Dragoste pe timp de criză

Când să ai timp să te îndrăgostești când totul în jurul tău se fărâmă? Numai închipuiți-vă cum e să săruți pe cineva într-un nor de gaz lacrimogen. Situația economică din Grecia distruge viețile multor oameni, iar forțele mult prea zeloase ale poliției patrulează pe străzi cu pulanele în mâini, gata să izbească orice erecție care le iese în cale. Avantaje: idioților le e mult mai greu să hărțuiască fete pe străzi. Dezavantaje: dragostea devine mult mai dificilă pentru oamenii care nu sunt sociopați.

Jurnalista Theopi Skarlatos și producătorul Kostas Kallergis și-au pus aceleași întrebări – sau mai exact “Ce se întâmplă cu dragostea când societatea se duce de râpă?” - în noul lor documentar despre dragoste filmat în Atena: Dragoste pe timp de criză. Fie că sunt povești de dragoste nemuritoare sau one-night-standuri de după o revoltă, poveștile de dragoste pe care le auzi pe străzile Atenei au devenit capitole unice în criza greacă. Început ca o pagină de Facebook unde oamenii își puteau spune poveștile de dragoste, documentarul are acum un trailer (deasupra) și strânge fonduri prin Kickstarter.

M-am întâlnit cu Theopi, care s-a întors de curând din Cipru, ca să vorbim și să aflăm dacă dragostea s-a pierdut sau nu în peisajul modern dezolant al Atenei.

Theopi Skarlatos.

VICE: Salut, Theopi. Câte povești de dragoste pe timp de criză ai colecționat?

Theopi Skarlatos: O grămadă. Am ieșit să facem trailerul și ne-am întors cu material pentru un film de cel puțin 20 de minute, nu doar trei minute. Odată ce ai câștigat încrederea oamenilor, aceștia se deschid și-ți spun tot felul de lucruri. Am vorbit și cu câțiva prieteni de-ai mei. E atât de trist când adulții sunt obligați să trăiască ca niște adolescenți și să locuiască cu părinții din cauza crizei. Dacă vor intimitate cu partenerul, trebuie să aștepte ca părinții să plece la supermarket.

De ce ai ales să studiezi subiectul ăsta?

Am lucrat destul de mult pentru BBC și am investigat exact subiectul crizei pentru site-ul lor și pentru Newsnight. Eram cu Paul (Mason, editor la Newsnight) și investigam ciocnirile Zorilor Aurii cu poliția. Am mers să filmăm în Piața Agios Panteleimonas și nu mai era deloc cum îmi aminteam eu – plină de bătrâni care stăteau pe băncuțe și copii care zburdau – criza o stricase cu totul. Pe peretele bisericii era un graffiti malițios care spunea „Grecia e a grecilor”. Părea un loc atât de malefic față de cel pe care mi-l aminteam eu.

Am ajuns înapoi la hotel și m-a bușit plânsul la duș. Nu de mila mea, ci de mila țării și a situației în care a ajuns.

„Dragoste sau nimic”

Graffiti-ul cu „dragoste sau nimic” a fost și el important, nu?

Da, a fost un rezumat al situației. Pentru că totul se taie în ziua de azi – pensii, salarii. Și până la urmă rămâi cu ceva ce nu costă nimic: dragostea. E incredibil câtă putere au oamenii care au parte de dragoste; sunt ce care reușesc să supraviețuiască cel mai bine crizei. Și dacă n-ai dragoste, de ce n-ai? Ce s-a întâmplat? A ajuns ultima pe lista ta de priorități?

Cu ce fel de oameni ai vorbit care n-aveau parte de dragoste în viața lor?

Am vorbit cu o prostituată și a fost captivant. Ne-a spus că, cu câțiva ani înainte de criză, renunțase să lucreze în industria sexului. A spus că anii aceia au fost cei mai frumoși din viața ei pentru că își putea alege relațiile și nu permitea oricui accesul în viața ei. Ne-a spus că încă visează perioada aceea. Apoi a început criza și a trebuit să revină la prostituție. Ne-a spus: „Visul meu e să am ce aveți și voi, fără durere. Pentru voi, săruturile și îmbrățișările sunt ceva normal. Pentru mine, sunt un lux pe care nu mi-l pot permite.”

Oamenii au ajuns în situații dificile și am vrut ca acest documentar să fie o platformă unde să-și poată spune poveștile. Am vrut să se dezvolte – să construiesc o comunitate în jurul lui. Sper ca oamenii să împărtășească cu noi poveștile lor despre cum le-a afectat criza viața.

Ai stat de vorbă și cu oameni care au hotărât să rămână pe poziții și să încerce să reconstruiască lucrurile?

Da, oameni care nu și-au pierdut încrederea în țara lor și vor s-o reconstruiască. Au creat aceste grupuri pentru a încerca să schimbe lucrurile și au sfârșit prin a întâlni alți oameni ca ei și a se îndrăgosti, chiar și în timpul revoltelor. Natasha, o fată căreia i-am luat interviu, a spus că e foarte erotic să te afli într-o astfel de situație, în care lupți pentru țara ta, se trage cu gaz lacrimogen în tine și un tip apare și te trage la adăpost, îți șterge mizeria de pe față și deodată devine iubitul tău. Situațiile de genul ăsta m-au interesat în special.

Am auzit că se întâmplă des.

Da.Vrem foarte mult ca lumea să știe despre poveștile astea, dar multă lume se teme să le împărtășească. Din cauza partidului Zorile Aurii, se tem să-și dezvăluie orientarea politică.

Cred că lipsa de posibilități din cauza crizei poate distruge o relație.

Da, pentru că dedici mult timp și energie supraviețuirii. Un prieten a făcut analogia asta: e ca și cum am fi într-un avion și ni se spune să ne punem nouă întâi masca de oxigen înainte să le punem măștile copiilor noștri. Trebuie să faci planuri și să te gândești la tine și asta îți ia 90 la sută din energie. Ce mai rămâne pentru alții? Cum te poți relaxa și petrece timp cu cineva drag?

Care e cea mai emoționantă poveste pe care ai auzit-o?

Am citit povestea unui doctor care lucrează la spital, care a spus că oamenii vin să-și facă procedura de fertilizare in vitro. Femeile rămân însărcinate, apoi partenerul își pierde slujba, nu se mai descurcă financiar și vin înapoi la spital să facă avort. Numărul avorturilor a crescut cu 50 la sută. Mi se pare tragic. Și prostituata mi-a povestit cum trebuie mereu să mituiască poliția. Într-o zi în care nu și-a permis să-i plătească, au arestat-o.

Cristoase.

Vreau să investighez toate lucrurile astea cu ajutorul documentarului. Nu sunt atât de interesată de partea politică, ci de situațiile în care se află oamenii. În special dragostea.

Ce crezi despre viitorul Greciei?

Auzi că Grecia va fi mai bine în următorii ani, că economia se va îmbunătăți. Apoi le zici asta grecilor și se uită la tine ca la un nebun. Îți spun că nu există speranță în viitor, nu există planuri. Nimeni nu are niciun plan. Din păcate, singurii care spun că au un plan sunt cei de la Zorile Aurii. Iar oamenii se lasă păcăliți.

Dar nu au niciun plan.

Știu, dar tot îi dau înainte cu asta. Spun că o să facă lucrurile ca pe vremea lui Alexandru cel Mare, că o să strălucim ca atunci. Iar oamenii cred, pentru că oricum nu mai au în ce crede.

Susțineți documentarul pe Kickstarter.

@YiannisBab

Traducere: Oana Maria Zaharia