Pentru fiecare din noi, vecinii sunt acei mici monștri care ne enervează indiferent ce ar face. Dar parcă pe timpul verii, mai mult ca în alte perioade ale anului, ne scot și mai tare din sărite. Ba își renovează complet apartamentele și creează haos, ba n-au stare din cauza caniculei și fac zarvă mai mult ca oricând, ba se trezesc să se organizeze în grupuri, ca să monteze nu știu ce țeavă care trebuia pusă de iarna trecută.

La mine, de câteva săptămâni bune, un vecin face redecorări prin apartament și a ocupat tot palierul cu materiale de construcție, de faci slalom printre pungile de ipsos, cutiile de vopsea și alte chestii care nu știu exact ce sunt, ca să ajungi la tine în casă. Pe lângă asta, descarcă și încarcă mobilă încontinuu, așa că omul ține liftul blocat măcar un sfert de zi. E adevărat, asta nu-i cine știe ce pierdere, că oricum vara e mai bine să eviți liftul și mirosul de transpirație combinată cu parfum din interior.

Și pentru că, sunt convins, nu-s singurul într-o astfel de situație, am făcut o listă cu toate tipurile de vecini antipatici, care sigur te-au enervat și pe tine de-a lungul vieții.

El e de vină că îți îngheață ție urechile prin casă, în noiembrie, pentru că a făcut cerere să nu fie pornită căldura până la începutul iernii calendaristice. Sau că aștepți minute bune până se încălzește apa, fiindcă, obsedat să facă economii la orice, moșneagul nu prea mai dă drumul la apa caldă. Izbucnește nervos în ziua fatidică în care se afișează întreținerea. Atunci începe să urle de-i sare proteza și să-i blesteme pe nenorociții care l-au jefuit de doi lei și treizeci de bani. Cere desfășurătorul, pe care îl studiază zile întregi, după care amenință că dă administrația blocului pe mâna „miliției". În plus, vecinii care nu-i susțin, fizic și moral, demersul, devin automat dușmanii săi veșnici.

De obicei, ăsta e un proaspăt pensionar, în formă, care stă acasă doar de câțiva ani. Se plictisește groaznic și crede că vecinii lui sunt acolo ca să țină loc rudelor care nu-l mai vizitează de ani buni. Mișună energic de la un etaj la altul, coboară să-și ia pâine de vreo cinci ori pe zi, doar-doar va da peste un fraier care să aibă chef să stea de vorbă cu el. Important cu oameni ca ăștia e ca atunci când te întreabă ceva, orice, să te faci că nu-l auzi sau că ai treabă să-ți verifici telefonul, sau ceva. Altfel, dacă ai deschis gura, ești pierdut. Dacă nu-l expediezi repede, o să ajungă probabil să-ți povestească întâmplări eroice din vremea în care i se mai scula.

Până să-l vezi cu telefonul mobil la ureche, ai fi pariat că-i surdo-mut. L-ai salutat de câteva ori după ce te-ai mutat, însă ai renunțat de mult s-o mai faci, pentru că tipul nu ți-a răspuns niciodată. De fiecare dată când îi dădeai binețe, gagiul se uita la tine ca și cum ai fi fost o plantă vorbitoare. Nu scotea niciun sunet și nici nu dădea superficial din cap, ca să știi măcar că n-ai salutat pereții. Pur și simplu, trecea impasibil pe lângă tine, iar tu te gândeai ce naiba e în neregulă cu omul ăla.

E tipul ăla căruia nu-i convine nimic, niciodată. Stă tot timpul încruntat și caută nod în papură cât e ziua de lungă. Dacă ai folosit liftul de mai mult de trei ori într-o zi sau ai sunat la interfon două seri la rând, te va ține minte și va face scandal la administrație. Când te întâlnești cu el, te ceartă, că acum o lună ai dat prea tare sonorul televizorului, la ora unșpe două j' trei. La fel și dacă ai stat de vorbă cu cineva în fața blocului, sub balconul lui, sau dacă ai trântit ușa liftului. Ah, și să nu care cumva să ai musafiri care rămân la tine peste noapte, că va face cerere să fie trecuți toți la întreținere.

Domnișoara aia cochetă, mereu gătită la orice oră din zi și din noapte. Niciun vecin n-a văzut-o vreodată purtând un trening de fâș sau un tricou jerpelit, pătat cu ulei. E întotdeauna înțolită la patru ace, chiar și atunci când duce gunoiul sau coboară să-și ia un suc și un kil de roșii. Ți-e și jenă să dai ochii cu ea când vă întâlniți întâmplător la magazinul din colț: ea dichisită, în rochiță și pe tocuri, tu zdrențuros, având pe tine tricoul de casă și niște teniși găuriți în picioare.

Nu-i așa că ți s-a întâmplat să intri în scara blocului și să auzi cum un disperat închide în grabă ușile liftului și apasă cu sete butonul etajului său? Sigur, nu-l costa nimic să mai aștepte câteva secunde, ca să urci și tu, dar vrea să-ți facă în ciudă. Sub protecția anonimatului, te lasă cu buza umflată, mișcându-se mai repede ca un trișor la cărți. Probabil că în lift jubilează și dansează de fericire. Dacă te aude că-i adresezi cuvinte dulci, nu-i exclus să lase liftul blocat la ultimul etaj. Să-ți arate el ție cine-i șeful.

Ăsta e un moșuleț care e pensionar de când se știe. Și acum treizeci de ani, tot pensionar era. Nimeni nu-și amintește să fi lucrat vreodată, dar el se bate cu pumnu'-n piept că a fost inginer în tinerețe. De asta, întotdeauna se prezintă ca fiind „domnu' inginer". Pesemne că, într-o viață anterioară, a fost președinte de bloc. E la curent cu tot ce se întâmplă în bloc, știe tot ce mișcă și dă sfaturi gospodărești oricui, fără să i le ceară nimeni. E tot timpul cu ochiul lipit de vizor, gata să te surprindă când te scarpini discret la ouă sau lipești un muc nevinovat de perete. Trăiește cu impresia că, după Obama și Putin, el e cel mai important om din lume.

Barosanul care o arde super secretos și a cărui vorbă de duh sigur e „ Asta înseamnă să fii mafiot!". Pare dubios rău, n-ai vrea să ai de-a face cu el . N-are program fix: uneori lipsește câteva luni de acasă, alteori nu pleacă nicăieri săptămâni întregi. Spre deosebire de muritorii care se trezesc dimineața să se ducă la muncă, el abia coboară să-și cumpere țigări pe la 12-1. Nimeni nu știe cu se ocupă, dar omul își schimbă mașinile mai des decât îți schimbi tu adidașii. E bine să ai un discurs pregătit pentru reporterii televiziunilor, pentru că oricând s-ar putea să vină mascații să-l salte.

Nu pentru că are iarbă (deși probabil că are și de aia), ci pentru că omul are în casă tot ce ai nevoie. Iar dacă n-are, face rost imediat. E duminică seară și îți trebuie urgent o cheie de 14? El are. Ai uitat mașina pe avarii și ai rămas fără baterie? Te scoate el, că are în debara cabluri pentru bateria auto. Ai nevoie de nu știu ce șurub cu formă de stea în trei colțuri jumate'? Are el o cutie pătrățoasă unde sigur găsești tot ce-ți trebuie. Probabil că are o cameră specială, unde n-are voie să intre nimeni și pe a cărei ușă scrie: „ Absolut toate lucrurile de care ar putea s ă aibă nevoie vecinii mei".

Da, tuturor ne plac cățeii și pisicuțele, dar asta nu înseamnă că, dacă vedem câte un exemplar pe stradă, îl și luăm în casă. Dar baba aia senilă are apartamentul ticsit cu animăluțe. Iese afară să plimbe doi-trei câini și se întoarce cu cinci. Pe deasupra, ziua le dă drumul mâțelor prin scara blocului, iar astea se pișă și se cacă acolo. Dinspre ușa ei emană tot felul de mirosuri pestilențiale, care-ți mută nasul din loc. Nu-i chip să te înțelegi cu nebuna, că n-ar renunța la niciuna din cele câteva zeci (de fapt, nimeni nu știe numărul lor exact) de lighioane care-și fac veacul în apartamentul ei.

Singurele perioade în care din apartamentul lui nu duduie bașii sunt sesiunile. În rest, tipul o ține din petrecere în petrecere. Nu contează că e marți sau vineri, opt seara sau patru dimineața, la el în casă e plin de cheflii gălăgioși care fac parchetul să se zguduie. Pe deasupra, e foarte posibil ca-n apartamentul lui închiriat să nu se fumeze, așa că toata gașca iese în hol să-și savureze țigările. De ce nu, chiar în fața ușii tale.

Știi, e vecinul ăla pasionat de tâmplărie. Sâmbăta, pe la opt dimineața, scoate din debara trusa de scule și se pune să-ți foreze ție creierii. Bormașină, baros și alte ustensile care bubuie serios, ca să cioplească el o măsuță sau un taburet și să se simtă util. E mai reconfortant să te gândești că zgomotul ăsta chiar are un scop nobil și că-n tot acest timp, omul nostru tranșează niște cadavre. Serios, l-am urî mai puțin dacă am ști că e un criminal psihopat, disperat să-și șteargă urmele. Cel mai probabil, însă, ai de-a face cu un nesimțit impotent care se găsește să te scoată din minți de la primele ore ale dimineții.

Abia mutați împreună, tinerii ăștia trăiesc pasional fiecare clipă a vieții de cuplu. Sunt discreți cu viața lor privată la fel ca un tanc care circulă pe șosea. Când se ceartă, nu doar că îi aude fiecare locatar, dar lumea știe și de la ce a pornit conflictul. El lovește insistent cu palma în zid și îi ordonă să înceteze, în timp ce ea țipă și plânge de se cutremură pereții. Dar ei se iubesc enorm, de fapt. așa că niciunul nu ține la supărare. Se împacă repejor și apoi sărbătoresc zgomotos. Ghici cum?

Tipul ăsta are impresia că jumătate de oraș pune la cale un plan mârșav prin care să-l deposedeze de locul lui de parcare. Când e acasă, stă toată ziua la geam și verifică dacă mașina lui e în siguranță. Când se întoarce de la treaba lui și-și găsește locul ocupat, claxonează încontinuu vreo cinci minute, cât să deranjeze și cel mai firav auz. Dacă cel care i-a luat locul nu apare să-și mute autoturismul, obsedatul își iese din minți, înjură, după care îi ridică ștergătoarele ăluia. Nici nu mai contează că, de fapt, locul ăla de parcare e nemarcat și că omul nostru n-a plătit în viața lui niciun șfanț pentru el. E al lui prin tradiție, că doar stă-n blocul ăla de enșpe ani. Toți șoferii din oraș ar trebui să știe chestia asta.

Ăștia umblă în haită și se pricep la fotbal mai bine decât toți analiștii din lume. Când vorbesc de jocul pe benzi, îl ridiculizează până și pe maestrul Ilie Dumitrescu. Coboară dimineața să cumpere de-ale gurii, cu câte o sacoșă de rafie la subraț, dar nu se-ntorc în casă decât pe la prânz, după ce au epuizat toate discuțiile despre meciul Stelei de aseară. Stau acolo, răstigniți pe-o bancă, și dezbat aprins fazele, trăgând cu sete din niște mahoarce puturoase. Încărunțiții știu toate statisticile posibile, inclusiv numărul de auturi și de cornere ale meciului. Mai știu exact și unde a greșit Rădoi și cum ar trebui el să procedeze în meciurile următoare.

Mhm, ce apetisant miroase! Oare ce-a mai gătit azi doamna aia de la patru? Aș paria că e friptură de porc la cuptor, cu tot cu rozmarin. E tare femeia, îmi place că variază meniul: ieri parcă pregătise o ciorbiță de perișoare. Serios, miroase atât de bine ce prepară ea acolo, că îți vine să îi bați la ușă și s-o întrebi dacă mai e vreun loc liber la masă. Dar normal, nu te duci, că ți-e rușine. În schimb, visezi la ziua în care te va chema să-i guști din papricașul de pui cu smântânică. Știi că n-o să facă asta niciodată, așa că nu-ți rămâne decât să îți imaginezi ce gustoasă e fripturica ei. Și, eventual, să dai o fugă până la colț și să bagi o șaormă unsuroasă cu de toate.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte şi:
Întrebarea zilei: cât de enervant e să pui muzică?
Topul celor mai enervante personaje din Game of Thrones, pe care le place toată lumea
Furia îngrozitoare pe care o simți când cineva mestecă lângă tine se cheamă misofonie
Doar pentru că-ți verși o găleată de gheață pe cap, nu însemană că ești filantrop