltate și ușoare ca un fulg, nu tu papucei cu blăniță, nu tu Despacito.

Când o să plouă și-o să fie frig, n-o să știi cum să-ți tragi mai repede perechea de blugi, bocanii și-ncă ceva gros pe tine și-asta va atrage și un dezinterses la nivelul machiajului. De ce să-mi conturez ochii cu creionul, când totul o să se ducă dracului din cauza ploii și-a vântului? Și-ar mai fi și timpul pierdut pentru a combina șapte mii de piese vestimentare față de cele două țoale aruncate pe tine vara.

Bine, dacă ești tip, drama nu-i chiar atât de mare. Pui hanorac în loc de tricou, că blugii rămân aceiași de vara trecută.

Odată cu sfârșitul verii, începe și drama cu alimentația. Uite, eu trec vara cu pepene, caise, compot, roșii, castraveți și salată de vinete, iar când se duc astea, frigiderul începe să plângă. Da, știu și eu de recolta de toamnă și de mere și pere în panere, dar pe mine dovlecii sau gutuile nu mă-ncălzesc cu nimic. După o vară întreagă în care aproape că n-am mai intrat în supermarket și-am bătut doar piețele din cartier, e greu să te întorci la rafturile cu mezeluri.

O alinare ar fi că știi că se fac strugurii și mustul și c-o să bei, la iarnă, vinul ăla roșu de țară al lui tataie. Mai nasol e când trebuie să ajuți la cules, stors și toate alea și-atunci parcă nu-ți mai trebuie.

Poate că nu e cazul chiar acum, dar, mai târziu, ai să te lovești de asta. O să vină serile friguroase și ploioase peste tine și „Adio!" terasă. Bine, până la urmă nu contează locul, ci compania, dar durerea e când o să te desparți de aerul curat de seară, de cântecul greierilor, de țigara fumată chiar la masă, fără să fie nevoie să faci mii de drumuri către ieșirea din bar, cum o să se-ntâmple de-acum.

Bine, pe mine chestia asta nu mă afectează prea mult, că nu fumez, dar este la fel de enervant și pentru mine să văd cum se ridică jumătate de masă și se duce la fumat. Sufletul o să-ți lăcrimeze puțin după ce rămâi fără ieșitul la terasă, dar buzunarul o să râdă pe înfundate. Statul în casă înseamnă cheltuieli mai puține, dar nu te-aștepta să te îmbogățești!

Nu zic că viața se termină odată cu vara și că nu sunt unii care jubilează pentru că nu se mai topesc de căldură și că pot viețui, în sfârșit, fără aer condiționat. Știu eu pe cineva care amenință la fiecare început de vară că nu mai iese din casă până-n toamnă, când se poate respira. Dar nu e mai mișto să știi că, după ce ieși de la job, pe la 5 sau 6, mai ai atâta timp înainte ca să trăiești și tu, ca lumea, ziua aia? Pe lumină, adică.