avort

„Îmi doream un copil, dar logica mi-a zis că trebuie să întrerup sarcina. Dacă nu reușeam să mă las de droguri?”

Ea, teoretic, se ocupă de ocrotirea familiei.

În timp ce se calmează apele după decizia istorică a Irlandei de a elimina interdicția constituțională a avortului, doctorii și activiștii dezbat cum să implementeze un sistem de servicii medicale care să facă procedura accesibilă pentru toată lumea.

La poligraf, provocarea e să stai nemișcat 15 minute, chiar dacă ești supus la propagandă anti-avort și o crucificare de Hristos.

Am mai învățat din broșura publicată de BOR anti-educație sexuală că UE e noua URSS și anarhosexualiștii vor să fure sufletele copiilor.

55 de mii de oameni au ieșit pe străzile din Varșovia ca să protesteze împotriva noii tentative a guvernului de dreapta să le interzică femeilor dreptul de a avorta.

Marșul pentru viață, cel puțin în București, a fost mai sărac anul ăsta. Au lipsit Gigi Becali sau credința fâlfâită în văzul tuturor. Mie încă nu mi-e clar unde începe viața și unde se termină libertatea de a alege.

Poveștile astea – despre cum e să te trezești în bălți de sânge, despre avorturi făcute cu umerașul acasă, despre complicații medicale grave și dureroase – îți arată care-i miza în lupta de a menține avorturile legale.

Revista pentru bărbați s-a re-branduit de curând drept „Divertisment pentru toți”, ceea ce unora le-a provocat scepticism.

Pentru soldații FARC afundați în jungla columbiană, apartenența la cea mai mare grupare armată din țară a venit la pachet cu o educație sexuală surprinzător de progresistă.

Procedura de întrerupere a sarcinii costa cât chiria pe o lună.

Era însărcinată în 25 de săptămâni când a aflat că fetusul avea o anormalitate letală care îi punea și ei sănătatea în pericol. A trebuit să conducă 12 ore și să plătească 10 000 de dolari pentru un avort care să-i salveze viața.