tatuaje

Tatuajele astea sunt niște declarații de dragoste în piele

Bucură-ți ochii cu niște poeme despre queer, dragoste, sex și despărțire.
08 Aprilie 2018, 7:00am

Articolul a apărut inițial pe i-D.

Pe un cont de Instagram dominat de fotografii alb-negru cu tatuaje simple din linii descrierea spune așa: „GHICI CINE E O FATĂ CĂSĂTORITĂ CU O ALTĂ FATĂ? EU. ASTEA SUNT LUCRĂRILE MELE; POEMELE PORCOASE DE DRAGOSTE PENTRU SOȚIA MEA. CHESTII ABSURDE PENTRU OAMENI NEBUNI. AI CREZUT CĂ E UN TIP? NU. SĂ NU MĂ MAI URMĂREȘTI? DA. SAU POATE ÎȚI PLACE ȘI MAI MULT ACUM.” Asta e lumea lipsită de prejudecăți a unei artiste pe nume Fra.

Francisca Silva, 33 de ani, se ocupă cu diverse lucruri: ea creează instalații personalizate, face rap, pictează pe pânză, pe textile neon, compune texte incisive și face tatuaje. Cel mai recent proiect al ei, distribuit pe social media sub titlu „FRAMACHO”, este un mariaj între poezie și tatuaje, în care clientele ei poartă poemele minimale, tatuate cu scrisul de mână al artistei, întotdeauna cu litere mari. Scrierile ei sunt concise și înțepătoare, lucru care te lasă să-ți dorești mai mult din doar câteva cuvinte.

Nelipsită de umor, ea împletește cuvinte în spaniolă, engleză și germană, abordând teme despre dragostea queer și sex, monogamie și distanță.

Născută în cantonul elvețian Ticino, din doi părinți chilieni refugiați, Silva a terminat masterul în Arte la universitatea din Zurich, în 2012. Ea a început să tatueze la 15 ani, exersând mai întâi pe propria piele, iar pe la 20 de ani s-a reapucat. „Pentru mine, a fost cursul natural de la hârtie și instalații”, explică ea. „Am desenat și scris mult și am documentat viața mea alături de soția mea, cu aparate de fotografiat ieftine. Îmi place să lucrez cu diferite medii, dar momentan, fac naveta între două țări, așa că nu-mi doresc bagaj în plus.”

Stilul de tatuaje al lui Silva e descris în industrie drept „Stilul Ignorant”, un termen inventat de artistul francez FUZI UVTPK și caracterizat de linii simple, aproape nicio culoare sau umbre și referințe către graffiti. Silva respinge acest termen descriptiv. „Așa le descriu oamenii care nu știu să citească magia”, spune ea și înlocuiește termenul cu unul al ei: „MINIMALISM BRUTAL”.

Un hashtag constant pe contul ei de Instagram, descrierea este corectă, deoarece poemele tatuate abordează principiile minimalismului, transformând limbajul în emoție brută, sub forma unor cuvinte alese pe măsură.

Silva, acoperită din cap până în picioare de tatuaje, a cunoscut-o pe soția ei, Hillery Sklar, în Brooklyn, acum un an, pe când Sklar a abordat-o pentru un tatuaj. „Ea avea nevoie de poezia mea”, spune Silva. Între cele două s-a înfiripat o poveste romantică: excursii în Paris, explorări în deșert, vizite familiale peste oceane, căsnicie, un apartament cu doi câini, Brother și Boyfriend. „Ea mă face să mă simt ca și cum sunt exact cum trebuie să fiu. Ea poate să mă înțeleagă și vrea asta. Ea se îmbujorează la fiecare cuvânt porcos pe care-l folosesc. E atât de dulce și de sexi.”

Cu un plan de a se stabili cu soția ei în New York, Silva se împartă între Brooklyn și Balerno, dar călătorește frecvent prin toată Europa, unde lucrează ca artist tatuator invitat de diverse saloane, plus galerii sau spații expoziționale.

Între timp, tatuajele ei continuă să se întrepătrundă cu scrierile, iar multe dintre poemele ei de dragoste, inspirate din relația ei cu Sklar și dificultățile distanței, ajung deseori pe corpurile clienților ei. Un tatuaj, centrat pe buricul purtătorului are următorul mesaj: GOLUL / DIN SPAȚIU / ȘI TIMP / E PENTRU / SEX / PE BĂNCI. O altă lucrare pe un antebraț spune: „AM FOST / FOARTE DEPARTE / DRAGA MEA / DAR / TOT / TE VEDEAM / PESTE TOT. / ORICE COLȚ / E PENTRU NOI.

Când a fost întrebată de ce crede că oamenii sunt atrași de poemele ei de dragoste, Silva a răspuns: „Ei înțeleg și au nevoie de asta. Oricine are nevoie de niște putere, magie, speranță, dragoste ș toate sentimentele astea... Din momentul în care ajung pe hârtie, într-un fel, aparțin tuturor.”

O colecție cu poemele lui Silva, intitulată 25 Memoranden, a fost publicată în 2017 de editura elvețiană Patrick Frey. „Nici nu știam că eram poetă”, explică ea. „Ei bine, sunt o femeie care nu vorbește prea mult despre sentimente. O poți întreba pe soția mea dulce cât se chinuie cu asta. Dar am multe lucruri de spus, așa că le scriu. Acestea devin publice pentru că altfel ar fi stânjenitor și le-aș arunca. Mereu mi-am dorit să fac rap freestyle, dar nu pot, așa că o fac pe hârtie. Rap pe hârtie.”