Am fost la o tabără de feministe militante radicale

Nu e de joacă cu cea mai militantă federaţie studenţească din Quebec.

Weekend-ul trecut, comitetul de femei din l'Association pour une solidarite syndicale etudiante (ASSE) au adunat o sută de oameni din Quebec pentru o tabără de pregătire a feministelor =, cu workshop-uri care au variat de la unele teoretice („Intersecţionalitate"), la unele practice (introducere în autoapărare).

Descrierea evenimentului spunea că „Lupta va fi feministă sau nu va fi deloc".

M-am dus la şcoala preuniversitară din Longueuil, alături de câteva feministe de stânga de la Universitatea din Concordia. Am ajuns la o clădire de beton gri şi am urmat semnele până la o cantină care avea un iz industrial de anii '90.

La mesele în culori pastel stăteau tot felul de feministe adormite, cu părul verde. Unele dădeau târcoale în jurul recipientelor (decorate militant) de Nutella şi cremă de brânză, iar noi ne-am alăturat distracţiei.

Între un mic dejun cu sandvişuri cu ciocolată şi discuţii anticapitaliste, am frunzărit pliantul preparator, pe care ni l-a dat una dintre organizatoare. Se pare că fetele din comitet au găsit destul de greu o şcoală care să le găzduiască evenimentul.

Pliantul spunea că „reputaţia noastră ne precede. La ultima tabără de pregătire organizată de ASSE, unele dintre participante s-au purtat într-un mod inacceptabil (au vandalizat şcoala, au vandalizat asociaţia studenţească, au furat de la unele dintre activiste)". Mda.

ASSE s-a remarcat ca una dintre principalele organizaţii care s-au mobilizat împotriva creşterii taxelor universitare în 2012, în timpul unor proteste numite Primăvara de Arţar. Ele au câştigat o anumită notorietate din asta, dar femeile din mişcările studenţeşti din Quebec au alte griji.

Coordonatoarea Marie-Soleil Chretien mi-a spus că „există multă misoginie insidioasă [între militanţi]. Divizia muncii, după gen, este foarte vizibilă în lumea activiştilor, în general, dar şi-n ASSE. Sistemul patriarhal poate fi văzut chiar şi-n organizaţiile feministe."

Frustrarea faţă de acest patriarhat a dus la formarea Surorilor din Montreal. Surorile sunt o mână de activiste radicale din scenele punk şi din alte contraculturi, care s-au organizat prin 2010, după ce membrele au realizat că sunt oprimate cu atitudini patriarhale chiar şi-n cercurile stângiste şi antifasciste în care umblau. Gruparea se axează pe „educaţie populară" ca să schimbe atitudinile.

Educaţia oferită de ele a fost atât de populară că abia au venit 40 de femei la workshop-ul de autoapărare dedicat exclusiv lor.

O membră tatuată şi cu părul portocaliu a Surorilor ne-a cerut să stăm în cerc pentru segmentul preliminar. Deşi organizatoarele şi multe dintre participante n-ar fi părut nelalocul lor într-o comună de hipioţi sau la un concert punk rock, atmosfera era ca la o tabără de vară: Ne-am introdus unele în faţa celorlalte şi am spus de ce am venit acolo, apoi am râs la poveştile cretine de hărţuire sexuală.

După o discuţie despre importanţa încrederii în sine (una dintre coordonatoare ne-a avertizat că uneori atacatorii pur şi simplu vor să vadă frica din ochii tăi), ne-am împărţit în grupuri şi am lovit pe rând în nişte perne ţinute de una dintre Surori, care jucau rolul atacatorilor.

O adolescentă cu părul roz fluorescent, îmbrăcată într-un corset roşu, îşi aştepta rândul după o matroană entuziasmată de 51 de ani care venise să vadă cum e tabăra, alături de fiica ei. Avea chiar şi mărgele la gât.

Dar n-au mers toate seminariile la fel de bine. Un workshop de după-amiază despre feminismul lesbian a mers cu două ore peste program, pentru că participanţii şi coordonatorii s-au certat în legătură cu rolul femeilor transexuale în feminism.

Când discuţia a ajuns la congresul ASSE, unde aveau voie să vină doar femei, şi cineva a întrebat dacă femeile trans au un loc aici, iar coordonatoarelor le-a picat prost.

Una din ele a răspuns că feminismul radical lesbian este axat pe abolirea noţiunii de gen. Dar bărbaţii care aleg să devină femei susţin sistemul patriarhal opresiv, conform lor.

După ce-a spus asta, puteai să auzi şi musca din cameră. Multe femei din public erau consternate, inclusiv studenta de la Universitatea Concordia, Madelaine Sommers, care a vorbit emoţionată, cu o franceză stricată, despre cum sute de femei trans sunt ucise în fiecare an.

Coordonatoarea, Stephanie Paradis, mi-a explicat mai multe la o ţigară.

„Eu cred că politicile trans sunt folosite ca să prevină organizarea feministelor. Acaparează şi denaturează lupta feministelor. Ei fură spaţiile în care femeile care s-au născut femei se pot organiza

„De exemplu, Centrul de Apărare al Genului din Concordia era unul dedicat exclusiv femeilor. Acum e dedicat şi persoanelor trans. Deci asta a contribuit la pierderea unui spaţiu dedicat femeilor".

Am întrebat-o pe Gabrielle Bouchard, directoarea Centrul de Apărare al Genului, ce credea despre această analiză.

Ea mi-a explicat că „feministele de genul ăsta exclud femeile trans pentru că nu s-au născut femei, dar exclud şi bărbaţii trans, pentru că nu se mai identifică ca femei"

Ele presupun şi că toate femeile sunt oprimate la fel şi-şi percep oprimarea la fel, iar ăsta este un mod foarte obtuz prin care să vorbeşti despre acest fenomen. E mentalitatea de la începutul secolului XX."

În mod ironic, workshop-ul despre feminism lesbian a avut loc chiar după o conferinţă despre implicarea mişcării LGBTQ în feminism. O juxtapunere destul de interesantă, pentru că mişcarea queer pune emfază pe includerea oamenilor trans şi a celor care nu se identifică după o sexualitate binară.

Altă temă interesantă, conform lui Gabriel Velasco, un delegat ASSE cu picioarele ciudate, este suprareprezentarea bărbaţilor în roluri de conducere.

De exemplu, deşi ASSE a avut doi purtători de cuvânt oficiali din Primăvara de Arţar, numai bărbatul, Gabriel Nadeau-Dubois, a devenit celebru. El a devenit o vedetă semicunoscută, dar nimeni nu mai ţine minte numele femeii (Jeanne Reynolds).

Mai mulţi participanţi de la tabără mi-au spus că, imediat după o mobilizare generală, oamenii realizează că femeile nu au fost reprezentate cum trebuie şi urmează o creştere în numărul de femei cu poziţii de lider. Momentan şapte din cei opt membri ai executivului ASSE sunt femei.

Jeanne Reynolds, coordonatoarea seminarului „ABC-ul Feminismului" mi-a explicat că „atunci când se politizează totul şi capeţi privilegii în urma activismului tău, tind să se implice mult mai mulţi bărbaţi." Obiceiurile informale de excluziune sunt ceva comun chiar şi în comitetele cu un număr egal de bărbaţi şi femei, precum micurile dejun între băieţi sau pauzele de ţigară unde discută despre strategii de viitor.

Nu părea foarte optimistă în legătură cu eliminarea patriarhiei interne şi a adăugat că, deşi femeile sunt majoritare în conducerea ASSE, în câţiva ani, activiştii pot să realizeze că aceleaşi atitudini opresive din societate sunt reproduse în cadrul mişcării.

Ce-am învăţat din tabăra de feministe militante? Că nu există un singur fel de „feminism", dar şi că imaginea feminsitelor „radicale" e umflată. Sunt politicoase, mănâncă Nutella şi vor să fie plătite la fel de mult precum colegii lor purtători de penis, ceea ce e rezonabil.

Urmăriţi-o pe Noelle Solange Didierjean peTwitter.

Traducere: Mihai Popescu

Citeşte mai multe despre feminism:
Ghid de feminism pentru tipi De ce cred ca bărbat că e bine să existe feminism în România Wonder Woman a fost creată de un feminist fetişist care visa la o utopie matriarhală